Casa Diasporei Ruse din Moscova a împlinit 25 de ani

Casa Diasporei Ruse din Moscova, înființată din inițiativa Fundației Civice ”Aleksandr Soljenițîn” și a guvernului Moscovei, a sărbătorit împlinirea a 25 de ani de existență.

De fapt, am împlinit nu 25, ci 26 de ani, a precizat, în deschiderea adunării festive, directorul Casei Diasporei Ruse, Viktor Moskvin. 25 de ani s-au împlinit anul trecut, dar din cauza pandemiei evenimentul aniversar a fost amânat de mai multe ori, până când am înțeles că nu mai poate fi amânat.

Cu prilejul jubileului, Casa Diasporei Ruse a primit felicitări din partea președintelui Vladimir Putin, a Patriarhului Kirill, a numeroși admiratori ai arhivelor, colecțiilor și culegerilor din aceasă Casă.

În sălile Muzeului Diasporei Ruse, inaugurat în 2019/ Foto: RIA Novosti

Seara festivă a debutat cu proiectarea unui film, care a amintit celor prezenți despre soarta celei mai mari emigrări a secolului al XX-lea, cea rusă. Rupți, despărțiți de Patria lor printr-un zid de netrecut, oamenii din diaspora rusă spuneau cu plăcere despre ei înșiși: noi nu suntem în exil, nu suntem deportați, noi suntem măreața ambasadă a Rusiei. Această ambasadă a fost foarte grijulie cu tot ce ceea ce era rusesc și, oferind multe lumii care i-a acceptat pe ruși, s-a străduit să readucă în Rusia experiența rătăcirilor sale și visul despre Rusia măreață. Când, în urmă cu 25 de ani, această întoarcere a început în mod real, un cunoscut specialist francez în limba rusă, editor și cercetător al problemelor emigrației și culturii ruse, Nikita Struve, a declarat: ”Nu credeam în nimic. Pentru mine, toate etapele întoarcerii noastre păreau miracole”. La început, chiar și proiectul unei Case multifuncționale (arhivă, bibliotecă, muzeu, editură, centru educațional) a diasporei ruse părea un miracol pentru creatorii ei. Dar, prin voința unor oameni precum Aleksandr Soljenițîn și Nikita Struve, el a devenit realitate.

În toți acești ani, Casa Diasporei Ruse a avut o contribuție neprețuită la consolidarea legăturilor diasporei ruse cu patria istorică, a subliniat, la rândul său, ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, lăudând munca științifică și culturală efectuată de respectiva instituție într-un sfert de veac.

El a menționat, în acest sens, deschiderea Muzeului Diasporei Ruse, de pe lângă Casă, în mai 2019 și sentimentul trăit cu acel prilej, acela ”că facem o treabă uriașă”, a amintit de ”contribuția fantastică” a Nataliei Dmitrievna Soljenițîna și donațiilor a zeci și sute dintre concentățenii noștri rămași peste hotare, dar care au ajutat la păstrarea memoriei istorice despre Patria noastră. El a definit Casa Diasporei Ruse ca simbol al sfâșitului unei epoci a dezbinării. Rusia promovează astăzi o activă politică de susținere a concetățenilor care trăiesc peste hotare. Printre planurile imediate se numără, spre exemplu, restaurarea mormintelor unor artiști celebri, mândria avangardei ruse – pictorii Natalia Gonciarova și Mihail Larionov, repatrierea arhivelor lui Ivan Șmelev și Anton Denikin. De 25 de ani, Casa primește din parta emigranților ruși și a descendeților lor daruri unice, inclusiv numeroase memorii ale unor personalități nu atât de cunoscute, precum Șmelev și Denikin. Primul care a îndemnat la strângerea și păstrarea acestor memorii a fost Aleksandr Soljenițîn. Ulterior, scriitorul a încredințat Casei Diasporei Ruse peste 750 de manuscrise primite de el. Iar fiul scriitorului, Ermolai Soljenițîn, a amintit, la adunarea festivă, cum, la 13 ani, a strâns două volume din colecția de 12 volume a acestor memorii.

Dând citire mesajului de felicitare al Patriahului Kirill, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk a mulțumit editurii Casei Diasporei Ruse pentru publicarea literaturii bisericești a diasporei ruse. Șeful Societății Palestiniene Ortodoxe Imperiale, Serghei Stepașin, consideră că, prin înființarea Casei, «”am întins o mână” celor care au participat la cel mai mare exod din secolul al XX-lea, mână pe care ”ei au primit-o” și au început să ajute Rusia la restituirea memoriei istorice și a conștiinței».