Academicianul Matișov: Încălzirea globală este un mit

Anul 2020 a debutat cu o surpriză – prima lună s-a dovedit a fi într-atât de caldă, încât bătrânii nu-și amintesc să mai fi trăit așa ceva. Vremea capricioasă a pus pe gânduri: poate chiar se întâmplă ceva neobișnuit cu clima? Academicianul rus Ghennadii MATIȘOV, oceanolog, în dialog, pe această temă, cu ”Rossiiskaia gazeta”.

– Se tot vorbește despre încălzirea globală. Au fost desenate hărți unde multe regiuni apar acoperite de ape. Este cazul să construim o arcă sau totul se rezolvă de la sine?

Ghennadii Matișov: – Lucrez în Arctica din 1965, zeci de ani am studiat zonele oceanice din jurul ghețarilor. Și, când sunt întrebat despre încălzirea globală, eu răspund: nu există așa ceva. Sunt șarlatani, nu este încălzire globală.

Dacă adepții acestei teorii ar fi avut dreptate, gheața din Arctica s-ar fi topit de mult. Acum trei ani, am fost la Polul Nord. Am pornit din Murmansk, la bordul spărgătorului de gheață ”50 let Pobedy” și am navigat 1200 de kilometri, până la Arhipelagul Franz Josef și alți 1100 de kilometri, până la Polul Nord – vârful planetei. Stai acolo, la sfârșitul lunii august, înconjurat de dune de gheață, de urși albi și te gândești: ”Dacă i-ai aduna aici, măcar pentru o zi, pe toți adepții încălzirii globale să vadă dacă vor supraviețui sau nu”. În Arctica, perioada caldă s-a încheiat. Clima se îndreaptă în direcția ciclului rece. Fără spărgătoare de gheață, ”Drumul Mătăsii” al nostru devine de nestrăbătut.

– Ce spuneți de iarna de anul acesta? Chiar e cald.

Ghennadii Matișov: – Unde? La Moscova? La Rostov-pe-Don? Asta nu înseamnă toată planeta. În restul Rusiei, este iarnă. În Iakutia, spre exemplu, gerul a fost, ca de obicei, la el acasă. America de Nord dârdâie – în Canada e frig, la Washington e ger, deși este aproape la aceeași latitudine ca Tel-Aviv-ul. De ce nimeni nu vede că în Turcia, în Iordania, Afganistan, Grecia, a nins abundent? Totul trebuie comparat, făcute conexiuni. Trebuie să fie o bază de date obiectivă, pentru cel puțin 100 de ani, iar, dacă nu le avem, toate prognozele sunt de la diavol. În ultimii 15 ani, Golful Taganrog (Marea Azov – n.r.) a fost acoperit cu gheață, în medie, 54 de zile. Pentru sud, este neobișnuit de mult și, mai degrabă, mai aproape de o răcire a climei. Așa că, nu merită să tragi concluzii numai după actuala iarnă mai călduroasă.

La fel și cu vara trecută, ”anormal” de caldă. Este doar o percepție emoțională. Într-adevăr, au fost câteva zile fierbinți, dar dacă luăm temperatura medie pe an, pe anotimp, pe zi și se compară aceste date cu alți ani, vă asigur că, de fapt, nu am trăit nimic neobișnuit.

– Dar, Golful Kola care nu îngheață, nu este, oare, o anomalie? Sau o confirmare a încălzirii globale?

Ghennadii Matișov: – Care nu îngheață? Numai în timpul petrecut de mine în Arctica a înghețat și nu o dată. Clima este ciclică, golful ba se acoperă de gheață, ba se eliberează. Haideți să facem un exercițiu de aducere aminte. În 1878, expediția lui Nordenskiöld (Adolf Erik Freiherr von Nordenskiöld a fost un baron din Suedia, profesor în Stockholm, explorator al Regiunii Polare, cartograf, n.r.), pe ”Vega”, a mers într-un sezon, de la Stockholm până la Golful Bering, adică a traversat tot Drumul maritim de Nord. Nordenskiöld nu a văzut ghețari, dar, pe vremea aceea, nimeni nu vorbea despre încălzire globală. În anii ’30 ai secolului trecut, Arctica a fost luată cu asalt de expediția sovietică care a putut parcurge, cu nava ”Celiuskin”, Drumul maritim de Nord. Au dat de gheață în Golful Bering, i-a dus în direcția Alaska, dar au trecut Golful Kola. Avem memoria scurtă? Și Nordenskiöld, și cei de la ”Celiuskin” și mulți alții au trecut, într-un singur drum de-a lungul coastei Siberiei, în condiții fără gheață. Ce fel de anomalie este asta? Și brusc, Golful Kola, care nu îngheață, naște un mit despre topirea rapidă a ghețurilor arctice și inundarea unor întregi regiuni.

Și nu uitați că, în 2010, când sudul Rusiei era cuprins de geruri extreme, mările sudice erau acoperite de ghețuri. Marea Azov a înghețat pentru aproape 80 de zile, vreo 100 de nave au fost blocate în mijlocul mării. În mările Caspică și Azov au apărut dune de gheață, la fel ca în mările Kara și Peciora.

– Oamenii de știință au înregistrat modificarea Gulf Stream. Cum va influența clima?

Ghennadii Matișov: – Oceanul mondial trebuie privit ca un hidrocosmos. Trebuie ținut cont nu numai de curenții calzi de suprafață, precum Gulf Stream sau Kuroshio, dar și de ”vremea” subacvatică din straturile de adâncime, unde sunt 6 kilometri de ape reci. Nici Gulf Stream și nici Arctica nu pot influența global clima.

În schimb, principalul nostru frigider, Antarctica, este cu totul altceva. Scutul ei de gheață conține circa 95% din toate ghețurile de pe uscat. Dacă acest regat de gheață va începe să se topească la modul real, atunci se va putea vorbi despre o încălzire imprevizibilă. Nivelul oceanului mondial va crește cu vreo 60 de metri. Ghețarii antarctici, nu arctici, așa cum s-a crezut mult timp, pot, cu adevărat, să genereze un potop. Dar, Antarctica nu se lasă ușor topită. Este un sistem foarte stabil. Cauza acestei stabilități trebuie încă explicată. În epocile viitoare, nu va fi nici un potop.

– Cu alte cuvinte – iernile cu zăpadă multă, patinele, săniuțele, nu devin de domeniul trecutului?

Ghennadii Matișov: – Clima este ciclică, este o axiomă. Când cald, când frig. Totul depinde de cât de intensă este activitatea soarelui. În istoria Pământului s-a întâmplat, de multe ori, ca frigul să revină, dar nu cred că prea mulți s-au bucurat de o astfel de schimbare.

Ultima glaciațiune a planetei a fost un eveniment atât de marcant, încât acest crâmpei de istorie geologică a dobândit termenul de ”marea epocă de gheață”. În acele vremuri, își făceau de cap vulcanii. Procesul activ de formare a munților a antrenat eliberări de dioxid de carbon și cenușă de asemenea amploare, încât, în atmosferă, a apărut un ”ecran”, care nu a mai permis trecerea razelor solare. Asta s-a întâmplat în urmă cu doar 18.000 de ani. O treime din sol s-a acoperit de gheață care a atins grosimi și de câțiva kilometri. Ghețarii au coborât până unde se află acum Moscova. A înghețat atâta apă, încât nivelul oceanelor a scăzut cu aproape 120 de metri, comparativ cu cel actual. Atunci, pe Terra, chiar era frig.

Dar noi avem noroc, trăim o epocă de vreme caldă. E adevărat că momentul ei de vârf a avut loc în urmă cu 6500 de ani. Atunci, temperatura medie anuală a fost cu un grad mai ridicată decât cea actuală, iar nordul era acoperit de păduri verzi. Acum, spun unii oameni de știință, are loc o nouă răcire. Vestitorul noului ciclu este ”dezechilibrarea” climei din partea europeană a Rusiei, fenomen căruia îi suntem martori; tornade în zone unde ele nu au existat, până acum, ierni geroase, secete și incendii, precipitații de scurtă durată dar extrem de intense.

Ne îndreptăm spre o scurtă epocă de gheață, care va începe peste mii de ani. Astfel de schimbări nu se pot observa într-o viață de om, ele devin vizibile pentru epoci.