Dumitru Prunariu: Înțelegerea reciprocă de pe orbita spațială poate fi un model pentru dezvoltarea înțelegerii reciproce pe Pământ

Interviu în exclusivitate, pentru Casa Rusă din București, cu primul și singurul cosmonaut român Dumitru Prunariu, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a zborului comun ruso-român, la bordul navei spațiale ”Soiuz-40” din 14-22 mai 1981.

Dumitru-Dorin Prunariu/ Foto: Universitatea ”Titu Maiorescu”

– Ce importanță a avut zborul dvs., efectuat în urma cu 40 de ani pe nava sovietică Soiuz-40, împreună cu Leonid Popov și, în general, cooperarea în cadrul programului ”Interkosmos”, pentru destinul cercetărilor spațiale în România – de atunci și până în prezent? Unde se plasează astăzi, în acest sens, România pe plan european?

– Zborul cosmic comun pe care l-am efectuat acum 40 de ani, împreună cu Leonid Popov, a avut o importanță foarte mare pentru dezvoltarea științelor spațiale și, în general, a domeniul spațial în România. După acest zbor, România s-a plasat la un nivel superior din punct de vedere al acceptării ei pe plan internațional – atât din punctul de vedere al cercetării științifice, cât și din punctul de vedere al aplicațiilor practice și chiar la nivel industrial. Cooperarea în cadrul programului ”Interkosmos” a fost benefică pentru toate țările participante. A fost un prim model de cooperare internațională fructuoasă între țări partenere.

Unde se plasează, astăzi, România în plan european? România este membru, din 2012, al Agenției Spațiale Europene (ESA). Este o instituție interguvernamentală, formată din 22 de state, la nivelul european, care au dovedit nu numai că au căpătat capacitatea de a efectua cercetarea științifică, dar și o capacitatea de a efectua management pentru programe științifice şi chiar capacități industriale. Romînia, prin participarea ei la ESA, a dobândit un mic procent din Stația Cosmică Internațională (ISS), din cosmodromul european de la Kuru de unde sunt lansate rachete, pentru că, în funcție de contribuția fiecărui stat, ele devin într-un fel nu numai partenere, dar și proprietare ale acelor infrastructuri.

– La recentul eveniment de la Academia Română, dedicat zborului lui Iuri Gagarin și misiunii dumneavoastră cu ”Soiuz-40”, a răsunat ideea că România a devenit liderul regional în explorarea spațiului cosmic. Nu este o exagerare?

– Nu, este adevărat. Agenția noastră spațială este foarte bine dezvoltată. Colaborăm cu peste 170 de instituții – fie că sunt de stat sau private, cu academii, universități, industrii chiar… Deci, cam 107 participă la licitații pentru programul spațial național, cât și în legătură cu programele europene…

Mai 1981. Dumitru-Dorin Prunariu, primul cosmonaut român/ Foto: RIA Novosti

– Ați fost cel de-al 103-lea pământean care a zburat în spațiul cosmic, dar, după aceea, ați avut și o carieră, poate unică, lucrând atât în domeniul științei, cât și pe tărâmul diplomatic, ajungând la un moment dat președintele Subcomitetului ONU pentru explorarea pașnică a spațiului extraatmosferic. Cum v-a ajutat în această activitate experiența dumneavoastră de cosmonaut?

– Când ajungi în spațiul cosmic, vezi Pământul ca pe un tot unitar. Îl vezi ca pe o planetă unică, frumoasă și te îndrăgostești de frumusețea ei, văzută din afară. Dar, în același timp, înțelegi că trebuie făcute multe lucruri aici, pe Pământ, pentru a-l face mai bun și mai frumos. Pentru a-l face mai apt să găzduiască viața pentru un termen foarte îndepărtat – nu numai pentru generația noastră și cea a copiilor noștri.

În acest context, activitatea pe care, ulterior, am desfășurat-o, a fost influențată de acest concept – de a face Pământul mai curat, mai bun, mai util oamenilor. Inclusiv în activitatea diplomatică – faptul că am colaborat atât de bine în domeniul spațiului cosmic, am considerat că este un exemplu și pentru alte domenii de activitate, inclusive cel politic, dacă se poate.

– Tot, având în spate experiența cosmonautului, cum vedeți evoluția explorării spațiului și, în primul rând, din zona circumterestră, unde factorul militar își spune cuvântul din în ce mai mult?

– Spațiul cosmic este un domeniu care a fost a bordat de la început nu numai cu intenții civile, ci și cu intenții militare. Spațiul cosmic este un domeniu de unde pot fi controlate numeroase procese pe Pământ, de unde se poate impune dominația. Și atunci, încă de la începuturile cosmonauticii, o cursă a înarmărilor s-a desfășurat și în spațiul cosmic. Noroc că tratatele internaționale, mai ales cele legate de spațiul cosmic direct, au oprit, într-un fel, utilizarea acestuia în scopuri agresive. Legislația permite, într-adevăr, să fie utilizat în scop experimental, inclusiv pentru armament, dar nu pentru a plasa arme nucleare, mai ales arme de distrugere în masă, arme care pot să afecteze zone foarte intinse de pe Pământ, din spațiul cosmic. Aceasta nu înseamnă că nu se găsesc nișe prin care unii, care au posibilitatea să dezvolte lucruri negândite atunci când au fost concepute aceste tratate, să meargă puțin mai departe pe această linie.

Eu sunt de părere că negocierile în acest domeniu trebuie să continue și trebuie găsită o formulă prin care să se stopeze militarizarea spațiului cosmic. Nu poți s-o îndepărtezi de tot, e prea târziu. Dar măcar s-o limitezi, este necesar.

– V-ați convins personal că spațiul cosmic, în principiu, este ostil pentru viața umană și, de aceea, pune obstacole serioase în calea explorării Sistemului Solar, nemaivorbind de pătrunderea omului în spațiul intrastelar. Totuşi, cum vedeți perspectivele acestei înaintări a pământenilor în deep space, să zicem, pentru următorii 100-200 de anii?

– Eu consider că noi am investigat foarte puțin și sistemul nostru Solar. Este adevărat că și pe Pământ există multe zone în care avem multe lucruri de aflat despre propria noastră planetă și despre noi înșine. Având o viziune mai largă, oamenii de știință consideră, însă, că viața este universală și se dezvoltă acolo unde găsește condiții favorabile să se dezvolte. Pământul este una din asemenea planete.

Din investigațiile care se fac în sistemul interplanetar, se descoperă că tot mai multe corpuri cerești au pe ele apă. Luna, la polul sudic, are rezerve de gheață neexplorate; Marte are gheață, sub o anumită formă, sub scoarța lui, iar sateliții naturali ai unor planete-gigant – Jupiter, Saturn – au apă. Și ne putem aștepta ca în acele zone să existe anumite forme de viață sau, cel puțin, să fi existat, undeva, în trecut. Nu știm exact când. De aceea, le investigăm foarte amănunțit. Planeta Marte, cel puțin, reprezintă un exemplu de investigații foarte amănunțite pentru a determina dacă acolo a fost viață și care sunt condițiile care să-i permită omului să supraviețuiască pe această planetă. Desigur că întreprinzătorii, visătorii, miliardarii, precum Elon Musk, ne pun în vedere faptul că peste câteva zeci de ani – nu sute! – zeci de ani, vom avea pe planeta Marte colonii de câte un million de oameni. Este adevărat că noile nave cosmice de ultimă generație vor putea să ducă, realimentate în aer, câte 20 de astronauți fie pe Lună, fie chiar pe planeta Marte. Acolo trebuie să se construiască baze care să producă combustibil, să realimenteze nava care să poată aduce oameni pe Pământ. Acestea, până nu demult, erau vise. Acum, vedem că încet-încet devin realitate. Sunt convins că în 10-20 de ani, vom vedea nu numai oameni pe Lună, în număr mare, ci şi primele echipaje pe planeta Marte.

August 1981. Poiana Brașov. Cosmonauții Leonid Popov și Dumitru-Dorin Prunariu. Expediția comună în spațiu s-a transformat în prietenia pe Pământ/ Foto: Vyacheslav Samoshkin/ RIA Novosti

– Se pare că personalitatea lui Iuri Gagarin, de la al cărui prim zbor în spațiu s-au împlinit 60 de ani, v-a marcat în mod deosebit. Ce trăsături umane și profesionale ale cosmonauților ruși, pe care i-ați cunoscut foarte bine, v-au atras cel mai mult?

– Din păcate, nu am avut ocazia să-l cunosc personal pe Iuri Gagarin. Când am ajuns la Orășelul Stelelor, trecuseră 10 ani de la catastrofa în care el a dispărut. Dar am avut ocazia să-i cunosc pe cosmonauții ruși – foarte buni specialiști, oameni hotărâți, oameni care sunt determinați să facă totul pentru știință și pentru țara lor. Ca oameni sunt extraordinari, ca specialiști la fel. Dacă ajungi să te împrietenești cu ei, găsești multe similarități între culturile noastre, între caracterele noastre, între modul nostru de-a fi; împărtășim aceeași religie și multe obiceiuri sunt asemănătoare. Deci, înțelegerea cu ei, pentru că am abordat contextul cunoașterii cu ei la un nivel superior – nu am fost, să zic așa, pe stradă și ne-am certat – și am privit acest context dintr-o perspectivă mult superioară, din perspectiva continuării unor cercetări științifice comune, dintr-o perspectivă a împărtășirii reciproce a culturilor celor două națiuni. Deci, din acest punct de vedere, am reușit să găsim multe puncte comune.

Mi-aș dori, în continuare, ca așa cum se înțeleg cosmonauții din toată lumea, acum, la bordul stației orbitale – ruși, americani, japonezi, europeni – să ajungem și fiecare în parte să ne înțelegem la fel.

–  Ați fost și ambasador al României la Moscova. Au relațiile dintre România și Federația Rusă o șansă de a fi normale și rodnice din punctul de vedere al cooperării pe diferite planuri, inclusiv în domeniul științific?

– Este adevărat, am fost ambasador în Federația Rusă și una din sarcinile mele a fost să normalizez relațiile dintre statele noastre. Desigur, din punct de vedere politic, putem să avem puncte de vedere diferite: România este o țară care aparține atât de Uniunea Europenă, cât și de NATO. Dar din punctul de vedere al cooperării economice, mai ales, s-ar putea găsi încă multe lucruri de realizat. Federația Rusă a fost o piață de desfacere pentru multe produse românești care au fost foarte apreciate, începând cu mobilă, pantofi și așa mai departe. Iar unele din aceste produse sunt așteptate în continuare, pentru că sunt oamenii în vârstă cu nostalgii din perioada în care se exportau aceste produse. Noi am beneficiat de importuri din Federația Rusă, destul de multe, în multe domenii de activitate. Ar fi de dorit ca, din punct de vedere economic, vecinul nostru de la Est să ne poată oferi și noi să-i putem oferi niște produse, capacități, în baza unor acorduri reciproce care să  avantajeze ambele părți. Spun încă o dată: nu trebuie neapărat să împărtășim puncte de vedere politice sau de altă natură, să aparținem acelorași organizații internaționale – în multe suntem împreună, în altele nu și sunt divergențe. Dar am putea găsi puncte de cooperare, de colaborare. Alte puncte de colaborare ar putea fi cele din domeniul științific și, desigur, cultural.

                                                                (Interviu realizat de Vyacheslav Samoshkin, pentru Casa Rusă din București)