File de istorie: 1944, începutul eliberării României (I)

La 75 de ani de la eliberarea țărilor din Europa Centrală și de Est de sub nazism

Înaintarea Armatei Sovietice, spre vest, s-a desfășurat pe trei direcții:
– sudică (România și Bulgaria);
– sud-vestică (Ungaria și Cehoslovacia);
– vestică (Polonia).

Ca urmare a victoriei trupelor sovietice la Stalingrad și la Kursk, s-a produs o schimbare radicală în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei și al Celui de-al Doilea Război Mondial. Armata Sovietică a preluat inițiativa strategică și a menținut-o, până la sfârșitul războiului. A început expulzarea în masă a invadatorilor naziști din URSS.

Spre sfârșitul anului 1943, Armata Roșie a eliberat 53% din teritoriul sovietic ocupat de inamic în 1941-1942. Blocul fascist, întemeiat pe aspirațiile agresive și hrăpărețe ale participanților, a rezistat, câtă vreme naziștii au avut succese militare; dar, când au început să sufere înfrângeri grave, sub loviturile trupelor sovietice, coaliția fascistă a început să se destrame. În iulie 1943, a capitulat Italia. Dorința Finlandei, Ungariei și a României, de a ieși din război, a crescut.

Victoriile Armatei Sovietice au demonstrat puterea crescută a Uniunii Sovietice, a forțelor sale armate, întărirea bazei militaro-economice, care a făcut posibilă eliminarea superiorității inamicului în ceea ce privește echipamentul de luptă și crearea unui avantaj al forței. Spre începutul anului 1944, armata URSS număra 6 165 000 de soldați și ofițeri , 88 900 de tunuri și aruncătoare de mine, 2 167 de instalații lansatoare de rachete (”Katiușa”), aproximativ 4 900 de tancuri și tunuri autopropulsate și 8.500 de avioane. Germania hitleristă și aliații săi, efectuând o mobilizare totală a resurselor europene și slăbindu-și la maxim trupele din Europa de Vest, au putut să pună, pe frontul sovieto-german, 4.906.000 de oameni, peste 54.000 de piese de artilerie, 5.400 de tancuri și tunuri de asalt și 3.000 de avioane. Inamicul mai reprezenta, încă, un mare pericol, dar, Uniunea Sovietică îl depășea în puterea militară, care, datorită eroismului adevărat manifestat de oamenii sovietici atât pe front, cât și în spatele frontului, creștea din ce în ce mai mult.

În timpul operațiunilor ofensive de iarnă, din 1944, în apropiere de Leningrad și de Novgorod, în Ucraina, pe malul vestic al Niprului și în Crimeea, au fost învinse 142 de divizii și o brigadă și au fost distruse 30 de divizii și 6 brigăzi inamice. Hitleriștii au pierdut mai mult de un milion de soldați și ofițeri, 20.000 de tunuri și aruncătoare de mine. Au fost create condiții favorabile pentru eliberarea popoarelor de sub jugul fascist.

Armata sovietică înainta rapid spre vest, forțând dușmanul să se retragă, cu pierderi grele. Pentru a păstra blocul fascist, care se destrăma, Hitler a ordonat trupelor sale să ocupe, în martie 1944, Ungaria și România. El l-a asigurat pe dictatorul român Antonescu că trupele sovietice vor fi oprite de o puternică contra-ofensivă și a promis să sprijine România în problema Transilvaniei de Nord. Forțele proaspete au fost redistribuite, de urgență, din Germania și din țările ocupate din Europa. Dar, naziștii nu au reușit să oprească avansarea trupelor sovietice.

În martie 1944, a început eliberarea nemijlocită a României, de către armata sovietică. La 26 martie, trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean, comandat de mareșalul Ivan Konev, în cadrul operației Umani-Botoșani, au ajuns la râul Prut. „Noua ordine din Balcani” a lui Hitler se apropia de sfârșit.

Ostașii sovietici, în așteptarea trecerii peste Nistru/ Din arhive militare

În noaptea de 26 spre 27 martie 1944, trupele celui de-al 2-lea Front Ucrainean au forțat Prutul și au început eliberarea României. Primii care au intrat pe teritoriul României au fost trupele Armatei a 27-a (comandant – generalul S.Trofimenko), urmate de trupele Armatei a 52-a (comandant – generalul F. Jmacenko). După ce au capturat capul de pod de pe malul drept al Prutului, soldații sovietici au stat în fața morții, respingând contraatacurile acerbe ale inamicului. Un exemplu de curaj a fost demonstrat de un grup de infanteriști înarmați cu pistoale automate și mitraliere, condus de plutonierul D. Jmurovski (regimentul 936, divizia 254 din cadrul celei de-a 52-a armate). Într-o zi, au respins douăzeci de atacuri violente ale inamicului, au ținut capul de pod până la apropierea unităților sovietice și, astfel, le-au ajutat să avanseze, cât mai rapid. Marele merit în asigurarea trecerii rapide a trupelor peste râurile Prut, Suceava și Siret aparține geniștilor. Stând în apă rece ca gheața, sub focul de vijelie al inamicului, ei construiau pontoane, refăceau podurile, transportau, pe celălalt mal, ostașii și armele. La trecerea Siretului, s-a remarcat sergentul batalionului 98 al celei de-a 4-a brigăzi de ingineri și geniști, care, în șase ore, a reușit să transporte, cu o plută improvizată, 400 de militari.

Spre mijlocul lunii mai, trupele frontului au avansat, în adâncimea teritoriului României, cu peste 100 km, eliberând, pe o suprafață de peste 10.000 de kilometri pătrați, peste 800 de localități, inclusiv orașele Botoșani, Dorohoi, Rădăuți, Suceava și Fălticeni; au ajuns la poalele Carpaților și s-au apropiat de Iași. Pe teritoriul eliberat, trăiau aproximativ 400.000 de oameni.

(După paginile cărții ”В боях за свободу Румынии» (În luptele pentru libertatea României) de Alexei Antosiak, Moscova, 1974 și alte surse din arhivele Ministerului rus al Apărării și din presa rusă)
(Va urma)