În urmă cu 75 de ani, Armata Roșie a eliberat Viena

La 13 aprilie se împlinesc 75 de ani de la eliberarea Vienei de sub invadatorii naziști. Operațiunea strategică ofensivă de la Viena s-a desfășurat în perioada 16 martie – 15 aprilie 1945 și a fost realizată de trupele Frontului al 3-lea Ucrainean (comandant – mareșalul Fiodor Tolbuhin), de o parte a forțelor celui de-al 2-lea Front Ucrainean (comandant – mareșalul Rodion Malinovski) și Flotila Militară a Dunării (comandant – contramiralul Gheorghi Holostiakov). Ca parte a celui de-al 3-lea Front Ucrainean, a acționat Armata 1 Bulgară, cu peste 100.000 de ostași.

Operațiunea a durat 31 de zile. Lățimea frontului ostilităților era de 230 km. Adâncimea avansării trupelor sovietice, de 150-250 km. În lupte au fost angajați, din ambele părți, peste 1.150.000 de oameni. Aproximativ 18.000 de arme și aruncătoare de mine, peste 2.000 de tancuri și piese de artilerie autopropulsată și aproximativ 1.700 de aeronave au luat parte la operațiune, din ambele părți.

Chiar în ajunul operațiunii sovietice, la 6 martie 1945, naziștii au lansat ultima ofensivă – din întreg războiul – în zona lacului Balaton, folosind forțele celei de-a 6-a Armate SS Panzer și ale celor două Armate de tancuri – a 6-a și a 2-a. Comandamentul german plănuia să restabilească linia frontului de-a lungul Dunării. Cu toate acestea, ofensiva germană a fost oprită hotărât de către trupele sovietice, diviziile germane au suferit pierderi grele, pierzând o parte semnificativă din eficacitatea lor de luptă, ceea ce a schimbat echilibrul general al forțelor în favoarea Armatei Roșii.

Martie-aprilie 1945. Operațiunea strategică de la Viena a Armatei Sovietice/ Foto de arhivă

Conducerea germană acorda o mare importanță apărării direcției spre Viena. Germanii sperau să rețină pentru mult timp trupele Armatei Roșii în zona muntoasă și împădurită de la granița Ungariei și Austriei, câștigând timp pentru o soluție politică. Wehrmacht-ul avea trei linii defensive principale și mai multe linii intermediare. Majoritatea așezărilor au fost pregătite pentru apărarea circulară. Numeroase cursuri de apă, precum Dunărea, Gron, Nitra, Vag, Morava, Drava și alte râuri reprezentau obstacole serioase. Merită amintit faptul că, la 6 aprilie 1945, Hitler a declarat că zăcământul și câmpul petrolifer din zona Viena este crucial pentru continuarea războiului. Naziștii i-au promis să țină cu orice preț capitala Austriei sub controlul Wehrmacht-ului.

Operațiunea a început la 16 martie 1945, odată cu trecerea la ofensivă a grupării de șoc a Frontului al 3-lea Ucrainean, care s-a dovedit a fi neașteptată pentru inamic. Rupând apărarea dușmanului nazist la nord de Szekesfehervar, trupele Armatelor a 9-a și a 4-a de gardă au început să înainteze în direcțiile vestică și sud-vestică. La 29 martie, la sud de Balaton, și-a lansat ofensiva aripa stângă a celui de-al 3-lea Front Ucrainean.

Inamicul, folosind numeroasele pasaje înguste de munte și râuri, opunea o rezistență înverșunată trupelor sovietice aflate în ofensivă. Cu toate acestea, liniile de apărare inamice au fost rupte pe toată adâncimea.

Luptele din suburbiile Vienei și din interiorul orașului s-au desfășurat în perioada dintre 5 și 13 aprilie și au avut un caracter încrâncenat. Gruparea care apăra capitala austriacă cuprindea 9 divizii, dintre care 8 era divizii de tancuri, inclusiv unități de elită precum divizia a 2-a SS de tancuri ”Reich”, divizia a 3-a SS de tancuri ”Capul de mort” și cea de-a 232-a divizie de tancuri ”Tatra“. De asemenea, la apărare au participat unitățile de instrucție, formațiunile Volkssturm și unitățile de poliție. Anterior, aproape întreaga populație masculină din Viena cu vârste cuprinse între 16 și 60 de ani a fost concentrată în unitățile Volkssturm și dotată cu arme antitanc Faustpatron.

Întregul oraș a fost blocat cu baricade și moloz minat, toate podurile de peste Dunăre și Canalul Dunării au fost, de asemenea, minate. În clădirile dărăpănate din cărămidă și din piatră, au fost pregătite ambuscade cu piese de artilerie autopropulsate și tancuri grele, mascate cu grijă. Pregătind Viena pentru apărare, naziștii deloc nu-și făceau grijă că orașul atât de frumos va fi distrus, că vor fi distruse monumentele arhitecturale de renume mondial.

În noaptea spre 11 aprilie a început traversarea Canalului Dunării, de către trupele sovietice. S-au declanșat ultimele lupte pentru Viena. Prin eforturi eroice, a fost efectuată o debarcare tactică a Flotilei Militare a Dunării, pentru a cuceri trecerea de importanță strategică din Viena – Podul Imperial. Marinarii au capturat rapid podul și au dezactivat minele puse de germani.

Rezistența inamicului, la Viena, a fost spartă în noaptea de 12 spre 13 aprilie, când un batalion de parașutiști din cea de-a 7-a Divizia Aeriană, traversând în luptă cartierele ocupate de inamic, și-a croit drum spre Podul Imperial; după care, în ruptura aceasta, a fost introdus Regimentul 80 de pușcași. Această unitate a reușit să ajungă la pod, cu pierderi mari și să se unească cu trupele de debarcare. 16 tancuri au traversat podul în mare viteză și au alcătuit o apărare circulară pe malul de vest, iar geniștii din brigada mecanizată au scos explozibilii de pe pod (peste 100 de încărcături). Acest moment al luptelor a fost unul de cotitură în operațiunea de asalt asupra Vienei. După ce au pierdut controlul și interacțiunea uniformă, unitățile grupării estice a hitleriștilor au fost distruse ori s-au predat, până la sfârșitul zilei, iar trupele inamice din zona vestică a orașului au început o retragere grăbită.

Bătălia pentru Podul Imperial din noaptea de 12 spre 13 aprilie a devenit una dintre cele mai semnificative din operațiunea ofensivă de la Viena. În timpul luptelor îndârjite ulterioare, spre începutul lunii mai 1945, trupele sovietice au eliberat partea de est a Austriei, cu o populație de peste 4,5 milioane de oameni. Partea de vest a țării a fost eliberate de forțele aliate.

Ofensiva de succes pe direcția Vienei și ieșirea trupelor Frontului al 3-lea Ucrainean în regiunile de est ale Austriei au accelerat eliberarea Iugoslaviei. Grupul ”E” de armate german care opera acolo s-a văzut a fi izolat și fost obligat să înceapă o retragere rapidă.
De remarcat este faptul că ostașii sovietici au împiedicat distrugerea multor edificii arhitectonice valoroase, pregătite pentru a fi aruncate în aer, precum Catedrala Sf. Ștefan, Primăria din Viena și altele. Comandamentul Armatei Roșii a căutat să nu folosească armele grele pe străzile orașului-muzeu, pentru a salva civilii și arhitectura orașului.

Pierderile nerecuperabile ale Armatei Roșii, în timpul ofensivei strategice de la Viena, s-au ridicat la peste 38 000 de soldați și ofițeri. Nu există date exacte despre pierderile trupelor germane și maghiare, din timpul eliberării estului Austriei și a Vienei. În schimb, este cunoscut faptul că trupele sovietice au distrus 32 de divizii inamice, au capturat peste 130 000 de soldați și ofițeri inamici, au capturat și au distrus peste 1 300 de tancuri și arme de asalt și mai mult de 2 000 de piese de artilerie.