12 plus/minus

Leonid PADZIHOVSKI, politolog

Printre numeroasele teorii – religioase, economice, geopolitice, „energetice”, culturologice, etnice etc., care explică diferitele cotituri ale istoriei ruse, atenția mea a fost atrasă de cunoscuta „teorie a 12”. Avantajul acesteia constă tocmai în faptul că, practice, nu există nicio teorie, adică nicio încercare de a explica ceva și cumva. Nu, aici este vorba doar de o constatare a unei regularități destul de amuzante.

O altă caracteristică onestă – „teoria a 12” nu pretinde universalitatea. Este valabilă doar în raport cu Rusia, doar într-o anumită perioadă, nu este prea precisă chiar în perioada respectivă, nu acoperă multe evenimente importante, dar în general ”nimerește” la țintă destul de des. Acum, de la preambul – la treabă.

Această teorie spune că evenimente semnificative din Istoria politică a Rusiei apar aproximativ o dată la 12 ani, plus sau minus un an. Acest lucru nu s-a întâmplat întotdeauna, dar anul 1801 poate fi luat drept ca punct de referință.
Deci, anul 1801, uciderea împăratului Pavel I, „începutul frumos al guvernării lui Alexandr I”. După 11 ani, anul 1812 – invazia lui Napoleon și Războiul pentru Apărarea Patriei. După încă 13 ani (1801 + 24) – anul 1825, revolta decembriștilor împotriva țarismului. Să adăugăm încă 12 ani – 1837. Moartea lui Pușkin este cel mai important reper al istoriei ruse. La urma urmei, tocmai Alexandr Sergheevici „ne-a formulat discursul”, ne-a oferit o limbă în care, până în ultima vreme, s-a gândit, a disputat și și-a contrazis istoria rusă orientată spre literatura.

1849 – 0: nu s-a întâmplat nimic de menționat (cu excepția participării armatei ruse la suprimarea revoluției maghiare – n.r.). Dar 1861 – este anul abrogării iobăgiei.

Mai departe, are loc un rateu: anul 1873 – iar fără evenimente majore. Dar legea nu a dispărut, s-a deplasat puțin.
Luăm un nou punct de plecare. 1881 – uciderea țarului Alexandru al II-lea, venirea pe tron a lui Alexandru al III-lea, începutul contrareformelor. Peste 13 ani, în 1894, moartea lui Alexandru al III-lea, instalarea celui din urmă din dinastia Romanovilor, Nikolai al II-lea. Atunci, acest eveniment nu părea ceva fundamental, pentru că Nikolai nu voia să schimbe nimic, ci doar să continue linia „părintelui de neuitat”. Dar curând a devenit clar că politica de ”continuitate” a și devenit cea mai scurtă cale spre Prăpastie. Deci, încă 11 ani: anul 1881 + 24 = 1905 – prim revoluția rusă, ”repetiția generală a Marelui Octombrie” care nu a întârziat să vină: alți 12 ani – 1917. Încă 12 ani – 1929, „Anul Marii Cotituri”, precum l-a fost numit cu umorul său sumbru marele maestru de ”cotituri”, Stalin: sfârșitul NEP-ului, începutul ”deschiaburirii”, colectivizarea, războiul în spațiul rural. Anul 1929 + 12 = 1941 – invazia Germaniei naziste în URSS. Alți 12 ani – 1953, moartea Marelui Dictator, începutul prăbușirii stalinismului.

Mai departe, epoca Istoriei Sângeroase s-a terminat, dar Ceasul, desigur, continuă să ticăie.

1953 + 12 = 1965. În 1964, agitatul Hrușciov a fost înlăturat de la putere. Nu e mare lucru, dar totuși… Dar anul 1977 – chiar zero, evident nu s-a întâmplat nimic (dar totuși, cu o mică deplasare, 1979 este anul intrării trupelor sovietice în Afganistan – n.r.) Următorul reper este 1989. Are loc Primul Congres al Deputaților Poporului, prăbușirea URSS intră în stadiul său activ. 2001 nu coincide precis, dar în 2000 Putin a devenit președinte, a început o nouă perioadă a istoriei ruse moderne. 2001 + 12 = 2013, începutul perioadei care poate fi numită „Crimeea”.

Dacă pornim din această regularitate, următoarele evenimente importante ar trebui să aibă loc în 2024-2025, ceea ce, după cum știm, coincide cu sfârșitul mandatului lui Putin și noile alegeri…

Desigur, această ”teorie” nu poate fi considerată decât un joc, o selecție aleatorie de numere. Ei bine, așa să fie. Dar pentru începutul Anului Nou și o astfel de jucărie s-ar putea potrivi.

                                                                                                                                                                 Din ziarul ”Rossiiskaia Gazeta”