Putin: SUA vor ca, sub controlul lor, Ucraina să trăiască pe seama Rusiei
12/03
Polonia a recunoscut rolul central al URSS în victoria împotriva fascismului
12/03Corneliu Vlad: Rusia, vedetă a lumii petrolului
Corneliu Vlad/ Foto din arhiva personală
Corneliu VLAD
Lovitura de trăsnet în lumea petrolului! – au exclamat comentatorii presei internationale după spargerea aliantei OPEC+ din care făceau parte și Rusia, și alte state producătoare de petrol, după ce Rusia (al doilea producător al lumii) s-a opus reducerii productiei de petrol propuse de Arabia Saudită, liderul neoficial al Organizației. Economistul francez Michel Santi rezuma astfel situația explozivă care s-a creat: “Excedat de strategia americană, care a contribuit puternic la sabotarea Nord Stream-2, Vladimir Putin nu a ezitat să sacrifice armonia (de suprafată) a OPEC pentru (a incerca) contracararea productiei SUA de petrol din sist, aruncând în aer prețurile. Ca reacție, autoritățile saudite au decretat o reducere suplimentara a prețurilor lor, care vor fi cele mai scăzute din ultimii 20 de ani. Se va plia Rusia în fata Arabiei Saudite? Nimic nu e mai puțin sigur”.
Nesiguranța expertului francez, si nu numai a lui, a fost însă spulberată peste numai câteva zile de președintele Vladimir Putin care a declarat în Duma de Stat: “Rusia va traversa cu demnitate perioada de volatilitate a prețurilor la petrol și a cursului rublei, economia țării se va consolida, iar cele mai importante ramuri de activitate vor fi mai puternice și mai competitive”. In ciuda volatilității piețelor din ultimele zile și a faptului că prețurile la petrol ”joacă și țopăie” iar, împreună cu ele, și cursul rublei, a continuat liderul de la Kremlin, ” sunt absolut convins că vom traversa această perioadă, o vom traversa cu demnitate. Iar economia se va întări, în totalitatea ei și cele mai importante ramuri ale producției vor și mai puternice, și mai competitive”.
La ultima reuniune, fatală, a OPEC+, Moscova s-a opus reducerii producției de petrol în incercarea de a stopa scăderea cursului petrolului datorata coronavirusului, care a dus la o diminuare a activităților economice în China (primul importator mondial) și în alte tări, ceea ce a însemnat și o reducere explicabilă a importurilor și exporturilor de petrol. Au urmat o scădere spectaculoasă a cursului barilului, tendința care continuă și s-a declanșat o avalanșă de previziuni catastrofice privind evoluțiile și consecințele noii crize a petrolului. Criza petrolului ar putea precipita o criza economică și financiară mondială, dar cert este ca ea reprezintă o nouă confruntare geopolitica intre “cei trei mari” ai lumii petrolului, denumiți de unii comentatori ”ursul rus, vulturul american si cămila araba”. Competiția între cei trei protagoniști este în plina desfășurare și după opinia cea mai răspândită va da câștig de cauză celui ce va rezista mai bine in aceasta încercare de forțe.
Arabia Saudita, care vroia să submineze industria americană a șistului, dar să afecteze și exporturile Rusiei, se afla într-o poziție vulnerabila, cu economia sa bazată aproape în exclusivitate pe ”aurul negru” și cu o situație politică internă critică pentru actualul regim, după ce prințul moștenitor a arestat trei adversari politici (din propria familie) care ar fi pus la cale o lovitură de stat împotriva sa. Riadul traversează o criză existențială, scriu analiștii politici occidentali. Statele Unite, cu o producție de petrol din șist care necesită un imens efort financiar (este petrolul cel mai costisitor), întâmpină dificultăți tot mai mari în asaltul său ambițios pe piața mondială a petrolului, la concurența cu Arabia Saudită si Rusia. In schimb, Rusia pare să fie mai pregătită pentru solicitările cărora urmează să le facă fata, chiar dacă și ea se va confrunta cu inerente dificultăți și riscuri.
Prin dispariția alianței OPEC+, cărțile se amestecă și jocurile se schimbă total pe piața petrolului. “Kremlinul a decis să sacrifice OPEC+ pentru a stopa șistul american și a pedepsi SUA pentru piedicile puse în calea finalizării proiectului Nord Stream-2” – afirmă președintele unui think tank de la Moscova. Costul de extracție în Rusia este unul dintre cele mai puțin ridicate din lume (circa 20 de dolari pe baril) iar bugetul țării este capabil să suporte mai mult ca orice alta tară producătoare de petrol furtuna petrolieră”. Rusia se poate concentra acum pe monetizarea bogatelor sale resurse, a declarat vicepreședintele companiei ”Rosneft”, Mihail Leontiev. La rândul său, docentul Universității financiare a Guvernului rus, Leonid Krutakov, apreciază ca “într-un final, producția de șist se va dovedi nerentabilă. Mai trebuie ținut cont de gradul de îndatorare al companiilor de șist. Companiile petroliere rusești pot asigura o producție rentabilă chiar la prețuri mici, deci Rusia are acum șansa de a-și recupera cota de piață, îndepărtându-i pe producătorii americani de șist. O cotă pe care a pierdut-o în perioada în care industria petrolieră rusă s-a aflat în strânsoarea OPEC+ și petrolul nostru ceda în favoarea celui american”. Iar un comentator occidental constata, într-o formulare plastică, faptul că Rusia a preluat de la OPEC poziția de vedeta a lumii petrolului.
O poziție, însă, care impune și eforturi, și dificultăți de parcurs. In ultimele zile, prețurile mondiale la petrol au afișat scăderi considerabile, antrenând deprecierea rublei. Pe acest fundal, cursul dolarului și al monedei europene, față de rublă, a sărit pe piața valutară internațională. “Dar nu există certitudinea că deprecierea rublei va fi importantă, pe termen lung”, a menționat prim-vicepreședintele Comisiei parlamentare pentru politică economică, Vladimir Gutenev. Deputatul Mihail Șciapov prevede o creștere a prețurilor, care va depinde de perioada de depreciere a rublei. ”Nu va fi un salt brutal, dar, în decurs de doi-trei ani, vom simți o creștere constantă a prețurilor”, a adăugat Șciapov.
Oricum, prin decizia temerară de retragere din acordul OPEC+, “Rusia începe un joc independent pe piața mondială a petrolului, apreciază, ca o concluzie, universitarul Leonid Krutakov.
1 Comment
Pretul corect al petrolului? Daca ar fi astazi sa impacam „toate caprele si toate verzele” am zice 75 usd/baril. In intervalul de timp dintre anii 1970 si 2008 acest pret a variat intre 1,80 si 130 USD/baril. Semnificatia pretului si mai ales volatilitatea lui din ultimul deceniu (ca o exprimare doar teoretica si fara sa fi fost eu vreodata vreun „trader”) cred ca nu trebuie cautata doar in elementele economice de tipul cerere si oferta, calitatea sau „dulceata produsului” (functie de procentul de sulf) ci si in elementele speculatorii precum politicile si acordurile transpartinice, concurenta surselor adiacente de energie, subventiile si mai ales geopolitica.
Dupa retragerea Rusiei din „OPEC+” prea-tanarul MbS planuieste sa inunde Europa cu petrol „negru” Aramco (adica mai greu rafinabil) la un pret mediu de 25 usd/159 litri de petrol, adica cam 0,16 usd/litrul de „ceva ce preocupa” pe multi, mai ieftin decat apa dulce dar la fel de finit intr-un „viitor” destul de apropiat si pe care MbS sigur il „va prinde”.
Rusia, prin statura ei, nu poate fi astazi decat un arbitru (nu spun ca doar Rusia), la fel si barbatii care o reprezinta. Conceptul de negociere are la baza medierea, concilierea si chiar arbitrajul. Intr-un cadru flexibil si destins toate aceste „definitii” ajuta la clarificarea problemelor aparute, unicul tel pentru partile implicate fiind pastrarea sau reconstruirea acordului. Intr-un cadru conflictual se cauta iesirea din situatia riscanta sau costisitoare, una dintre parti asumandu-si rolul de mediator intre parti sau pe cel de arbitru. Cam asa am inteles eu rolul Rusiei in cadrul OPEC+. Rusia a cerut pastrarea nivelului actual al reducerii productiei de petrol, fara a sustine deocamdata o noua reducere suplimentara.
Alaltaieri, ieri dar si mai mult astazi, pe piata petrolului de sist nu mai curge alt lichid decat sangele iar meniul saptamanal prevazut pentru viitor este doar falimentul si pierderi mai grele decat cele „aduse” de coronavirus. Arareori se intampla sa iau apararea SUA. Dar acum e prea trist. Lumea asta s-a ridicat in principal pe furt si pe minciuna. Dar sa ajungi sa ai un „dusman” este un privilegiu la fel de mare cat este in oglinda, respectul pe care il datorezi celui ce te numeste asemeni. Si mai cred inca ca „diriguirea” vietii, stabilitatii si viitorului acestei lumi, are nevoie si de onoare, ca gest, dar si de onorabilitate, ca si calitate.
De ce trebuie sa scada pretul petrolului la 25/20 usd/baril? El doar pare ca ajuta economiile dar cu siguranta va distruge industriile de profil.
Iar vanzarile nu vor creste.
Si nu va ajuta in nici un caz la asanarea gravelor probleme de mediu ce ne-au „inundat”. De ce un „diluviu” de petrol prost si ieftin ne-ar face sa ne „frecam” palmele si sa ranjim la fel de frustrat ca BsM? Ca sa consumam mai mult carburant? Ca sa crestem concentratia globala de CO2? Ca sa fabricam mai mult plastic si mai multe obiecte inutile? Ca sa cumparam mai mult? Ca sa-si indeplineasca casa Al Saud proiectele megalomanice, efemere si lipsite de credinta in Dumnezeu si in creatiile lui? Dar contractul social?
Rusia a facut bine ca iesit din OPEC+, chiar daca a lasat acolo singuri, prieteni, precum Venezuela, care nu prea are alternativa si pare lipsita de speranta.
Haideti totusi sa tacem, cum spunea cineva, „cat o inspiratie prelunga”, si poate vom primi vesti despre o posibila pace in Yemen.
Multumesc.