Parlamentní listy (Cehia): ”Un război chiar în UE, posibil, anul acesta. Pacea prelungită se sfârșește” – declarațiile dure ale analistului Visingr

Perioada de pace din Europa, neobișnuit de lungă, se apropie de sfârșit, este de părere analistul ceh pe probleme de înarmare și securitate, Lukas Visingr. În 2020, conflictul din Nagornîi Karabah a fost cel mai important avertisment. Prerogativele extinse ale Uniunii Europene nu garantează că, într-o situație de criză, statele nu își vor urmări, din nou, doar interesele proprii. Este inoportun să privezi de bani forțele armate ale Cehiei, iar Rusia nu este vreun imperiu al răului, ci o putere ce merită toată admirația, afirmă Visingr, făcând o analiză a anului 2020.

”Perioada de pace din Europa, neobișnuit de lungă, se apropie de sfârșit. După toate probabilitățile, următorul deceniu va fi unul extrem de turbulent; va aduce crize, dar, posibil, și conflicte armate. Trebuie să avem grijă ca, în mijlocul unei Europe neliniștite, Cehia să rămână o țară suverană și respectată. Și să nu se transforme, din nou, într-o jucărie în mâinile uneia sau alteia dintre marile puteri”, a declarat expertul, într-un interviu acordat publicației ”Parlamentní listy”.

– Noul coronavirus, care a dominat aproape tot anul 2020, ce anume a făcut mai clar în relațiile internaționale?

Lukas Visingr: – Încă de astă primăvară, am spus că pandemia provocată de coronavirusul chinezesc nu va aduce în domeniul politicii și economiei nimic din ceea ce nu s-ar fi întâmplat și fără el. Dar pandemia a servit drept catalizator, care a accelerat și a agravat anumite procese. Cu alte cuvinte, pandemia intensifică și accelerează inevitabilul. Cum se spune, pandemia a dezvăluit tot ceea ce ascundeau jurnaliștii și politicienii. În primul rând, a devenit vizibilă incredibila fragilitate a actualei economii globalizate, cu complicatele ei lanțuri de aprovizionare. Ilustrativ este faptul că pandemia a început în China, unde și-au mutat producțiile o mare parte din companiile occidentale, interesate de cheltuieli minime, deoarece, în China, nimeni nu se preocupă în mod deosebit de igienă și de ecologie. Dar tocmai această abordare a facilitat răspândirea virusului.

Și-au spus cuvântul și minusurile structurale ale modelului economic și politic chinezesc, care, oricum, și-ar fi atins limitele, dar pandemia a apropiat, desigur, sfârșitul ei. Un rol l-a avut, desigur, și schimbarea de atitudine, în rău, a multor state față de China. Și nu este vorba numai de țările de la care era de așteptat, într-un fel sau altul, o asemenea mișcare (mă refer, aici, la Statele Unite, spre exemplu, dar și la India, Japonia), dar și la Rusia. Iar pentru Beijing, acest lucru ar fi trebuit să fie, cu adevărat, un avertisment foarte serios. Pe ansamblu, se poate spune că pandemia a agravat tensiunea, amplificând, în același timp, riscul unor conflicte armate.

– Cum au afectat evenimentele de anul trecut relațiile dintre Rusia și Cehia, dacă este să amintim de povestea agentului cu ricin, declarația politicienilor municipali la adresa Rusiei și altele?

Lukas Visingr: – Din nou, a devenit clară existența a două minorități vocale cu poziții ideologice foarte bine conturate în privința Rusiei. Fără să o critice, rusofilii o idealizează și încearcă să obțină o colaborare mult mai strânsă cu Moscova. Rusofobii o critică orbește pentru tot și văd în ea un imperiu al răului. Cred însă că majoritatea, din care fac și eu parte, nu împărtășesc nici una din aceste păreri. Din cooperarea cu marile puteri, nu doar cu Rusia, noi, cehii am acumulat propria noastră experiență politică, una deosebită. Într-un fel sau altul, noi ne-am format o abordare rațională sau sceptică, poate chiar cinică, față de marile puteri și de promisiunile lor. Rusia nu este rai și nici iad. Nu este salvatoarea lumii sau distrugătoarea ei. Pur și simplu, este o putere care, la fel ca alte puteri, își apără interesele, care, uneori, coincid cu ale noastre, alteori nu. Iar politicienii cehi trebuie să se orienteze numai după asta și după nimic altceva.

Putem și trebuie să colaborăm pragmatic cu Rusia, dacă acest lucru corespunde intereselor noastre. Dacă ne amenință în vreun fel, trebuie să opunem rezistență. Într-o politică externă rațională nu-și au locul nici idealizarea, nici demonizarea Rusiei. Mie, spre exemplu, mi se par lipsite de perspectivă și chiar prostești apelurile de a elimina companiile ruse și chineze de la licitația pentru finalizarea centralelor noastre nucleare. După părerea mea, este puțin probabil ca ele să fie câștigat licitația, dar simpla participare a unui număr cât mai mare de pretendenți extinde spațiul de manevră pentru partea cehă. De asemenea, acest lucru deschide noi oportunități serviciilor de informații cehe, pentru că, astfel, ar fi putut obține noi date sau chiar agenți în companiile strategice ale diferitelor puteri.

– În 2020, au avut loc și alte evenimente. Turcia continuă să-și înăsprească politica. În Nagornîi Karabah a izbucnit un conflict. Putin a declarat că gazoductul ”Nord Stream-2” va fi realizat. Polonia și Belarus au fost cuprinse de proteste, la fel și Statele Unite, sub deviza Black Lives Matter. Apoi, au avut loc alegerile prezidențiale, iar Uniunea Europeană a trecut prin câteva atacuri ale islamiștilor radicali… Care este, dintre aceste evenimente, cel mai important?

Lukas Visingr: – Probabil că răspunsul ar trebui să fie alegerile prezidențiale din America. Dar, în pofida simpatiei mele totale pentru Donald Trump, înțeleg că, sub Biden, schimbările din politica externă americană vor fi mai mult de formă decât de conținut. Firește, fiecare președinte are propria lui doctrină și propria abordare, dar toți trebuie să țină cont de realitatea obiectivă și, de aceea, Biden se va strădui, fără îndoială, să apere interesele americane în condițiile unei rivalități tot mai acerbe dintre marile puteri. El se va baza mai mult pe acordurile și colaborarea cu aliații, dar principalele lui obiective nu vor diferi cu mult de obiectivele lui Trump.

De aceea, după părerea mea, cel mai important eveniment a fost războiul din Nagornîi Karabah. Rezultatul lui a schimbat fundamental harta regiunii post-sovietice și, cel mai important, a apărut o amenințare pentru Rusia, în viitor. Într-adevăr, Moscova a obținut acolo o înțelegere de încetare a focului și și-a trimis forțele de menținere a păcii, dar nu poate fi trecut cu vederea principalul principiu al situației create. Unul dintre jucătorii politici (în cazul de față Azerbaidjanul, cu susținerea Turciei sau, mai degrabă, Turcia prin intermediul Azerbaidjanului) a decis să rezolve prin forță unul dintre conflictele post-sovietice înghețate și a obținut o victorie absolut evidentă. Turcia a deschis al patrulea front (după Siria, Libia și Mediterană), concurând cu Rusia și eu mă îndoiesc că Ankara se va opri aici. Acest conflict a fost atent urmărit și de alte țări care, poate, gândesc pași similari. Este vorba și despre Ucraina, și despre Georgia, și despre Moldova, iar pentru Moscova acesta este un semnal îngrijorător, la fel, cum este, de altfel, și pentru Serbia.

– Mass-media a acordat suficientă atenție evenimentului sau totul a fost umbrit de coronavirus?

Lukas Visingr: – Depinde despre ce mass-media vorbim. Impresia mea personală este că, într-adevăr, multe mijloace de informare în masă au acordat pandemiei mai multă atenție decât ar fi trebuit, ceea ce a condus la două chestiuni. În primul rând, au trecut pe plan secund alte evenimente. În Cehia, războiul din Nagornîi Karabah a fost acoperit mult mai puțin decât s-ar fi cuvenit. În al doilea rând, procedând astfel, mass-media nu au făcut decât să agraveze consecințele secundare ale pandemiei, deoarece starea multor oameni a fost înrăutățită de faptul că în presă și la televizor au văzut și au auzit doar despre coronavirus. Orice medic știe cât de important este psihicul pentru sănătate și, de aceea, un permanent flux de informații despre pandemie a dăunat multora, inevitabil.

Mai mult, este absolut evident că mass-media sunt înclinate să scoată în prim-plan doar afirmațiile deosebit de tranșante și, de aceea, dădeau, de regulă, cuvântul susținătorilor părerilor extreme, adică, pe de o parte, celor care neagă tot și, pe de altă parte, alarmiștilor. Dar nici una dintre aceste poziții nu corespunde realității – este ceea ce afirmă, de mult, numeroși specialiști, precum medici șefi de clinici și de spitale. Da, problema există, este serioasă, dar nu este vreo apocalipsă. Trebuie să te comporți rațional și să acționezi în funcție de situație, nu să intri în panică. Din păcate, astfel de păreri găsești rar în mass-media și, prin urmare, nu este de mirare că în societate se produce o polarizare a opiniilor. Este foarte periculos, și, într-un final, poate conduce la proteste de masă.

– Unde și ce conflicte ar putea izbucni în 2020?

Lukas Visingr: – Văd două zone de risc și, în ambele cazuri, după părerea mea, un conflict armat este inevitabil. Ceea ce nu înseamnă că, neapărat, ele vor izbucni în 2021, dar, să spunem că trebuie să ne așteptăm la așa ceva în acest deceniu, până în 2030. Prima regiune este zona Indo-Pacifică. Acolo este posibil un conflict între China cu oricare altă putere. China este o putere fragilă, care nutrește mari ambiții și acționează tot mai agresiv, dar, în spate, ascunde părțile ei slabe. Este vorba despre o datorie uriașă și despre pericolele demografice, capabile să provoace chiar și un colaps economic, ale cărui consecințe pe termen lung sunt greu de prevăzut. SUA, Japonia, India, Vietnamul și Australia încearcă, firește, să curme această insistență a Chinei. Moscova urmărește cu prudență ce se întâmplă, chiar dacă, aparent, Rusia și China se prezintă drept aliați.

A doua zonă foarte periculoasă este regiunea Mării Mediterane, Balcanii și Marea Neagră, unde Turcia are ambițiile ei. Nu aș exclude eventualitatea unui conflict armat între Turcia și Grecia, ceea ce ar însemna, mai degrabă, o lovitură dată întregii politici europene, deoarece, la acest război, fie chiar și indirect, ar adera și alți membri ai Alianței Nord-Atlantice și ai Uniunii Europene, posibil chiar și Rusia. Nu există îndoială că acest conflict ar căpăta o mare rezonanță în comunitățile musulmane din Europa. De aceea, eu admit pe deplin că, spre exemplu, în acest război ipotetic, Franța ar oferi sprijin Greciei, ceea ce ar provoca acțiuni de masă ale islamiștilor radicali din Franța.

– Ce s-a aflat despre funcționarea Uniunii Europene pe fondul pandemiei?

Lukas Visingr: – Înainte de toate, a devenit clar un lucru: conceptul de Uniune Europeană este eficient în vremuri liniștite, dar în condiții de criză, el nu merge absolut deloc. Susținătorii Uniunii Europene afirmă că principala problemă constă în aceea că, pentru astfel de cazuri, UE nu dispune de nici un fel de prerogative și, de aceea nu a putut funcționa eficient. Astfel de afirmații sunt însă false. Imediat ce vine vorba despre un pericol la adresa lor, statele se concentrează pe propriile interese reale, uitând de formulele ideologice. În acest context, devin inevitabile  incidentele, de genul celor la care am fost martori: statele au furat unele de la altele materiale medicale, au plătit la suprapreț și așa mai departe. Din punct de vedere etic și juridic așa ceva, desigur, nu este corect, dar, din păcate, acest comportament este firesc. Cămașa este mai aproape de trup. În condiții de criză, statele au grijă, în primul rând de sine și de cetățenii lor, deoarece aceasta este, în ultimă instanță, misiunea și scopul unui stat.

Dacă nu face față, pierde dreptul de a exista, pentru că, astfel, încalcă partea sa din contractul social. De aceea, nu are nici un rost să obții o extindere a UE în acest domeniu pentru ca apoi să și acționeze. Poate că funcționarii europeni vor acționa, dar nu vor realiza nimic real, pentru că, într-un final, statele se vor comporta la fel, adică își vor urmări propriile interese, ignorând, pur și simplu, instrucțiunile venite de la UE. Principalii jucători pe arena internațională continuă să fie statele naționale, care vor tinde spre realizarea propriilor interese. Nici Uniunea Europeană, nici vreo altă organizație internațională nu va schimba această ordine a lucrurilor, pentru că este o axiomă, aproape la fel ca legea naturii.

– Care sunt lecțiile anului 2020?

Lukas Visingr: – Aici trebuie amintit Nagornîi Karabah, dar nu în legătură cu tehnicile militare. Acest conflict intră în categoria considerată o relicvă a trecutului, dar realitatea a demonstrat altceva. A fost un război tradițional, în spiritul lui Karl von Clausewitz, adică o confruntare armată între două state din cauza unei dispute teritoriale. Mai mult, a fost un război mijlocit, care se înscrie în rivalitatea crescândă dintre Rusia și Turcia. Este adevărat, trebuie subliniat că, de partea Azerbaidjanului, Turcia a acționat mult mai activ decât Rusia de partea Armeniei, ceea ce, în mare măsură, a decis soarta războiului.

Odată cu trecerea timpului, a devenit clar că Armenia, mai precis Guvernul premierului Nicol Pașinian, a comis câteva greșeli tragice. Erevanul a deteriorat relațiile cu principalul său aliat, adică Rusia, fără a găsi, în același timp, alți aliați puternici; apoi, și-a subestimat foarte mult adversarul, a demonstrat o nepregătire ”exemplară” pentru război și s-a comportat de parcă nimic deosebit nu se întâmplă. Iar când, ulterior, Guvernul a fost nevoit să-și recunoască înfrângerea, armenii au fost pur și simplu șocați. Nu știu dacă mai există o altă greșeală strategică atât de grosolană, pe care să n-o fi comis Guvernul Pașinian. Astfel, Armenia poate servi drept un excelent avertisment aproape pentru toți. Desigur, Republica Cehă nu este amenințată de un conflict armat imediat, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să tragem învățăminte din greșelile și înfrângerile Armeniei.

– Ce le-ați dori politicienilor pentru 2021?

Lukas Visingr: – În primul rând, încercați să învățați din greșeli; mai bine, dintr-ale altora, cum ar fi greșelile Armeniei. Dar dacă altfel nu se poate, fie și din cele proprii. Cum a spus Milos Zeman în mesajul său de Crăciun – toți facem greșeli, dar numai proștii le repetă. Valabil nu doar pentru coronavirus și conflicte armate, dar și pentru alte lucruri. În al doilea rând, ascultați ce are de spus electoratul nu doar cu două luni înainte de alegeri și găsiți în sine curajul de a lua măsuri nepopulare. Întotdeauna trebuie găsit echilibru între dorințele imediate ale alegătorilor și planurile pe termen lung, care ies din cadrul mandatului. Este mare păcat că țara noastră, cu un uriaș potențial uman, industrial, științific și de altă natură, trăiește fără o strategie pe termen lung a dezvoltării potențialului ei, care ar fi susținută de toți subiecții politici de valoare.

Concurența politică trebuie să se ducă în jurul unor chestiuni precum amploarea impozitelor, ponderea statului și a sectorului privat în educație și sănătate și așa mai departe, nu în jurul intereselor elementare ale statului, ce pot fi convenite o dată și pentru totdeauna. În al treilea rând, încercați să găsiți consensul și să creați o strategie pe termen lung, care să vizeze, înainte de toate, păstrarea suveranității Republicii Cehe. În proporție de aproape sută la sută, ne așteaptă vremuri deloc ușoare, pentru că perioada de pace din Europa, neobișnuit de lungă, se apropie de sfârșit. Mai mult ca sigur, deceniul următor va fi foarte turbulent, va aduce crize, dar și conflicte armate, probabil. Trebuie să avem grijă ca, în mijlocul unei Europe neliniștite, Cehia să rămână suverană și respectată.