Nikolai Patrușev: Prăbușirea imperiilor parazite (II)

Extinderea mașinăriei militare americane este însoțită de o reformatare forțată a mentalității și spiritualității populației din toate țările asupra cărora anglo-saxonii intenționează să-și extindă influența. În conștiința lor publică, sunt injectate în mod sistematic și insistent idei și valori false pentru a consolida pretențiile neocoloniale ale Occidentului.

În primul rând, acestea sunt ideile globalismului, opusul complet al patriotismului, care nu recunoaște diversitatea culturilor și a modurilor de viață și este conceput pentru a forța toate țările și popoarele să se supună sub drapelul civilizației occidentale de consum. Mai mult, este vorba de propaganda (de care lumea este sătulă până-n gât) – a teoriilor false ale diversității de gen, cu inventarea a zeci de genuri și posibilitatea de a schimba parametrii biologici ai unei persoane la primul capriciu sau chiar sub constrângere.

În cele din urmă, este vorba de dezvoltarea și impunerea unor doctrine pseudo-ecologice nebunești menite să justifice, sub sloganul conservării naturii, necesitatea unei reduceri radicale a numărului de oameni.

Se cultivă conceptul pseudoștiințific de transumanism, conform căruia omul este declarat o verigă intermediară a dezvoltării biologice și sociale, ceea ce atrage după sine cerința de a-l „îmbunătăți”, aproape forțat, prin modificare genetică și fuziune cu sistemele tehnologice. În același timp, oamenilor le sunt prezentate diverse teorii tehnocratice care justifică dependența oamenilor de noile tehnologii și permit inteligenței artificiale să îi controleze.

Miza pe idei antiumane, în mod deschis mizantropice, a fost mult timp o caracteristică a elitelor vest-europene și americane. Doctrinele propuse sunt, de fapt, o încercare a Occidentului de a-și păstra fostele beneficii și privilegii. În consecință, toate statele și popoarele care nu doresc să urmeze aceste idei malefice, ci susțin și apără calea lor, sfințită de mii de ani de experiență și de tradițiile strămoșilor lor, sunt automat proclamate dușmani, supuși „reeducării” prin orice mijloace, inclusiv prin forță.

Tocmai de aceea, este important ca o mare parte a umanității, care nu este de acord cu rolul care îi este atribuit să fie ”o bază de materie primă” a Occidentului, să se unească și să pună capăt hegemoniei neocoloniale, pentru a-și scoate definitiv sistemele politice, economice, sociale și culturale de sub influența așa-zisei civilizații occidentale. Asistăm la modul în care centrul activității economice s-a mutat din vestul global către țări care până acum erau numite în mod obișnuit țări în curs de dezvoltare. Acestea au depășit deja atât Statele Unite, cât și Europa în ceea ce privește volumul de produse fabricate, amploarea investițiilor, ritmul progresului tehnologic și creșterea calității vieții populației. Nu este surprinzător faptul că, la începutul secolului al XXI-lea, când resursele au devenit semnificativ mai greu de extras, globaliștii americani, britanici și europeni s-au aflat într-o situație dificilă, iar piramida parazitismului a început să se clatine. În diferite regiuni ale lumii au apărut focare de lupte pentru libertate. Statele independente au încetat să mai tolereze jaful sistemic. Pe planetă s-au format centre de putere care nu mai sunt dispuse să se supună hegemoniei anglo-saxone. O parte semnificativă din Eurasia, China, India, Asia de Sud-Est, America Latină, Africa, lumea arabă reprezintă poli ai viitoarei ordini mondiale. Pe fondul confruntării dure a Rusiei cu Occidentul colectiv, a cărei fază „fierbinte” este operațiunea specială din Ucraina, procesul de formare a noii ordini mondiale s-a accelerat semnificativ. O confirmare convingătoare a acestui fapt este refuzul majorității statelor lumii de a se alătura sancțiunilor antirusești.

Rusia a devenit un centru de atracție pentru toți cei care sunt gata să se opună parazitismului Occidentului, deoarece noi oferim o cale alternativă. Principalii săi parametri sunt reflectați în noul Concept de politică externă al Federației Ruse. Suntem deschiși la cooperare cu toate țările cu spirit constructiv, cu toate forțele sociale și politice care doresc să avanseze împreună pe calea dezvoltării, punând bazele unei noi ordini mondiale multipolare, cu adevărat democratice.

Majoritatea statelor sunt pregătite să colaboreze în această direcție. O dovadă directă în acest sens este cea de-a XI-a reuniune internațională a înalților reprezentanți pe probleme de securitate, care a avut loc în Rusia în perioada 23-25 mai a.c.. La forum au participat delegații din 101 țări și șase organizații internaționale. Conferința s-a desfășurat într-o situație internațională dificilă, în condiții de presiune, când ambasadorii Statelor Unite, Angliei și Franței au încercat să oblige participanții să refuze să călătorească în Rusia. Astfel de acțiuni ostile nu au surprins pe nimeni. Occidentul nu recunoaște formatele organizate fără conducerea sa, precum și interacțiunea bilaterală și multilaterală bazată pe egalitate și pe dreptul internațional.

În intervențiile lor, participanții au subliniat faptul că turbulența proceselor din lumea de astăzi este o consecință directă a dorinței Occidentului colectiv și a corporațiilor transnaționale globale de a inversa procesul de restabilire a echilibrului și a dreptății. Ideea centrală a fost reprezentată de teza conform căreia cel mai important principiu al relațiilor internaționale ar trebui să fie respectul reciproc și recunoașterea necondiționată a dreptului celorlalți de a-și alege propriul mod de dezvoltare, propria structură socială, politică și economică.

Un alt exemplu. La 23 iunie a.c., la Alma-Ata a avut loc prima reuniune a secretarilor consiliilor de securitate ale Rusiei și ale țărilor din Asia Centrală.  Aceasta s-a axat pe modul în care se pot combate în comun consecințele aventurii neo-coloniale a Occidentului în Afganistan, pe care anglo-saxonii, cu implicarea directă a NATO, au transformat-o timp de 20 de ani într-un focar de terorism, trafic de droguri, criminalitate și ideologii extremiste. Experiența unor astfel de forumuri arată că majoritatea țărilor lumii își dau seama de natura distructivă a politicii globale a Statelor Unite și a sateliților săi și cât de sinucigaș este astăzi să ne supunem fără discernământ Occidentului. În discursurile publice ale partenerilor noștri, în negocierile bilaterale și în conversațiile din spatele scenei, se aude același laitmotiv: dezvoltarea umanității depinde în mod direct de consolidarea unei lumi multipolare și de păstrarea valorilor morale tradiționale.

Nu trebuie să uităm că ONU rămâne principalul mecanism de dialog și coordonare a statelor în probleme care necesită o acțiune comună, iar Carta Organizației încorporează deja principiul multipolarității pe baza reprezentării regionale. În acest sens, problema extinderii Consiliului de Securitate al ONU pentru a include țări din Asia, Africa și America Latină devine din ce în ce mai relevantă.

Astăzi, este evident că s-au format premise obiective pentru tranziția către acest tip de ordine mondială datorită crizei socio-economice și politice profunde din lumea occidentală și dezvoltării rapide a societăților non-occidentale. Există, de asemenea, motive subiective, exprimate în dorința unui număr de actori de a construi o arhitectură globală de tip nou, în care nu va mai fi loc pentru împărțirea țărilor și popoarelor în clase, tipuri și varietăți. Cea mai importantă resursă care se poate opune proiectelor coloniștilor moderni este memoria istorică, pe care occidentalii, în ciuda eforturilor lor, nu au reușit să o șteargă. Popoarele din toate regiunile lumii își amintesc secolele de opresiune feroce și nicio fabulă despre „misiunea civilizatoare a omului alb” nu le poate șterge din memorie ororile sclaviei englezești și atrocitățile comise de naziștii lui Hitler și de acoliții lor. Nu-i vor uita nici pe belgienii care au tăiat membrele congolezilor ca pedeapsă pentru rezultate slabe la recoltarea cauciucului, și nici pe francezii și americanii care au transformat înfloritoarea insulă Haiti într-o uriașă mahala în două secole de jafuri inumane.

Este bine cunoscut faptul că distrugerea Libiei, cele două campanii irakiene și valul de „revoluții colorate” arabe au fost o consecință directă a încercării Washingtonului de a împiedica țările africane și statele bogate în resurse energetice din Orientul Mijlociu să scape de sub controlul occidental. Europa, care în ultima vreme a fost cuprinsă de o dorință de suveranitate (numită și „autonomie strategică”), reprezintă, de asemenea, o amenințare tot mai mare la adresa hegemoniei americane. Conflictul din Ucraina a fost organizat de Washington și Londra nu doar pentru a provoca o înfrângere strategică a Rusiei, ci și pentru a slăbi Europa, unde Germania jucase până atunci rolul de „vioară întâi”. În efortul de a-și menține dominația, Occidentul însuși a distrus instrumentele care funcționau mai bine pentru el decât mașina de război. Este vorba de libera circulație a bunurilor și serviciilor, de coridoarele de transport și logistică, de un sistem unic de decontare, de diviziunea globală a muncii și de lanțurile valorice. Ca urmare, occidentalii se închid în ritm rapid față de restul lumii. Ponderea SUA în PIB-ul mondial este în scădere rapidă. Actualul deceniu se va derula sub sloganurile substituirii importurilor și respingerii dolarului. Strategia „mașinei de tipărit dolarii”, ca și întregul sistem financiar occidental, este viabilă exact atât timp cât SUA și sateliții săi poartă noi războaie coloniale. Cu toate acestea, nu există piramide financiare care să dureze la nesfârșit. Aceasta este o lege incontestabilă a economiei.

Este evident că, în viitorul apropiat, SUA vor trebui să accepte rolul unuia dintre polii lumii multipolare, în timp ce Europa, care a acceptat să devină un vasal american, va trebui să muncească din greu pentru a-și câștiga independența geopolitică.

Articolul, semnat de Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a fost publicat în numărul din septembrie 2023 al revistei „Razvedcik”.