Corneliu Vlad: Arc al “conflictelor înghețate” sau arc al nesiguranței și tensiunilor?

Corneliu VLAD

Arcul “conflictelor înghețate” care punctează perimetrul geopolitic postsovietic, prin conflicte din sau între foste republici unionale, astăzi state independente este de câțiva ani tot mai frecvent pe agenda actualității. De câțiva ani, încep să fie resuscitate conflicte care se datorează fie unor acțiuni separatiste/autonomiste (R. Moldova, Georgia, Ucraina), fie protestelor de masă împotriva rezultatelor unor alegeri contestate (Belarus, Kîrgîzstan), fie unor conflicte teritoriale, cum este cel dintre Armenia și Azerbaidjan.

Spre deosebire de celelalte “conflicte înghețate”, actuala confruntare militară azero-armeană este singurul conflict interstatal. Conflict declanșat pe tema viitorului regiunii muntoase Nagornîi Karabah, aflate în timpul URSS în componența Azebaidjanului, dar care a fost ocupată în urmă cu aproape 30 de ani Armenia și  pe care regimul de la Baku a declarat că este decis să o recupereze, ceea ce a dus la reluarea luptelor dintre cele două republici caucaziene. Conflictul azero-armean este și singurul dintre cele similare care nu are trupe de menținere a păcii, și singurul care dispune de un organism internațional de mediere, Grupul de la Minsk, alcătuit din reprezentanții SUA, Franței și Rusiei.

SUA se declară oficial indiferentă față de actualul conflict, dar pentru analiștii occidentali poziția Washingtonului pare mai degrabă ambiguă: unii apreciază că prin aliatul său Turcia, se urmărește consolidarea influenței NATO în zonă, în timp ce alții, ca politologul american George Friedman, consideră că SUA nu are interesul să-și asume riscuri în regiune. Nici Franța – și nici UE – nu par dispuse și nu pot de fapt să acționeze eficient pentru aplanarea conflictului. Iar Rusia a declarat că introducerea de forțe rusești de menținere a păcii în Nagornîi Karabah  trebuie decisă în cadrul Grupului de la Minsk.

Situația din Nagornîi Karabah este cu atât mai complicată cu cât și alte state din regiune – Turcia, Iran, Israel – sunt implicate într-un fel sau altul în evoluțiile din Caucazul de sud. Fapt care, avertizează comentatori din presa internațională, prezintă pericolul  transformării actualului conflict regional  local într-o criză internațională majoră. Zona sud-caucaziană este un important traseu de tranzit energetic și o poartă atât către Marea Neagră, cât și către Asia Centrală postsovietică. Este explicabil așadar că Turcia a trimis recent luptători sirieni în sprijinul trupelor azere, iar Israelul livrează masiv armament Azerbaidjanului. În acest context, politologul rus Nana Gegelașvili remarcă faptul că “Turcia și SUA au o serie de interese comune în Caucazul de sud, ceea ce le face să conlucreze”. Încheierea Convenției privind statutul legal al Mării Caspice, adaugă ea, blochează accesul statelor nonriverane la această mare, ceea ce face ca Washingtonul și Ankara “să se implice mai puternic în regiunea Marii Negre”.

Rusia a jucat de la începutul crizei un rol important în procesul de reglementare a conflictului. Moscova susține că singura cale de soluționare este cea politică și, cu toate că are o bază militară în Armenia, se menține echidistantă între cele două părți și respinge o cale militară de reglementare. În același timp, Moscova se pronunță energic împotriva oricărui amestec străin în conflict. Poziție care se explică prin sinergiile geopolitice din zonă, complicate și potențial explozive. Armenia este membru al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă inițiată de Rusia, Azerbaidjanul are populație majoritară musulmană șiită și bune relații cu Iranul și Turcia, iar Turcia este stat membru al NATO.

Este semnificativ, în context, că ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, a ținut să declare că “Statele Unite se amestecă de mult în treburile interne ale Rusiei și tocmai de aceea Washingtonul nu vrea să încheie cu Moscova un acord de neamestec”.  Declarație care,  trebuie spus, intervine la numai câteva zile după întâlnirea secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev cu consilierul  pentru securitate al președintelui SUA, Robert O’Brien, unde s-a discutat și despre Nagornîi Karabah. Convertirea arcului “conflictelor înghețate” în arc al nesiguranței și tensiunilor ar pune în pericol nu doar respectivul areal eurasiatic, ci pacea și securitatea lumii.