Corneliu Vlad: Se revigorează, în forme noi, “lumea a treia”?

Corneliu VLAD

Odată cu sfârșitul momentului unipolar, când Washingtonul a dominat relațiile internaționale, țările cele mai bogate și mai puternice din Europa au început să se organizeze în structuri de alianțe și în acorduri vizând facilitarea comerțului, dezvoltării și cooperării – se remarcă într-un comentariu al publicației electronice “Reseau international”. Cu o acuitate deosebită s-a pus această repoziționare în cazul Federației Ruse și al celorlalte foste republici unionale, devenite state independente. După câteva experimente de constructuri interstatale care nu s-au dovedit viabile, s-a consacrat drept cea mai funcțională Uniunea Economică Euroasiatică (UEEA). Împlinirea a cinci ani de la decizia de fondare a acestei Uniuni, la 29 mai 2014, și primul cincinal de activități și proiecte ale acestei structuri stimulează constatări și previziuni care vizează un cadru geopolitic mult mai amplu (de fapt global) și obiective mult mai ambițioase decât, eventual, constituirea unui fel de “Commonwealth rus” (sau post-sovietic) pe vatra fostei URSS, dar cu extensii mai ample. Este adevărat că, la crearea sa de către Rusia (inițiatoarea), Belarus și Kazahstan, cărora li s-au alăturat ulterior Armenia și Kîrgîizstanul, UEEA nu avea o pondere deosebită în PIB-ul mondial, dar reprezenta “unul din proiectele de integrare economică regionale cele mai avansate din lume, după UE”, cum aprecia politologul francez Noemie Moreau.

La recenta reuniune a Consiliului Economic Suprem Euroasiatic din capitala Kazahstanului, președintele Putin rememora succint bilanțul primilor cinci ani ai Uniunii: crearea unei piețe comune cu peste 180 milioane de consumatori, libertatea de mișcare a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă, un PIB însumat al statelor membre de 2,1 trilioane dolari etc. UEEA are un comerț continuu ascendent între țările membre, dar și cu terțe state, precum și proiecte comune cu Organizația de Cooperare de la Shanghai și ASEAN, parteneriat strategic cu China, acorduri de facilitare a schimburilor cu Serbia, Singapore, Iran, Vietnam, proiecte cu Israelul, Egiptul, India, state africane etc. Economistul mexican Ariel Noyola Rohingas observă că “în situația în care comerțul dintre Rusia și UE manifestă tendințe de declin, America Latină apare într-un fel ca o piață- substitut și în același timp ca un teren propice pentru investiții în domeniul marilor tehnologii”. De altfel, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, declara că America Latină este chemată să devină unul dintre pilonii construcției unei ordini mondiale multipolare”.

Un număr de 40 de state și formate interstatale de integrare au făcut cunoscută dorința lor de a crea zone de liber schimb cu UEEA – declara, imediat după înființarea Uniunii, un adjunct al ministrului de Externe al Federației Ruse.

Convergență în multe puncte cu tendința de configurare a unui nou tip de interdependențe în Eurasia este și Noul Drum al Mătăsii, amplul proiect transcontinental al Chinei, care este complementar proiectelor Rusiei de noi magistrale energetice și de transport din Extremul Orient până în Europa.

Obiectivele Uniunii Euroasiatice depășesc așadar cu mult arealul post-sovietic și chiar cel al uscatului eurasiatic, extinzându-se în Africa, zona Orientului Mijlociu și America Latină. Într-un fel se poate afirma că Rusia și partenerii săi din această Uniune conlucrează, de fapt, pentru coordonarea, solidarizarea și cooperarea lor în tradiția cadrului canonic al faimoasei “lumi a treia” care s-a manifestat viguros în contextul bipolarității Moscova-Washington din perioada războiului rece.

Revigorarea într-o formulă în consonanță cu realitățile momentului internațional a “lumii a treia” pare să devină, chiar dacă nu exprimat explicit – și nici teoretizat, cel puțin până acum, – un obiectiv tot mai evident. După cum, și grupul BRICS, constituit și el în afara spațiului geopolitic occidental și al arealului euroatlantic, se întâlnește în multe din strategiile și planurile sale de acțiune – în primul rând economice, dar și monetar-financiare, tehnologice etc. cu direcțiile de evoluție ale UEEA. Nici cooperarea politico-diplomatică (mult mai puțin cea militară) nu este exclusă din această “lume a treia” sui generis aflată în stare emergența. Iar în viitoarea ordine multipolară pe care tot mai mulți o previzionează, unul dintre poli ar putea fi tocmai varianta – în curs de structurare – pentru secolul XXI a acestei noi “lumi a treia”.