Serghei Lavrov. Vecini în Europa. 30 de ani de relații Rusia – UE

În urmă cu 30 de ani, la 18 decembrie 1989, a fost semnat, la Bruxelles, Acordul de colaborare economică și comercială dintre URSS și Uniunea Europeană. O dată care a devenit punct de plecare pentru edificarea relațiilor oficiale ale Rusiei – ca stat continuator al URSS – cu UE, scrie ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, într-un articol publicat în ”Rossiiskaia Gazeta”.

Simbolic este faptul că acordul a fost încheiat la o lună și un pic după căderea Zidului Berlinului – eveniment care a intrat în istorie ca moment de referință al sfârșitului ”Războiului Rece”, perioadă a împărțirii continentului în blocuri ideologice antagonice. Fondatorii parteneriatului Rusia – UE înțelegeau că, după decenii de existență, liniile de demarcație de pe continentul nostru nu puteau fi șterse fără crearea, în Europa, a unui amplu spațiu de colaborare. De ambele părți a existat dorința de a-l face reciproc avantajos, pe termen lung, rezistent la fluctuații economice și politice.

În anii care au urmat, s-a lucrat riguros la crearea unei arhitecturi de cooperare pe mai multe niveluri, între Rusia și UE. A fost elaborat un cadru de reglementare solid, al cărui fundament îl reprezintă Acordul de parteneriat și colaborare semnat în 1994. La summitul Rusia-UE, de la Sankt-Petersburg, din mai 2003, s-a mai făcut un pas în direcția depășirii divizării Europei – a fost convenită stabilirea unui parteneriat strategic, prin înființarea a patru spații comune: economic, securitate externă, libertăți, siguranță și legislație, știință și educație, inclusiv aspecte culturale. Împreună am lucrat la proiecte pe termen lung, care, dacă ar fi fost duse la bun sfârșit, ar fi adus dividende palpabile tuturor locuitorilor continentului nostru și ar fi ridicat considerabil nivelul de securitate, bunăstare și confort.

Era vorba, spre exemplu, despre simplificarea reciprocă a condițiilor – până la anularea vizelor – de călătorie a cetățenilor din Rusia și țările UE, stabilirea unei colaborări strânse între organele de ordine, în lupta împotriva amenințării terorismului și crimei organizate, reglementarea coordonată a crizelor și a conflictelor regionale, formarea unei uniuni energetice. Dar, nu s-a reușit ca acestui parteneriat, din relația Rusia-UE, să i se asigure stabilitate.

Din păcate, mulți occidentali au început să perceapă perspectiva europeană exclusiv prin prisma ”victoriei repurtate în Războiul Rece”. Principiile de colaborare egală în drepturi au fost înlocuite cu iluzia că securitatea euroatlantică trebuie construită numai în jurul NATO, iar conceptul Europei trebuie asociat doar cu Uniunea Europeană. Toate celelalte nu sunt decât niște ”cercuri concentrice” din jurul acestor ”centre de legitimitate”.

În relațiile noastre cu Bruxelles, asistăm tot mai des la ”absolutizarea” normelor supranaționale ale UE și la tentativele de a le aplica, retroactiv, tuturor celorlalte țări. Ni s-a propus să acceptăm decizii ”gata făcute”, ”dospite” în interiorul UE, fără dezbateri cu noi și fără să se țină cont de interesele rusești. Cu alte cuvinte, ni s-a propus să ne aliniem și să urmăm ”cursul corect”, adesea format în contradicție cu tradițiile civilizației europene, bazate pe creștinism.

Partenerii noștri de la Bruxelles au început să treacă sub tăcere faptul că întreg conceptul celor patru spații comune ale parteneriatului Rusia-UE se baza pe înțelegerea mutuală a pericolului și a ineficienței tentativelor de a-i obliga pe vecinii noștri comuni să aleagă ”UE sau Rusia”. Încă înainte de anul 2014, un semnal îngrijorător pentru relațiile noastre a fost lansarea inițiativei ”Parteneriatului Estic”, menit, de fapt – după cum s-a confirmat ulterior – să rupă țările imediat învecinate de Rusia, țări de care ne leagă o istorie multiseculară. Consecințele triste ale acestei politici egoiste se văd și astăzi.

Într-un cuvânt, UE s-a dovedit, de fapt, nepregătită pentru drepturi egale în relațiile cu țara noastră. În limbajul celor de la Bruxelles, termenul Europa a devenit, pentru totdeauna, sinonim cu ”Uniunea Europeană”. Adică, există o Europă ”adevărată”, compusă din țările membre, iar restul țărilor continentului trebuie să-și câștige ”înaltul titlul de european”. Astfel, se încearcă o nouă împărțire a continentului, o denaturare atât a geografiei, cât și a istoriei. Este destul să reamintim doar de rezoluțiile emise de către structurile europene, care pun semnul egalității între naziștii care distrugeau popoarele europene și soldații sovietici, care au salvat aceste popoare de la exterminarea fizică.
Sunt convins că o asemenea abordare este profund greșită, nu aduce nimic bun proiectului integrării europene și contravine spiritului lui inițial – unificator și pașnic. Din punct de vedere geografic, istoric, economic și cultural, Rusia a fost și este parte indivizibilă a Europei. Cu o identitate specifică, de care suntem foarte mândri, noi suntem parte a spațiului de civilizație europeană. De-a lungul secolelor, Rusia a contribuit la extinderea lui, până la Oceanul Pacific. Identitatea noastră specifică s-a format, printre altele, sub influența ideilor europene avansate. În același mod, cultura europeană modernă ar fi de neconceput fără îmbogățirea reciprocă cu Rusia.

Totuși, în pofida disensiunilor, Rusia și UE rămân importanți parteneri economici. Și printre cei mai importanți vecini, capabili să poarte independent responsabilitatea comună pentru pace, pentru dezvoltarea și securitatea acestei părți a Eurasiei. Și, pentru că veni vorba, dacă nu ar fi existat poziția de angajare a UE în contextul evenimentelor din Ucraina, schimburile comerciale dintre Rusia și Uniunea Europeană ar fi putut atinge, astăzi, suma de o jumătate de trilion de dolari, devenind factor de amploare globală, comparabil cu volumul comerțului UE cu SUA și cu China.

Sunt tot mai multe semnale că partenerii noștri din UE încep să conștientizeze anomalia situației actuale. După o oarecare stagnare, s-a animat ritmul cooperării cu majoritatea statelor membre UE. Au avut loc primele contacte cu noua conducere a Uniunii, care și-a început activitatea la începutul lunii decembrie.

Începutul unui nou ciclu în UE deschide, în mod obiectiv, oportunitatea unui ”nou start” în relațiile noastre. Este cel puțin un motiv să analizăm, la modul cel mai serios, ce reprezentăm noi unii pentru ceilalți în această lume în plină schimbare. Mi-aș dori să sper că acei care răspund de luarea deciziilor în UE se ghidează după viziuni strategice și acționează în spiritul legămintelor marilor politicieni europeni, precum Charles de Gaulle și Helmut Kohl, care vedeau totul ca o ”mare casă europeană”. Restricțiile artificiale de colaborare, impuse pentru a satisface niște interese geopolitice, nu rezolvă problemele. Dimpotrivă, ele creează altele noi și șubrezesc pozițiile economice ale Europei. Sunt convins că menținerea identității și a competitivității culturilor și economiilor europene, supuse atacului din partea globalizării, este posibilă numai prin unirea avantajelor relative ale tuturor țărilor și asociațiilor integraționiste ale Eurasiei noastre comune.

Relațiile Rusia-UE nu se dezvoltă în vacuum. Lumea multipolară a devenit realitate. Iar, în regiunea Asia-Pacific, s-au format noi centre de putere financiară, economică, tehnologică și militară. Ne construim politica externă și raporturile de colaborare cu partenerii, ținând cont de acest factor foarte important. Noile realități nu numai că aduc cu sine provocări transfrontaliere suplimentare, dar oferă și posibilitatea de a căuta resurse pentru propria dezvoltare acolo unde, înainte, nici nu încercam să privim. În orice caz, unirea eforturilor ne multiplică capacitățile. În fața unei turbulențe internaționale continue, este important să se asigure supremația dreptului internațional. Și nu să se încerce înlocuirea acestuia cu o ”ordine bazată pe reguli”, inventată în Occident, pentru propriile interese. Abia atunci putem asigura eficacitatea eforturilor multilaterale.

Pentru noi, Uniunea Europeană constituie unul dintre centrele lumii multipolare. Dorim să dezvoltăm relații respectând conceptul propus de președintele Vladimir Putin, de formare a unui Amplu Parteneriat Euroasiatic, de la Atlantic la Pacific, cu participarea statelor Uniunii Economice Eurasiatice, a Organizației pentru Cooperare de la Shanghai, a ASEAN și a tuturor țărilor de pe continent. Conjugarea potențialelor a două mari piețe regionale, armonizarea regimurilor lor comerciale și de investiții vor contribui la consolidarea pozițiilor tuturor participanților la comerțul mondial. Și, de asemenea, ceea ce este la fel de important, vor permite evitarea, pe viitor, a situațiilor când ”vecinii noștri comuni” se vor trezi, din nou, în fața unei alegeri primitive, artificial create – fie cu UE, fie cu Rusia.

Crearea unui sistem eficient de securitate în Europa este posibilă numai prin eforturi colective – este o axiomă. În urmă cu 20 de ani, la 19 noiembrie 1999, la summitul OSCE de la Istambul, a fost semnată Carta securității europene. La inițiativa UE, în document a fost inclusă Platforma de securitate cooperativă, ce presupune nu doar cooperarea între state, dar și a tuturor organizațiilor din spațiul Euro-Atlantic. Am susținut această propunere. Din păcate, Bruxellesul, unde se află nu doar instituțiile UE, dar și sediul NATO, s-a distanțat, ulterior, de această idee. La ședința Consiliului ministerial al OSCE, desfășurat la Bratislava, în zilele de 5 și 6 decembrie 2019, țările occidentale au blocat propunerea rusă de a confirma inițiativa menționată, care presupunea un dialog egal european cu participarea UE, CSI (Comunitatea Statelor Independente, n.r.), NATO, ODKB (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, n.r.). Reiese că, avansând această idee în urmă cu 20 de ani, UE și NATO s-au mobilizat, convinse fiind de propria dominație, iar, acum, se tem de concurență din partea unor structuri care evoluează cu succes în spațiul CSI și fug de un dialog, de la egal la egal, cu acestea.

Îndemnăm UE să se călăuzească după principiile fundamentale consfințite în documentele privind bazele relațiilor Rusia-UE, nu după construcții inventate, ce sugerează un fel de ”conviețuire forțată”. Ne aflăm în fața unor amenințări și provocări comune: terorism, trafic de droguri, crimă organizată, migrație ilegală și multe altele. Restricțiile de cooperare cu țara noastră, tendința de confruntare cu Rusia nu vor îmbunătăți perspectivele UE însăși în lumea modernă.

Suntem deschiși la o cooperare reciprocă benefică, egală și pragmatică cu UE – în armonie cu interesele aliaților noștri și ai tuturor celorlalți parteneri din Eurasia. Acesta este singurul mod de a construi un model viabil de relații pe termen lung, care să răspundă intereselor și aspirațiilor țărilor și popoarelor de pe întregul continent eurasiatic.