Hot News
Presa japoneză a comentat decizia Rusiei de a desfășura arme nucleare tactice în Belarus
26/03
Rusia și Belarus au convenit desfășurarea de arme nucleare tactice rusești
27/03

Denis Pușilin: Noi luptăm cu ce este al nostru pentru ce este al nostru, iar adversarii luptă cu ceva strain pentru ce nu este al lor

Liderul Republicii Populare Donețk, Denis Pușilin/ Foto: RIA Novosti

„Teritoriul părții rămase din Ucraina ar trebui fie să facă parte din Rusia, fie, în ultimă instanță, să fie un stat independent, demilitarizat și denazificat, în cadrul unei alianțe de prietenie cu Federația Rusă”, a declarat Denis Pușilin, liderul Republicii Populare Donețk (DNR), în cadrul unui interviu acordat publicației Ukraina.ru.

În ajunul călătoriei președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, la Mariupol, liderul DNR a răspuns publicației Ukraina.ru la o serie de întrebări.

Denis Vladimirovici, anul acesta se împlinesc nouă ani de când Donbassul se află în război.  A fost acesta inevitabil în anul 2014? Merită viața actuală a locuitorilor din Donețk o asemenea suferință? 

Denis Pușilin: – Cu toții, desigur, ne-am fi dorit să nu fi existat vreodată acești nouă ani foarte dificili.

Sunt oameni care cred că lucrurile ar fi putut să decurgă altfel. Dar altfel nu putea fi decât mai rău. Cum? Uitați-vă la ceea ce se întâmplă în Ucraina, unde există probabil persoane cu opinii pro-ruse, dar care nu pot face nimic împotriva rusofobiei extreme, a distrugerii cărților în limba rusă, a redenumirii străzilor, a demolării monumentelor. Acolo, disidenții sunt aspru persecutați. Este înspăimântător să ne închipuim că toate acestea ar fi putut avea loc la noi, în Donbass. Nu am fi putut permite așa ceva și nici nu am permis.

Haideți să ne amintim de la ce a pornit totul. Încă din perioada Maidanului de la Kiev, care pe atunci se numea chiar Euromaidan, ne-am dat seama că Occidentul, care se afla în spatele a tot ceea ce se întâmpla, căuta să rupă Ucraina de Rusia. Când Turcinov  (președintele interimar al Ucraineia, n.r.) a anunțat așa-numita ATO (operațiunea antiteroristă, n.r.), în aprilie 2014, iar regimul de la Kiev a folosit armata împotriva locuitorilor din Donbass, a devenit clar pentru noi că SUA dezlănțuiau un război la granițele Rusiei.

Cel mai important obiectiv al SUA a fost ca Ucraina să intre în conflict cu Rusia. Atunci nu a funcționat. Dar în toți acești ani, Ucraina s-a pregătit pentru o fază fierbinte a conflictului militar – noi asta am observat în Donbass și, din 2014, nu doar că apărăm cu armele în mână Donbassul, ci și Rusia. Am simțit pe pielea noastră cum se hrănește nazismul în Ucraina, cum capătă forță, cum scapă de sub controlul celor care l-au cultivat pentru a duce la îndeplinire cele mai radicale sarcini.

Pe cealaltă parte, mulți s-au amuzat de modul în care locuitorii din Donbass se opuneau așa-zișilor banderoviști (naziștii ucraineni, acoliți  Germaniei naziste, conduși de Stepan Bandera – n.r.), despre care se spunea că «nu există». Acum, când naționaliștii dictează politica, este evident că Ucraina a devenit un stat terorist.

Ne-am confruntat, așa cum a subliniat pe bună dreptate președintele Vladimir Putin, cu o alegere simplă: să ne predăm și să fim sfâșiați sau să ne apărăm dreptul de a trăi pe propriul pământ, de a vorbi limba maternă și de a fi cetățeni ai Marii Țări. Da, oamenii noștri au suferit. Dar au rămas neînduplecați și au obținut ceea ce și-au dorit: suntem acasă, în Rusia.

Rusia se confruntă acum, practic, cu aceleași amenințări cu care a trăit Donbassul în tot acest timp, dar amplificate de mai multe ori. Mulți spun că și în acest caz ar fi putut să nu fie provocat întregul Occident, să nu se intre într-un conflict militar, să se evite sancțiunile, să trăiască toată lumea în pace. Vi se pare corectă această opinie? 

Denis Pușilin: – Aveți dreptate în privința intensificării amenințărilor. Iar acum ne confruntăm cu misiunea de supraviețuire a întregii țări.

Încă de la început, așa cum am menționat deja, ținta principală nu au fost republicile din Donbass, ci Rusia. Tot timpul, Kievul a stârnit conflictul prin provocări, încercând să implice Federația Rusă. În toți acești ani, sub masca acordurilor de la Minsk, Occidentul a pompat arme în Ucraina, s-a ocupat de pregătirea militarilor, fapt care a condus în mod intenționat la o creștere a dimensiunii conflictului militar. Merkel, Hollande, Johnson au recunoscut acest lucru. De ce alte argumente mai aveți nevoie?

Iar cei care spun că «nimic nu s-ar fi întâmplat», nu văd sau nu vor să vadă imaginea de ansamblu. Ucraina a fost pregătită pentru soarta sa actuală, scopul său în planul antirusesc al SUA este de a se sinucide împotriva Rusiei. Tehnologia politică și mass-media au jucat un rol imens în acest sens.

Ucrainenilor li s-a zugrăvit mai întâi o imagine a suferinței din trecut. Apoi au insuflat sentimentul de supărare până când s-a ajuns la un plan de răzbunare. Au crescut un nucleu politic pe idei totalitare și l-au adus la putere prin forță și fără democrație. Au stârnit războiul în Donbass pentru a pecetlui cu sânge conflictul inflamat, astfel încât să nu dea înapoi. Și l-au reconstruit având ca sarcină războiul cu Rusia.

Indiferent dacă locuitorii Ucrainei cred în lozinci anti-rusești sau nu, în acest plan străin – planul Vestului – ei nu sunt decât materiale consumabile, la fel cum sunt și gloanțele. Dacă Ucraina, potrivit acestui plan, este un astfel de material consumabil, atunci Rusia este o colonie săracă, preferabil dezmembrată, fără drept de vot, o sursă de resurse naturale. În anii ’90, aproape că au reușit să atingă acest obiectiv fără război.

Atunci nu a fost îndeplinită misiunea de a zdrobi rușii, însă acum dușmanii noștri au încetat să se mai prefacă că această misiune nu există. Iar noi am încetat să mai sperăm că problema se va rezolva de la sine.

Acum ei încearcă încă o dată să-și salveze pielea prin resursele țării noastre. Donbassul a fost primul care a opus rezistență acestor planuri de distrugere a Rusiei și, desigur, Rusia nu a putut și nu a jucat după regulile altora, impunând-și propriile reguli pe 24 februarie 2022.

Pentru mine, cel mai important lucru este că  luptăm cu ce este al noștri, pentru ce este  al nostru, iar adversarii lupta cu ceva strain pentru ce nu este al lor. Prin urmare, indiferent cât de greu ar fi, victoria noastră este inevitabilă.

Ați menționat un plan străin pentru Ucraina. Mai are ea ocazia să se salveze, este posibil să restabilească relațiile de prietenie și să vadă că lângă ea este un vecin bun? 

Denis Pușilin: – Atâta timp cât obiectivul distrugerii Rusiei se află pe agenda SUA, Occidentul va sprijini Ucraina ca proiect antirusesc. Ucraina s-ar putea micșora, condiționat, la dimensiunea regiunii Lvov sau chiar s-ar putea muta în Polonia, așa cum a făcut cândva guvernul Petliura. Dar această „Ucraină” ne va provoca constant, va încerca să ne facă rău.

Părerea mea: teritoriul părții rămase din Ucraina ar trebui fie să facă parte din Rusia, fie, în ultimă instanță, să fie un stat independent, demilitarizat și denazificat, în cadrul unei alianțe de prietenie cu Rusia. Nu văd alte opțiuni, altfel vom lăsa problema în seama copiilor noștri și va fi mult mai greu de rezolvat.

Noi regiuni se integrează în Rusia. Cu ce dificultăți vă confruntați? 

Denis Pușilin: – Sarcina noastră comună este să sincronizăm procesele de guvernare cu autoritățile centrale, să fim incluși în toate programele de stat și să îmbunătățim nivelul de trai al oamenilor.

Până în 2026 avem definită o perioadă de tranziție, în timpul căreia legislația regională trebuie să fie adusă în conformitate cu normele juridice generale din Rusia. Dar, desigur, vom încerca să facem acest lucru cât mai repede și cât mai puțin dureros posibil pentru locuitorii Republicii. Parlamentarii noștri lucrează intens asupra acestui aspect. Cele mai importante sfere ale vieții oamenilor sunt supuse unei atenții speciale din partea autorităților federale. Problemele legate de standardele sociale sunt rezolvate de președinte, deputați ai Dumei de Stat și senatori. 

Există dificultăți, dar vom face față tuturor problemelor. În primul rând, suntem obișnuiți să lucrăm în condiții de provocări constante – de-a lungul tuturor anilor de existență a republicilor din Donbass, am acumulat o vastă experiență de lucru într-o situație de instabilitate militară. În al doilea rând, acum facem parte din Rusia – suntem ajutați frățește din toate colțurile acesteia.

Noile regiuni ale Rusiei nu sunt doar câteva entități teritoriale. Acestea sunt schimbări uriașe, legate de creșterea puterii țării noastre, protejarea intereselor sale și unirea societății, orientate către victorie.

Și ce reprezintă victoria din punctul dumneavoastră de vedere? 

Denis Pușilin: – Pacea, în condițiile noastre, nu înseamnă doar obținerea succesului pe câmpul de luptă, înfrângerea completă a armatei inamice. Victoria finală înseamnă, în primul rând, superioritatea morală și spirituală. Pentru a nu da neofascismului și nazismului o șansă de răzbunare, nu este suficient să folosim forța sau chiar să distrugem fizic purtătorii acestor idei – trebuie să le opunem o idee puternică, pe care locuitorii teritoriilor eliberate o vor urma. În cadrul Ucrainei actuale, trebuie să fie distrus în cele din urmă proiectul anti-rusesc, inclusiv baza sa ideologică.

Victoria este rezultatul eforturilor societății, a unității și coeziunii poporului. Recent, în timpul călătoriei de lucru la Ulan-Ude, președintele nostru a răspuns la întrebarea «ce trebuie făcut pentru a câștiga»? Potrivit acestuia, vom putea aduce pacea și stabilitatea mai aproape doar atunci când inamicul va vedea că societatea noastră este puternică, bine închegată, consolidată.

Astăzi, prin teritoriile de sud-vest ale Rusiei trece linia frontului, care oferă exemple nenumărate de activitate voluntară și civică, naște în oameni dorința de a ajuta și trezește spiritul de inițiativă. Cauza noastră comună motivează politicienii, lansează activitatea de producție, necesită o eficiență extraordinară din partea conducătorilor. Donbassul a împins Rusia către reînnoire, aceasta este misiunea sa istorică. Iar după război va veni cu siguranță și pacea, altfel nu se poate. Iar în viața pașnică viitoare, toată energia de astăzi va fi de două ori mai utilă.

Suntem nevoiți să trăim într-o eră a schimbării. Este în puterea noastră să ne asigurăm că acestea sunt schimbări în bine.

                                                                                                                                                   

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vizitatori website: 2875054