În Franța a fost dezvăluită semnificația ultimei șanse pe care Putin a acordat-o Europei

În anul 2022, Europa se poate aștepta la divizarea zonei euro, precum și la un sfârșit real al Războiului Rece și la reconcilierea cu Rusia, consideră editorialistul publicației franceze Atlantico, Sébastien Cochard.

Echilibrul care s-a materializat după anii ’90 ar putea fi perturbat în anul 2022, consideră Cochard.

În prezent, Europa se concentrează pe două aspecte. Pe de o parte, nevoile și logica economică a dezvoltării Franței și Italiei nu au nimic în comun cu nevoile Germaniei. Astfel, divizarea politicii monetare comune și-a atins, cu siguranță, limita logică, aspect pe care Germania îl afirmă din ce în ce mai des. Pe de altă parte, antagonismul dintre marile țări din Europa de Vest și Rusia poate fi redus datorită propunerilor îndrăznețe ale Moscovei, care încearcă să profite de faptul că Statele Unite se concentrează asupra Chinei.

«Ne îndreptăm spre divizarea zonei euro în două subzone, fiecare dintre ele fiind mai aproape de „zona monetară optimă” și fiecare fiind dotată cu propria politică monetară comună: euro-sud, în jurul Franței și Italiei, și euro-nord, în jurul Germaniei și Olandei», apreciază autorul.

Odată cu aceasta, menționează Cochard, la treizeci de ani de la prăbușirea URSS, poate veni adevăratul sfârșit al Războiului Rece.

Potrivit jurnalistului, Rusia este o mare națiune europeană. Așa a fost mereu și întotdeauna a fost percepută ca atare, inclusiv după revoluția din 1917, în ciuda faptului că Războiul Rece și Cortina de Fier ne-au învățat să separăm conceptele de ”Rusia” și ”Europa”.

”Ne putem imagina doar, cu regret și cu invidie, care ar fi puterea colectivă a marilor state europene – Franța, Germania, Italia, Rusia – dacă ar fi aliate cu drepturi depline: arme nucleare, industrie, energie, agricultură. În schimb, ne bazăm pe NATO, a cărei semnificație ar fi trebuit să dispară odată cu căderea Zidului Berlinului și prăbușirea URSS; pe NATO, care servește drept instrument pentru dominația militară a statelor”, adaugă editorialistul.

Acesta a menționat că, în contextul ostilității isterice a UE împotriva Rusiei, politica externă europeană servește, în general, cu excepția intereselor Statelor Unite, doar afacerilor politice interne ale statelor baltice (care caută noi pretexte pentru a nu permite participarea populației sale ruse la jocul democratic) și îmbogățirii personale a elitelor ucrainene corupte. 

Cu toate acestea, în opinia autorului, cărțile pot fi inversate datorită mișcării îndrăznețe a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. După cum a menționat Cochard, Statele Unite trebuie să facă o alegere și tocmai această alegere le-a fost oferită de Rusia, în decembrie 2021.

În acest sens, jurnalistul evidențiază că Rusia a propus două texte, două proiecte de tratat: unul cu Statele Unite, celălalt cu NATO. Aceste tratate prevăd interzicerea desfășurării trupelor NATO (și înghețarea extinderii Alianței Atlantice) pe teritoriul fostelor republici ale URSS. Ambele tratate interzic, de asemenea, desfășurarea armelor nucleare americane și ruse în afara teritoriilor lor naționale. Al doilea pas pentru Rusia va fi asigurarea implementării efective a acordurilor de la Minsk, care au fost blocate, din 2014, de către Ucraina.

«Să recunoaștem – Rusia, în mod clar, nu s-a gândit o secundă la „invazia Ucrainei”. De ce? Singura parte interesantă și necesară din punct de vedere militar – Crimeea – deja a deveni,t din nou, rusă. „Cucerirea” militară a restului țării, sau cel puțin a părții din est – care, de fapt, este tot rusă, ar necesita costuri umane, costuri militare și costuri diplomatice disproporționate, deoarece, în general, ar fi necesară administrarea economică a regiunilor defavorizate cu fonduri bugetare. Pe termen lung și în contextul embargoului internațional, aceasta ar însemna o povară», susține jurnalistul.

În opinia sa, americanii înțeleg foarte bine acest lucru. Riscul fantastic al unei invazii a Ucrainei este doar un pretext folosit de SUA, pentru a putea intra în negocieri serioase cu Rusia, în scopul reorientării priorităților sale strategice către China.

Astfel, a rezumat Cochard, tratativele dintre SUA și Rusia, care vor începe în ianuarie, pot pune capăt, în sfârșit, Războiului Rece și divizării continentului, la treizeci de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice. Alegerea Americii de a se concentra asupra Chinei ar deschide astfel ușa către reconcilierea și apropierea marilor națiuni europene de Rusia.