Corneliu Vlad: Preeminența Rusiei în politica multivectoriala kazahă

Corneliu VLAD

Prin retragerea din funcția supremă în stat, președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, ultimul fost lider comunist sovietic rămas până acum în funcție, se încheie perioada post-sovietica din istoria părții asiatice a teritoriului fostei URSS. De curând, politologul rus Feodor Lukianov aprecia că în Rusia, perioada post sovietică s-a încheiat anul trecut. Acum altele sunt problemele decât cele de acum trei decenii, altele prioritățile. Relațiile dintre state și alianțe se dezideologizează, devin mai pragmatice, lumea devine tot mai interdependentă, dar și mai imprevizibilă, șansele de progres mai mari, dar și vulnerabilitățile mai solicitante.

Trecerea într-o nouă etapă are o gama întreagă de variante, dar Kazahstanul a ales-o pe cea mai prudentă, a schimbărilor treptate, căci are de gestionat și probleme interne, și externe, care impun menținerea stabilității în țară și a echilibrului de securitate din zonă. Înainte de a se retrage de la putere, Nazarbaev a demis guvernul, care nu a reușit să diversifice economia națională, bazată copleșitor pe valorificarea resurselor de hidrocarburi și nu a rezolvat problemele de ordin social ale populației. Iar pe plan extern, țara trebuie să-și fixeze locul și poziția în marile sinergii intercontinentale care o implică prin proiectele multidisciplinare ale Rusiei și Chinei de ordin economic, comercial, al transportului și comunicațiilor, financiar, informațional etc.

Pentru a asigura continuitatea puterii în actualul moment de mari schimbări și proiecte, primul președinte al Kazahstanului independent rămâne, practic, lider suprem, ca “Părinte al Națiunii” (prin lege), președinte al partidului de guvernământ (Nour Otan) și membru pe viață în Consiliul Național al Securității.

Viitorul șef al statului, care va fi ales în aprilie 2020, ar putea fi actualul președinte interimar, diplomatul Kassym-Jomart Tokaiev, sau fiica președintelui, Gariga Nazarbaeva (care a fost și președinte al Senatului, și viceprim-ministru). Fiecare din aceste opțiuni creditează continuitatea liniei politice definite de N. Nazarbaev. În plan intern, dezvoltarea economică susținută bazată pe valorificarea imenselor resurse energetice ale țării : 1,8 la sută din rezervele mondiale de petrol, 0,5 – gaze, 2,2 – cărbune și 13 – uraniu. Kazahstanul este de ani de zile unul dintre principalii producători de uraniu din lume.

Demnă de atenție este politica externă a Kazahstanului, care menține o poziție de echilibru între relațiile tradiționale strânse și îndelungate cu Rusia și implicarea crescândă și masivă a țării în ambițioasele proiecte al noilor Drumuri ale Mătăsii lansate de China. În plus, țara se afirmă atât ca actor internațional activ (membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, actualul președinte interimar a fost secretar general adjunct al ONU), cât și ca lider regional sau protagonist în negocieri privind Siria, statutul Marii Caspice.

Observatorii politici remarcă în această politică externă echilibrată și multi-vectoriala, cum mai este ea denumită, și conceptul de “al treilea vecin” (după Rusia și China), care ar fi, simbolic vorbind, Europa. Membru al Uniunii Economice Eurasiatice (inițiată de Rusia) și al Organizației de Cooperare de la Shanghai, Kazahstanul este, în același timp, foarte activ în OSCE, iar Uniunea Europeană este principala piață pentru exportul kazah.

Și totuși, piesa de rezistență a demersului regional și internațional al Kazahstanului rămâne Rusia, cu care are relații privilegiate îndeosebi în domeniile economic și militar. Prin abolirea barierelor vamale intre statele membre ale Uniunii Economice Eurasiatice, Rusia s-a consolidat ca principal furnizor al Kazahstanului. În același timp, prin Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, Moscova este principalul partener militar al Kazahstanului. În sfârșit, comentatorii politici remarcă faptul că prima vizită oficială a noului președinte kazah a fost făcută la Moscova, unde s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin. Cei doi au reafirmat în mod deosebit importanța cooperării economice, militare și nucleare dintre cele două state.