Serghei Riabkov: Despre ”repararea gardului” în relația cu SUA este prematur să vorbim

Viceministrul rus al afacerilor externe, Serghei RIABKOV, a vorbit, într-un interviu acordat agenției TASS despre recentele negocieri purtate la Soci de secretarul de stat american Mike Pompeo cu omologul său rus, Serghei Lavrov și cu președintele Vladimir Putin.

– Am înțeles corect că americanii vor să se împace, ”să repare gardul”, cum se spune la ei?

Serghei Riabkov: – Aș spune altfel. Ei înțeleg că situația din relațiile noastre, sub forma creată în ultimii ani, este de neacceptat, inclusiv din punctul de vedere al pachetului de priorităților de politică externă ale americanilor.

Chiar dacă, în documentele doctrinale ale SUA, Rusia este declarată oficial drept un adversar, ea rămâne un factor important și de neînlocuit al vieții internaționale. De aceea se pare că acum dialogul ca varianta fără alternative și îmbunătățirea relațiilor este privită ca o misiune practică.

De aceea, importantă a fost atât venirea în sine a lui Pompeo, dar și negocierile – primele dezbateri atât de profunde la nivel de secretar de stat, după numirea lui în această funcție. Important este și tonul discuțiilor, de lucru și calm, constructiv în multe aspecte, în pofida divergențelor principale care încă se mențin într-o serie întreagă de chestiuni.

Dar despre ”repararea gardului” este prematur să vorbim, pentru că dinspre partea americană sunt mai multe cuvinte decât fapte concrete. Iar noi am declarat mereu și vom continua să spunem că, ținând cont de cumulul de factori, inclusiv de absența unei încrederi elementare între Moscova și Washington, trebuie judecat numai după fapte.

– Data trecută, americanii au propus varianta lor – ”perezagruzka” (resetare, n.r.). Poate ar fi momentul să încercăm și noi?

Serghei Riabkov: – Întoarcerea la normalitate.

– Trump vrea normalizarea relațiilor cu Rusia, dar elitele americane sunt ostile. Ați înțeles pe cine trebuie să ascultați, a cui voce este decisivă la Washington?

Serghei Riabkov: – Îi ascultăm pe toți. Desigur, noi pornim de la ideea că președintele SUA stabilește cursul, stabilește baza, formulează directive.

Cu toate acestea, nu aș vrea să cad pradă iluziilor, pentru că, într-adevăr, sabotori și cei care vor să frâneze toate astea sunt foarte mulți. Mai ales în aripa legislativă a puterii.

În general, noi nu putem depăși sindromul de abuz al ”factorului rus” ca mijloc de luptă politică internă. Asta se va păstra și de acum înainte. Cred că trebuie pornit de la faptul că, deși în raportul procurorului special al SUA, Robert Mueller, lipsește orice confirmare a speculațiilor privind ”complotul” rus cu administrația americană sau despre ingerința statului nostru, oricum tema rusă va rămâne în pachetul mijloacelor de luptă politică internă, chiar război. Mai ales că SUA intră la modul real într-o nouă perioadă electorală.

– Ce a fost, după părerea dumneavoastră, cel mai important subiect abordat la Soci? Iranul, cum se vehiculează?

Serghei Riabkov: – Nu sunt de acord că Iranul a fot subiectul principal la aceste negocieri. El a fost, desigur, abordat, iar ceea ce se întâmplă ne îngrijorează, desigur, și ne neliniștește.

Spunând lucrurilor pe nume, noi, chiar și după vizita lui Pompeo, nu am înțeles foarte bine dacă SUA au o strategie coerentă despre cum trebuie reparată situația. O situație creată premeditat chiar de SUA: în urmă cu un an prin retragerea din Planul comun de acțiune privind programul nuclear iranian (Joint Comprehensive Plan of Action, JCPOA) și, ulterior, prin intensificarea sancțiunilor.

Chiar nu înțelegem dacă Washingtonul crede cu adevărat că politica așa numitei ”presiuni maxime” poate determina, într-un final, Iranul nu numai să accepte negocieri cu americani, dar negocieri în condițiile impuse de americani. După părerea mea, este un calcul naiv.

Iar alternativa este incitarea și pe mai departe a confruntării, cu riscul apariției unui conflict. Șefii noștri i-au atras atenția secretarului de stat în legătură cu un asemenea scenariu, cu posibilitatea alunecării către o nouă criză de amploare în Orientul Mijlociu. Și am arătat că, așa cum se întâmplă și în multe alte situații (spre exemplu, în privința Coreei de Nord), nu poți reduce toată politica (vorbim despre politica SUA) doar la ”bici”. Este nevoie și de ”bomboane”, este nevoie de ”morcovi” (”băț și morcov” – analogul american la ”bici și bomboane”).

Dar noi sperăm că Pompeo a reținut semnalul nostru și l-a luat cu sine. În orice caz, el a fost transmis foarte clar și înainte de el.

În privința subiectelor pe care le-aș plasa pe primul loc, în calitate de priorități la recentele negocieri de la Soci, pentru mine cele mai importante au fost controlul asupra armelor, neproliferarea, criza întregului sistem din acest domeniu și șansele de a păstra ceea ce încă funcționează în format bilateral între Moscova și Washington, din punct de vedere al restricționării și reducerii armelor nucleare.
Aici există și un anumit progres, dar care nu este încă suficient de concret, suficient de definitivat. După vizita secretarului de stat ne vom ocupa intens, ca să spunem așa, vom termina de șlefuit o serie de momente, pentru a avea, totuși, un fundament, pe baza căruia să putem relansa practic dialogul privind stabilitatea strategică.

– Să luăm STAR-3 (Tratatul privind măsurile de reducere și limitare a armelor strategice ofensive ale Rusiei și SUA). După întâlnirea de la Soci e mai mult sau mai puțin optimism?

Serghei Riabkov: – Problema există, în totalitatea ei. Nu aș spune că sunt motive pentru estimări optimiste. Mai optimiste decât până acum.
Dar am spus și vom continua să spunem că timpul trece. Prin urmare, tema prelungirii tratatului venită la pachet cu rezolvarea problemei retragerii artificiale de către americani din registrele lor a unei părți a rachetelor strategice purtătoare capătă nu doar un caracter ușor academic, cum putea părea până acum, dar unul strict concret și super-actual.