Politolog german: Orice nou cancelar va susține ”Nord Stream 2”
02/10
Un membru al familiei țariste Romanov s-a căsătorit în Rusia, pentru prima dată după 120 de ani (VIDEO)
02/10Expoziția ”Nu se va da uitării” din București – la 75 de ani de la încheierea Procesului de la Nürnberg
Foto: Rossotrudnichestvo/ Ambasada Rusiei din București
Ambasada Rusiei în România, Casa Rusă din București împreună cu Societatea de Istorie a Rusiei au deschis, la 1 octombrie 2021, zi în care se împlinesc 75 de ani de când Tribunalul Internațional de la Nürnberg și-a încheiat lucrările, expoziția documentar-istorică ”Nu se va da uitării”, anunță ambasada Rusiei la București într-o postare pe pagina sa de Facebook.
Prezentarea oficială va avea loc la 7 octombrie 2021 și va fi transmisă în regim online pe pagina de Facebook a Casei Ruse.
În cadrul expoziției sunt prezentate documente ale Comisiei extraordinare de stat pentru stabilirea și investigarea atrocităților cotropitorilor germano-fasciști și a complicilor lor, Comisie creată pe parcursul eliberării teritoriilor ocupate ale Uniunii Sovietice. Expoziția arată ce tragedie monstruoasă a trebuit să sufere popoarele Uniunii Sovietice, ce crime înspăimântătoare au fost comise, în mod sistematic și la nivel de masă, de ocupanți. Unele secțiuni sunt dedicate cruzimii de care au dat dovadă fasciștii pe teritoriile Europei și proceselor postbelice ale criminalilor de război. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Rossotrudnicestvo, Agenția Federală a Arhivelor, fundațiile ”Legătura Epocilor” și ”Istoria Patriei”.
Expoziția va fi deschisă până la sfârșitul lunii octombrie.
Materialele expuse pot fi vizionate, de asemenea, pe adresă: https://disk.yandex.ru/d/gq2dtPqg2k4-9w
Unele secțiuni sunt prezentate pe un stand stradal, amenajat în fața clădirii misiunii diplomatice.
Evenimentul se desfășoară cu respectarea măsurilor de restricții anti-COVID-19 în vigoare.
Unele dintre fragmentele expoziției/ Foto: Rossotrudnichesnvo/ Ambasada Rusiei din București
1 Comment
Lăudabilă inițiativă!
Cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, se încearcă obsesiv fabricarea istoriei în vederea acordării unui credit substanțial Statelor Unite în eliberarea Europei, urmărindu-se în același timp absolvirea democrațiilor occidentale, care au deschis ușa ascensiunii fascismului și care au încercat să folosească Germania în scopul anihilării Uniunii Sovietice. O asemenea „revizuire” a occidentalilor, în ceea ce privește evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial, ar conduce INCLUSIV către ignorarea completă a concluziilor la care ajunseseră tribunalele militare deținute de aliați în temeiul dreptului internațional de la Nurnberg, având în vedere că toți cei 12 criminali de război condamnați la moarte în 1946 erau germani, NU sovietici. Americanii și vest-europenii își dau silința să evidențieze de fiecare dată „regimul totalitar sovietic și crimele comuniste”, trecând complet cu vederea pe acelea asupra amerindienilor, apoi pe acelea ale naziștilor, politizând la extrem datele istorice.
În timp ce scriu, gândurile mi se îndreaptă către Vasili Petrov a cărui poveste merită amintită, deși nu are legătură cu tema acestui articol. Așadar, oarecum off topic, dar de imensă încărcătură emoțională!!!
Ziua de 1 octombrie 1943, a fost una care a schimbat complet viața căpitanului de artilerie Vasili Petrov, care a comandat două baterii în timpul bătăliei de pe Nipru. Datorită rezistenței sale de fier, tunarii sovietici au reușit să respingă patru atacuri inamice, numai că o lovitură directă de obuz i-a rănit grav ambele mâini. După ce a fost dus la spital, Petrov a fost considerat inițial o cauză pierdută. Camarazii săi au reușit să-i oblige pe medici să-l opereze. Viața lui a fost salvată, dar ambele mâini au trebuit amputate, ofițerul confruntându-se acum cu cea mai severă încercare a vieții sale: durerea insuportabilă și chinul psihologic, pe lângă agonia celor șase săptămâni în spital. În cele din urmă, Vasili și-a stăpânit demonii interiori și a făcut un pas decisiv – mâinile i-au dispărut, dar nu și claritatea minții sau capacitatea de a comanda. A hotărât să se întoarcă pe front, respingând postul călduț de secretar al unuia dintre comitetele raionale din Moscova. După ce a depășit obiecțiile comisiei medicale și ale ofițerilor de personal, s-a întors la unitatea sa, unde a fost primit cu căldură de tovarășii săi de arme. Cu toate că Petrov nu mai putea să folosească armamentul din dotare, știa că excelenta sa pregătire militară și experiența în luptă se vor dovedi de neprețuit în comanda artileriei. Și nu ar fi putut avea mai multă dreptate.
Distins cu rangul de maior, Vasili Petrov a pus capăt războiului ca și comandant al 248-lea (dacă nu mă înșel cu privire la numărul unității) Regiment de artilerie antitanc. El a petrecut întregul conflict pe linia frontului, dirijându-și constant trupele în condiții de artilerie inamică grea și foc de mortiere. Cu puțin înainte de sfârșitul războiului, în aprilie 1945, într-o perioadă de lupte intense, Petrov și-a condus personal batalionul în cadrul unui atac și a fost din nou grav rănit. Realitatea era pur și simplu uimitoare, iar maiorul a devenit erou pentru a doua oară al Uniunii Sovietice fiind premiat cu Ordinul lui Lenin și Stindardul Roșu, ca mai apoi să fie numit pe viață în rândurile Forțelor Armate ale URSS, personal de către Stalin. Aceasta este povestea unei vieți care a refuzat capitularea din toate punctele de vedere!!!
Tocmai de aceea organizarea unor asemenea acțiuni menite să trezească conștiințele în timpurile actuale, în care se încurajează și se susține nazismul, în care se încearcă să se pună bazele unor regimuri totalitare similare cu ale trecutului, sunt mai mult decât binevenite!!!