S-au câștigat sute de tone de aur din vânzarea dolarilor

Agențiile de presă internaționale analizează un important record financiar, care are directă legătură cu Rusia: în 2018, băncile centrale din întreaga lume au cumpărat mai mult aur decât în orice altă perioadă începând din 1971, când SUA au renunțat la standardul de aur.

Cea mai mare contribuție la stabilirea acestui record l-a avut Banca Centrală a Rusiei, care a fost cel mai mare cumpărător de aur din lume: potrivit estimărilor World Gold Council, Banca Rusiei a cumpărat anul trecut 274,3 tone de metal galben, cheltuind o parte din dolarii obținuți din vânzarea pachetului rus de obligațiuni de stat americane. Poate fi considerat simbolic faptul că, pe lista foarte scurtă de țări care și-au redus rezervele de aur figurează Ucraina.

Merită menționat că, anul acesta, Rusiei, care și-a sporit rezervele de aur în ultimii 13 ani, i s-au alăturat alte câteva state: India, Polonia, Ungaria, Irak și Kazahstan. Iar la sfârșitul anului trecut, China a reluat achizițiile de aur tot pe fondul reducerii portofoliului de obligațiuni americane.

În general, analiștii financiari sunt destul de sceptici sau ironici când vorbesc despre investiții în metale prețioase, dar mai ales de diversificarea investițiilor, care presupune reducerea ponderii monedei americane în favoarea altor valute. Aurul trezește o reacție alergică pentru că, spre deosebire de obligațiunile în dolari, euro sau yuani, nu aduce profit. Se poate spune că dimpotrivă – păstrarea lui cere cheltuială. Propunerile de a schimba ”învechitul metal” cu obligațiunile americane electronice, care aduc câștig și se păstrează gratuit pe server, doar par logice și moderne. Pentru că aurul are o proprietate aparte – nu este amenințat de vreun risc de creditare, de reglementare sau de sancționare.

Aurul păstrat în depozitele Băncii Rusiei din Sankt-Petersburg sau Moscova nu poate fi supus sancțiunilor, nu poate fi blocat precum un cont din vreo bancă americană sau europeană, iar tranzacțiile cu aur nu pot fi urmărite sau blocate cu ajutorul decuplării de la SWIFT (Societatea de Telecomunicaţii Financiare), amenințare permanent lansată la adresa Rusiei de către partenerii europeni. O cerere sporită de aur constituie, de multe ori, semn de instabilitate geopolitică și economică, dar dacă se ajunge la conflicte economice severe, poate chiar militare, istoria a demonstrat că metalul prețios trebuie achiziționat din timp, nu când procesul a început deja.

Iată de ce, scrie agenția RIA Novosti într-un articol semnat de Igor Danilov, rezervele de aur constituie elemente ale unei strategii pe termen lung, iar randamentul ei trebuie evaluat pe intervale lungi de timp. În urmă cu 13 ani, când, potrivit datelor WGC, uncia de aur costa 650 de dolari, acum, ea este cotată la 1319. Ceea ce demonstrează că trendul este ascendent, cu mici opriri, suișuri și coborâșuri. Fostul șef al Rezervei federale americane, Alan Greenspan, a declarat, la un moment dat: ”Mă întreb, dacă aurul este o relicvă prea puțin importantă a unei istorii de mult uitate, de ce băncile centrale păstrează aur în valoare de un trilion de dolari, plus Fondul Monetar Internațional și toate celelalte structuri financiare? Dacă aurul și-a pierdut din valoare și este lipsit de sens, de ce este el încă păstrat?”. Răspunsul este evident: este păstrat pentru ziua în care epoca dolarului va lua sfârșit.