Corneliu Vlad: Wuhan sau New York?

Corneliu VLAD

Traiectoria planetară a pandemiei se prelungește în imaginar, întrebărilor care își așteaptă răspuns li se adaugă mereu altele, pământenii, de la omul de pe stradă supus restricțiilor până la cei din vârf, care dețin puterea și cunoașterea, decid sau evaluează, dar nimeni nu poate ocoli o întrebare: Cum va arată lumea de mâine? Asemenea lumii de azi, dar mai rea, spun pesimiștii. Mai bună, căci în urmă cu cinci secole, pe grozăviile “ciumei negre” s-a ridicat Renașterea, îi contrazic cei ce întrezăresc viitorul în culori luminoase. Deocamdată însă, “Lumea-i cum este/Și ca dânsa suntem noi”, reamintește poetul.

Politologii sunt, și ei, în febra căutărilor și formulării ipotezelor. Adevărul la îndemână oricui este că lumea de mâine va fi altfel. Până aici (aproape), toată lumea este de acord. Dar cum “altfel”, în mod concret? Trebuie pornit – apreciază politologul Igor Ivanov, fost ministru de externe al Rusiei – de la faptul că “pentru prima oară în memoria care s-a păstrat a omenirii, lumea se confruntă cu o amenințare comună”, ceea ce face ca această amenințare să impună a fi anihilată tot împreună. Lumea – constată autorul rus – trebuie să înțeleagă că ierarhia amenințărilor la adresa securității globale se schimbă rapid, prioritățile securității reclamă modificări fundamentale, securitatea națională nu mai ține doar de capacitățile militare. Tradiționalele (din păcate) instrumente de garantare a securității, fie ele chiar rachete nucleare și indiferent ce fel de alte arme supermoderne, sunt neputincioase în fața pandemiilor, schimbărilor climei, migrației necontrolate și altor sfidări, care, cu siguranță, vor apărea într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, constată el. De aceea, în mod logic, resursele trebuie redirecționate radical către știință, educație și medicină.

Intenții nobile, dorințe frumoase, proiecții generoase, dar pentru o realitate care nu dă semne că e pregătită să le preia și să le asimileze. Conflictele militare din diferite părți ale globului n-au încetat, ci, mai mult, apar noi fronturi de înfruntare, cum este încercarea de forțe geopolitică tot mai ascuțită dintre SUA și China, organizațiile internaționale se dovedesc, mai mult decât oricând, inactive, ineficiente, contestate în asemenea situații-limită și – lucrul poate cel mai grav, statele lumii – și în primul rând marile puteri – nu reușesc să găsească un numitor comun al conlucrării și acțiunii comune. Drept care, fostul ministru rus reamintește propunerea constant repetată de Moscova privind lansarea unei inițiative comune a membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU pentru gestionarea colectivă, în solidar, a flagelului și pentru schițarea cadrelor unei noi ordini mondiale, așa cum s-a întâmplat după al doilea război mondial, când pe ruinele carnagiului a apărut ONU. Este oare omenirea astăzi mai puțin înțeleaptă decât în urmă cu 75 de ani?

“Să-i lăsăm pe epidemiologi, sociologi, politologi, psihologi, economiști și alți experți să dezbată strategiile și tacticile ofensive și defensive pe diferite fronturi”, să punem capăt “bătăliei narativului” pe temele originii și culpabilitatilor sau ale prezumptivilor câștigători și perdanți ai crizei pandemice, pentru ca statele, organizațiile internaționale, multinaționalele, scoietatea civică etc. să-și reunească forțele și eforturile pentru revenirea la normal a vieții pe Planetă – apreciază politologul Andrei Kortunov, directorul general al Consiliului Rus pentru Probleme Internaționale. El merge și mai departe decât acest îndemn și reamintește de ideea lansată la jumătatea anilor ‘50 de sociologul Pitirim Sorokin și economistul John Galbraith, consacrată ca “teoria convergenței” între cele două sisteme socio-economice opuse care domină eșichierul mondial – democrația liberală și autoritarismul eficient. Ideea pare irealizabilă, dar politologul rus și-o argumentează cu o întrebare dramatică, existențială: “Alegi să supraviețuiești într-un Wuhan autoritar sau să mori într-un New York al libertății?”

Politologilor li se îngăduie orice fel de proiecții. O alternativă la varianta avansată de Kortunov propune, între mulți alții, incitantul scriitor francez Michel Houellbecq: “ Nu ne vom trezi, după izolare, într-o lume nouă; va fi aceeași, puțin mai rea”. Așadar o lume oarecum diferită, dar tot a izolării. Scriitorilor li se îngăduie și cinism.