Corneliu Vlad: Pariul lui Vladimir Putin

Corneliu VLAD

Președintele Vladimir Putin a ținut să marcheze împlinirea a 20 de ani de la instalarea sa la Kremlin nu printr-un bilanț public de “realizări și neîmpliniri”, cum se practică de obicei, ci printr-un mesaj anual – și el intrat în tradiție – care vizează nu atât performanțele trecutului, cât perspectivele și provocările viitorului. Concentrat exprimată, cauza națională este astăzi dinamizarea societății – și puterii – pentru transformarea Rusiei prin mai multă democratizare, modernizare și globalizare, dar, aceasta din urmă, în parametrii afirmării identității și valorilor naționale, precum și ai suveranității țării. Pentru unii comentatori, mesajul expus în Camerele reunite ale Parlamentului, deciziile adoptate și proiectele anunțate cu acest prilej au fost “un fulger pe cer senin” (cum s-ar fi exprimat un deputat din Duma de Stat, citat de presa occidentală) sau un “seism”, ceea ce, în formularea unui “înalt diplomat european la Moscova” citat de ziarul francez “La Croix”, arată că “Putin este o adevărată cutie neagră”, mereu revelatoare de surprize.

Liderul suprem al Rusiei a anunțat măsuri sociale (îndeosebi în domeniul natalității), economice, legislative, constituționale etc., așadar prin excelență de politică internă. “Anul 2020 este crucial pentru țara noastră”, a spus președintele. Cea mai spectaculoasă măsură a fost demiterea, fără prea multe comentarii oficiale, a guvernului Dmitri Medvedev și numirea ca prim ministru a – până acum – șefului Agenției impozitelor, Mihail Misustin, prea puțin cunoscut marelui public și cu “ un profil mai degrabă de tehnocrat eficient decât de reformator”, cum îl prezintă presa. De aici, și inevitabilele speculații asupra succesiunii la președinția Rusiei după 2024, când se încheie mandatul actual. “E greu să vezi în Misustin un succesor potențial, căci el nu are experiență în problemele politice, nici popularitate în electorat”, se grăbește să susțină Tatiana Stanovaia, de la Centrul Carnegie din Moscova. Comentatorii vieții politice ruse converg însă în ideea că “Vladimir Putin își va păstra în orice caz o funcție predominantă în verticala puterii pe care a construit-o” – scrie cotidianul elvețian “Le Temps”. Mai concret, Leonid Bershidsky de la agenția Bloomberg identifică trei variante în materie: prim ministru cu puteri întărite pe o perioada nedeterminată, președinte al Parlamentului sau lider al principalului partid, Rusia Unită. Sau, adaugă Tatiana Stanovaia, șeful Consiliului de Stat, “instituție care ar putea să-și extindă autoritatea la toate nivelurile puterii”.

Oricât de generos ar fi pentru politologi acest subiect de primă importantă, dar încă prematur dezbătut în fel și chip, semnificative sunt și proiectele de viitor imediat ale Rusiei pe plan intern. Universitarul francez stabilit la Moscova Karin Bechet-Golovko remarcă, între altele, în analiza intitulată “Pariul lui Putin: o Rusie suverană care vrea să participe la lumea globalizată”, precizarea președintelui că “Rusia este gata să susțină proiectele de cercetări comune ale specialiștilor ruși și străini pe problemele ecologiei, schimbărilor climatice, poluării mediului și oceanelor”, în paralel cu promovarea valorilor tradiționale și a intereselor prioritate ale țării: afirmarea familiei ca valoare fundamentală, aspectele sociale (reforma sistemului medical, controlul și accesibilitatea medicamentelor, întărirea statutului educatorilor etc.), afirmarea istoriei naționale și contracararea detractorilor ei, (inclusiv victoria din 1945), prioritatea Constituției asupra dreptului internațional, întărirea puterii regiunilor, importanța Rusiei ca factor de pace și stabilitate în lume. Dezvoltarea economică va fi asigurată prin alocarea a 25 la sută din PIB pentru investiții, iar pe plan social se va acționa pentru reducerea marilor disparități din zona venitului cetățenilor, reducerea sărăciei, depășirea “perioadei demografice foarte dificile”.

Sintetizând, politologul Masha Lipman scrie: “Obiectivul este ca sistemul să rămână stabil; Vladimir Putin își menține autoritatea asupra puterii, care rămâne ceea ce a fost timp de 20 de ani – omul politic cel mai important al țării, decidentul ultim, lider incontestabil și de necontestat, care nu lasă loc niciunei alternative”.

Imperativul continuității politice în Rusia este și dominanta comentariului politologului Peter Koenig, fost demnitar al Băncii Mondiale: “Un nou Deceniu, o nouă Eră. Iar Putin rămâne jucătorul-cheie, cel care a făcut din Rusia ceea ce este ea astăzi: o națiune mândră, independentă, autonomă, care în ciuda tuturor sanctiunilor și demonizării vestice nu numai că a prevalat, dar care s-a afirmat strălucit ca superputere mondială suverană. De ce ar dori poporul rus să riște renunțând la acest privilegiu la care a ajuns cu greu?’.

Sondajele de opinie din Rusia îl confirmă, după 20 de ani de exercitare a puterii supreme în vremuri marcate nu o dată de mari sfidari, Vladimir Putin își menține o cotă de popularitate care gravitează în jurul a 70 la sută din populația Rusiei.