Gherman Titov: La 60 de ani de la zborul în spațiu al cosmonautul rus cu numărul 2. Ce a trecut sub tăcere Titov în raportul său?

La 12 aprilie, omenirea a marcat 60 de ani de la primul zbor al omului în spațiu. A venit rândul celui de-al doilea. La 6 august 1961, de pe cosmodromul Baikonur a luat startul nava ”Vostok-2”, cu Gherman Titov la bord. Chiar dacă a fost cosmonautul cu numărul doi, Titov a fost, în multe privințe, primul: primul care a petrecut în spațiu mai mult de o zi, primul care a folosit controlul manual al navei, primul care a mâncat și dormit în stare de imponderabilitate și, de asemenea, primul care a fotografiat Pământul de pe orbită.

După zborul lui, mult timp au circulat zvonuri că, de fapt, cosmonautul a murit în spațiu din cauza radiațiilor, iar cel care străbătea triumfal țara în lung și în lat este sosia lui. Firește că nu a fost așa. Cu toate acestea, în raportul final, scris după revenirea pe Terra, Gherman Titov nu a consemnat tot ceea ce s-a întâmplat cu el, acolo, sus.

Pe Pământ, oamenii puteau crede orice

Originar din Ținutul Altai, Gherman Titov, cu numele de cod ”Oriol” (Vultur), a petrecut în zbor 1 zi, o oră și 18 minute, încojurând de 17 ori Pământul. Pe durata pregătirilor, medicii au recomandat ca misiunea să fie limitată doar la trei înconjurări (Gagarin a făcut una singură), dar Titov însuși a insistat că zborul trebuie să dureze mai mult de o zi, iar Serghei Koroliov, principalul constructor al navelor spațiale, l-a susținut.

Startul a decurs bine. O oră mai târziu, pentru prima dată în istorie, cosmonautul a testat controlul manual al navei. Când a înconjurat pentru a doua oară Terra, după cum menționa, ulterior, Titov în raportul lui, el a ”raportat Comitetului Central al PCUS, Guvernului sovietic, tovarășului Nikita Sergheevici Hrușciov, cum decurge zborul și, curând, a primit o telegramă de răspuns de la tovarășul N. S. Hrușciov”. La a treia buclă, Titov a luat masa de prânz. Meniul său a fost alcătuit dintr-o supă pasată, pateu din carne și ficat, pâine și suc de coacăze negre. Trecând pe deasupra teritoriului URSS, el a întreținut comunicațiile VHF și a ”transmis la radio salutări tovarășilor săi, moscoviților, popoarelor Uniunii Sovietice, ale Europei, Asiei, Africii, Americii de Nord și de Sud, Australiei”.

Este adevărat, a existat un incident cu comunicațiile. Când ”Vostok-2” a intrat în așa- numitele ”bucle moarte”, cosmonautul a primit permisiunea de a dormi. Următoarea sesiune a fost fixată pentru ora două noaptea, așa că Gherman a închis aparatul radio, mizând pe faptul că se va trezi la timp – nu avea ceas deșteptător. Dar s-a trezit cu 15 minute mai devreme, a decis să mai închidă puțin ochii, astfel că, într-un final, a dormit 35 de minute. ”Ce supărare! La urma urmei, cei de pe Pământ s-ar putea gândi că ceva nu este în regulă; s-ar putea îngrijora serios… A durat două minute până să-mi revin complet după somn și m-am apucat de treabă”, și-a amintit el ulterior. În realitate, Serghei Koroliov detesta situații confuze și, într-o astfel de circumstanță, pe Pământ se putea crede orice.

Pe baza rezultatelor programului dus la îndeplinnire, Gherman Titov a scris raportul oficial. Dar când le-a vorbit tovarășilor săi din primul detașament de cosmonauți (așa era obiceiul, ca fiecare să povestească amănunțit toate detaliile zborului său, pentru că va urma altul care va zbura și trebuie să știe toate nuanțele), el a spus ceva ce nu a intrat în acel raport.

1961. Gherman Titov raportează conducerii cu privire la finalizarea cu succes a zborului pe nava spațială ”Vostok-2”/ Foto: RIA Novosti

”Mai pe rusește?” – ”De rahat!”

La 6 ore de la start, Titov a raportat: ”Senzația de imponderabilitate o suport excelent”. Gherman nu a spus chiar adevărul: în realitate, nu se simțea bine. S-a întâmplat după ce a servit prânzul, pe care oricum l-a mâncat fără a avea poftă de mâncare.

La a șasea buclă, cosmonautul ”a mers la toaletă” să urineze, a efectuat câteva exerciții fizice, iar când a înconjurat a șaptea oară Pământul, s-a simțit foarte rău. La Centrul pentru Controlul Zborurilor au înțeles acest lucru după răspunsurile monosilabice – la întrebările de la sol, el răspundea doar cu ”da” sau ”nu”. ”Cum te simți?” – l-a întrebat un coleg de detașament, Pavel Popovici, intrând în legătură cu Titov. ”Nu prea bine”. ”Mai pe rusește?” ”De rahat!”

Zborul putea fi întrerupt, dar Gherman a refuzat categoric o aterizare de urgență. Atunci, i s-a propus să închidă ochii și să rămână nemișcat până când starea lui va reveni la normal. De fapt, singur realizase că un minim de mișcări ale capului reprezintă, în situația lui, singura posibilitate de a scăpa de senzația de greață. Așa a mai parcurs încă o buclă în jurul Pământului. După care, ”Oriol” a anunțat: ”Totul este în regulă, băieți”.

Tensionată a fost și ultima etapă a zborului. Sistemul automat de aterizare a pornit la timp, frânarea a decurs normal, iar la altitudinea de șapte kilometri, Titov s-a catapultat, pentru a ateriza cu parașuta. Totul mergea conform planului, numai că, apropiindu-se de sol, el a văzut că este purtat direct spre o linie de cale ferată, unde, în acel moment, trecea un tren. Să ajungi în cosmos și să mori strivit de roțile unui tren – o soartă mai tragică ar fi greu de imaginat! Din fericire, Gherman s-a descurcat în situația dată și a aterizat, nu departe de terasamentul de cale ferată, pe un câmp agricol arat.

Nici despre acest incident, nici despre starea de greață suferită pe orbită, Titov nu a scris nimic în raportul său oficial.

Ce a oferit acest zbor?

Dar conducerii imediate și tovarășilor de detașament, așa cum s-a menționat deja, el le-a povestit totul în detaliu. Gherman a fost ascultat cu atenție și… au simplificat programul de pregătire a cosmonauților. Problema este că, în primii ani de cucerire a spațiului, antrenamentele erau cu adevărat istovitoare; oamenii care erau pregătiți pentru zborul în necunoscut erau supuși unor teste extreme, la granița supraviețuirii. Cosmonautul cu numărul 2 a reușit să convingă Comandamentul să reducă din aceste sarcini.

Au devenit clare și consecințele neplăcute ale stării îndelungate de imponderabilitate și cum se poate face față acestei situații (măcar în prima etapă). Pe atunci, orice informație referitoare la starea de sănătate a omului în cosmos era neprețuită – grație relatărilor detaliate ale lui Gherman Titov, medicii și inginerii din echipa lui Koroliov au aflat multe lucruri noi.

Dar cel mai important lucru pe care l-au aflat este că în spațiu se poate rămâne ore întregi și că, în același timp, poți să te ocupi de ceva. Spre exemplu, să faci experimente, să lucrezi cu succes. Acesta a fost cel mai important rezultat al misiunii cosmice a lui Gherman Titov.

În România: ”Trăiască eroul Titov!”

«Pe această cale am aflat că, în octombrie 1961, când se aștepta trecerea prin Breaza, în drum spre Brașov, a cortegiului cu cosmonautul numărul 2, Gherman Titov, copiii, împreună cu dascălul lor, își frământau creierii căutând modul prin care ei ar fi putut să oprească alaiul lângă școala lor (situată chiar pe traseul așteptat), pentru ca elevii să aibă o șansă de a vorbi cu cosmonautul în limba rusă. Și atunci profesorul Ciorănic a găsit o soluție: ”Haideți să facem o inscripție din flori pe asfaltul șoselei, să punem cuvintele rusești, din flori : ”Слава герою Титову!” (Trăiască eroul Titov!) și atunci cosmonautul se va opri neapărat. Așa s-a și întâmplat. Cortegiul s-a oprit, Gherman Titov a ieșit din mașină și a fost impresionat și de această primire călduroasă și sinceră – cu flori, cu stegulețe și afișe cu portretul cosmonautului pictat de copii – și de faptul că în acest orășel românesc din Carpați copiii vorbesc rusește și, bineînțeles, a răspuns la întrebările lor legate de expediția sa în spațiu…» (Din ”Amintirile unui corespondent rus în România, Vyacheslav Samoshkin”, publicate în Vești din Rusia)