Serghei Lavrov: Obiectivul diplomației ruse este de a asigura o imagine obiectivă a Rusiei la nivel internațional (III)

Interviul acordat Agenției de presă RIA Novosti și postului de televiziune Rossia 24 de ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, pe teme de actualitate în domeniul politicii externe. Text integral. Titlul interviului aparține redacției.

Dmitri Kiselev: – Nu aveți sentimentul că Germania dă dovadă de o „ingratitudine neagră” față de Rusia? La urma urmei, datorită Moscovei, Germania de Est și Germania de Vest au reușit să se unească. Acum, RFG obstrucționează acest proces prin trimiterea de tancuri pictate cu cruci.

Serghei Lavrov: – Se poate spune și așa. Dar când cineva săvârșește „o ingratitudine neagră” față de cineva, oamenilor cu conștiință le este rușine și chiar au probleme cu somnul. Oamenii implicați în conducerea Republicii Federale Germania sunt lipsiți de un astfel de sentiment.

Se poate vorbi mult timp. Da, am jucat un rol decisiv în unificarea Germaniei. Anglo-saxonii nu au vrut-o deloc. Au acceptat-o cu reticență, temându-se de renașterea Germaniei ca cea mai mare și mai puternică putere din Europa și mai ales temându-se că vom stabili relații normale cu RFG. Acest lucru s-a întâmplat de fapt. A fost baza pentru prosperitatea economică a Germaniei.

Încă ceva din amintiri. În februarie 2015, avea loc Conferința de securitate de la München. La acea vreme, aceasta încerca încă să pretindă obiectivitate, reunind participanți cu o gamă largă de opinii publice față de diverse evenimente. Acum, tot ceea ce face este să „spele creierele” publicului pentru a se potrivi „tiparelor” occidentale. Acum acolo nu există asemenea „instituții” alternative, în timp ce în 2015 existau.

Am ținut un discurs cu o săptămână și jumătate înainte de acordurile de la Minsk și la aproape un an după ce Crimeea a revenit Rusiei. Un membru german al Parlamentului European (nu-mi amintesc numele) a întrebat de ce am „anexat” Crimeea. I-am răspuns că, dacă ar trebui să avem o astfel de conversație, ar trebui să ne amintim de soarta pe care a avut-o poporul german atunci când a fost divizat. Acesta a râs isteric în toată sala, încercând să facă publicul să se agite. A folosit acel ton isteric pentru a evidenția cum oare îndrăznesc să compar germanii, care își exercită dreptul, cu noi, care am luat Crimeea – care nu este teritoriu rusesc – de la ucraineni.

E uimitor. Este vorba de anul 2015 – cele mai bune vremuri, când Germania avea avantaje economice pe seama noastră pentru a menține cel mai înalt nivel de trai. Atunci au stabilit indemnizația pentru refugiați la un nivel pe care pensionarii germani îl resping acum.

Dmitri Kiselev: – Ce au făcut americanii Europei, Germaniei? Dacă se continuă așa, ce se va întâmpla cu UE?

Serghei Lavrov: – Nu văd un viitor strălucit în Uniunea Europeană (în sensul bun al cuvântului)…

Americanii sunt foarte cinici. Ei au dezvoltat o psihologie care este uneori numită „insulară”, la fel ca Marea Britanie. Deoarece britanicii sunt coloana vertebrală a oamenilor care s-au mutat în America. Au „curățat-o” de populația indigenă, au alungat rămășițele în unele rezervații. Această mentalitate insulară este întărită de faptul că în jur nu există amenințări serioase la adresa securității, cu excepția celor pe care și le creează singuri. Ei au sentimentul că totul este bine „dincolo de mare”, că undeva acolo pot „pescui în ape tulburi”. Așadar, acum vor „agita” aceste ape și vor vedea cum pot face profit.

Totul a început cu Vietnamul. Ei au proclamat că doresc ca acea țară să fie o democrație capitalistă, nu un guvern comunist. Apoi Irak, Libia. Dar toată lumea știe toate aceste lucruri. Serbia este pe buzele tuturor.

La fel și cu Ucraina. Au crezut că Europa va fi responsabilă pentru interesele americane. Chiar și D. Trump, când a spus că trebuie să se gândească mai mult la ei înșiși. Chiar și sub conducerea lui, acest „stat profund” din spatele Administrației SUA pregătea Europa să creadă că în condițiile în care SUA mențin mai puține trupe acolo, tot vor asigura dominația „miliardului de aur” în toate zonele lumii. Aceasta este mentalitatea lor. Doar o problemă sau o tulburarea internă americană gravă  îi poate aduce la realitate. Deocamdată, aceste infailibilitate și superioritate ale lor sunt debordante. Acest lucru a fost evident mai ales în acțiunile administrației democrate și în dorința acesteia de a subjuga nu numai întreaga lume, ci și propria țară, încălcând propria constituție. Acum, acest lucru ar putea duce la unele probleme destul de interesante în SUA.

Dmitri Kiselev: – Europa se deteriorează în mod clar ca urmare a acestui tip de alianță. Revista britanică The Economist plasează economia germană pe locul douăzeci și șapte în lume. Când s-a întâmplat asta? Creșterea economică este mai mică decât în ​​Rusia. Toate aceste lucruri sunt oarecum ciudate. Ce îi așteaptă atunci dacă se comportă așa?

Serghei Lavrov: – Vă amintiți cum ministrul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, A. Baerbock, în urmă cu patru luni, în timpul unui discurs la ”Forumul 2000” din Republica Cehă, când problemele economice începuseră deja să apară (ce se poate face, nivelul lor de trai scade,   clasa de mijloc falimentează, are loc dezindustrializarea, afacerile se duc în America), a spus că „indiferent ce cred alegătorii mei germani, vreau să-mi țin promisiunea față de poporul Ucrainei”. Nici măcar nu a încercat să facă legături logice.

Dmitri Kiselev: – Nu cu mult timp în urmă, J. Borrell s-a prezentat drept ministrul apărării al Europei. Acum spune că nu este doar diplomatul șef, ci și ministrul apărării al Europei.

Oricum, ce fel de oameni sunt „la conducere”? Cum evaluați personalul de acolo?

Serghei Lavrov: – Sincer să fiu, s-ar putea să nu fie diplomatic, însă am o impresie jalnică, din punct de vedere al profesionalismului. Am lucrat cu această echipă a Comisiei Europene și serviciul lui J. Borrell timp de câțiva ani, înainte ca ei au  rupt relațiile după operațiunea militară specială. Ca să o spun cu amabilitate, nu am fost deloc impresionat.

Deja în Europa, în Ungaria, Slovacia și în alte câteva țări (în Ungaria și Slovacia conducerea, iar în alte țări tot mai mulți parlamentari și politicieni din opoziție) se pune întrebarea: de ce Uniunea Europeană și douăzeci și șapte de țări, care sunt conduse de președinți și prim-miniștri aleși în alegeri naționale prin voința popoarelor lor, sunt conduse de Comisia Europeană, care nu a fost aleasă de nimeni? Componența sa face obiectul unor negocieri de culise ale liderilor țărilor UE. Argumentul că ei sunt oficiali aleși și, prin urmare, au autoritatea de a selecta membri care vor lucra în această Comisie Europeană este incorect. Ei au o regulă conform căreia totul este în părți egale, ca în comunism. Acesta este motivul pentru care fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă un comisar european. Aici încep negocierile, combinațiile, compromisurile și înțelegerile, ale căror rezultate duc uneori la intrarea în Comisia Europeană a unor personalități obscure.

Atunci când în fruntea acestei structuri se află o figură atât de autoritară precum U. von der Leyen, care anunță multe decizii fără a consulta pe nimeni, acest lucru provoacă contradicții interne și proteste. De asemenea, nu face decât să sporească problemele UE, deoarece aceasta are probleme firești și, mai ales, economice din cauza politicii americane și a sancțiunilor împotriva Rusiei. Există, de asemenea, tensiuni interne care se vor amplifica.

Dmitri Kiselev: – Timpul nostru se apropie de sfârșit, dar mai avem un subiect important – Fâșia Gaza. Israelul a anunțat deja că războiul va dura luni de zile și că se presupune că distrug Hamas.

Deși au „flirtrat” mult timp cu ea, inclusiv americanii. Ați scris chiar și un articol în urmă cu un an în Izvestia despre tot felul de înscenări. Care a fost rezultatul? A fost și acesta un fel de înscenare a unui atac Hamas asupra Israelului? Cum pot fi percepute toate acestea? Unii chiar cred că distrugerea Fâșiei Gaza este o operațiune specială pentru a săpa un canal Suez paralel din Golful Eilat prin deșertul Negev. Sunt trei sute de kilometri acolo. Cu tehnologie modernă și bani, acest lucru nu este dificil. Ce a fost asta? Care este esența acestui proces geopolitic?

Serghei Lavrov: – În zilele noastre apar multe teorii ale conspirației.

Chiar zilele trecute, televiziunea noastră și rețelele noastre de socializare au difuzat din nou un raport al unui organ de presă occidental, al unor jurnaliști occidentali, al unor cercetători (cred că și S. Hersh l-a publicat) potrivit căruia întreaga conducere israeliană a fost avertizată de serviciile de informații cu privire la pregătirea unui atac terorist de amploare cu un an înainte de 7 octombrie 2023.

Nu pot admite (dacă este adevărat) că nu au fost luate măsuri preventive. Mai mult, știu cât de capabile și mereu pregătite sunt armata israeliană și forțele sale de securitate să efectueze lovituri preventive.

Asta mi-a adus aminte de o altă teorie a conspirației, când pe 11 septembrie 2001, Turnurile Gemene au fost atacate de teroriști, după care a început războiul din Afganistan și s-a anunțat proiectul „Orientului Mijlociu Mare”.

Au existat și alte teorii ale conspirației mai puțin sângeroase – aterizarea pe Lună. Până în ziua de azi, nimeni nu se poate calma definitiv. Deși s-ar părea că, în toate cele trei cazuri, atât de mulți oameni ar fi trebuit să știe ce se întâmplă. Rămâne în continuare inexplicabil. Este ciudat.

Nici măcar nu vreau să admit că oamenii normali pot sacrifica sute de concetățeni ai lor pentru a avea o scuză, fie pentru a elimina o organizație teroristă pe care o urăsc și pe care vor să o extermine în totalitate, fie pentru a obține niște beneficii economice, logistice.

Ați spus că premierul israelian B. Netanyahu a anunțat că Hamas trebuie distrus în întregime și ca forță militară. Acest lucru este similar cu demilitarizarea. El a mai spus că extremismul trebuie eliminat în Gaza. Asta sună a denazificare. Cu atât mai mult, nu îmi este foarte clar de ce guvernul israelian anterior, când Y. Lapid era prim-ministru (înainte de asta a fost ministru de externe, apoi a devenit prim-ministru), a reacționat într-un asemenea mod la începutul operațiunii noastre militare speciale. Reacția sa a fost surprinzătoare pentru mine. El a spus: „Cum îndrăznește Rusia să folosească forța împotriva civililor, să anexeze teritorii ucrainene”.

Nu a fost onest. Am vorbit despre asta cu el. Nu știu cum analizează și descrie acum evenimentele, dar premierul israelian B. Netanyahu, în ciuda numeroaselor declarații critice din întreaga lume și a faptului că s-a aflat într-o situație gravă, nu și-a permis și nu își permite să facă orice declarații în legătură cu Rusia. Au avut loc de două ori conversații telefonice cu președintele Rusiei, V. V. Putin. Israelienii, ca și egiptenii, ne-au ajutat să evacuăm cetățenii noștri care au fost ținuți ostatici sau pur și simplu voiau să părăsească Fâșia Gaza.

Trebuie să fim foarte atenți la istoria noastră comună cu Israelul. Și mai ales la istoria luptei împotriva nazismului. Acesta este principalul lucru care ne unește istoric. Acesta este fundamentul codului nostru genetic, dacă doriți.

Holocaustul și exterminarea poporului sovietic multinațional sunt lucruri de aceeași ordine, cu excepția cifrelor: șase milioane de oameni au fost uciși în timpul Holocaustului și peste 20 de milioane de sovietici au fost uciși în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În urmă cu un an, ambasadorul Israelului la Kiev, în cadrul unei conferințe de presă cu ocazia Zilei de Comemorare a Holocaustului, a rămas tăcut când a fost întrebat ce părere are despre faptul că în Ucraina sunt glorificați S. Bandera, R. Șuhevici și alți naziști, dar și despre faptul că acolo se folosesc și se onorează simbolurile naziste. A fost întrebat dacă acest lucru înseamnă că Israelul și-a schimbat atitudinea. El a răspuns „nu” și a spus că pentru israelieni sunt încă naziști, inacceptabili și așa vor fi pentru totdeauna. Dar crede că Ucraina are o istorie complicată și înțelege de ce ucrainenii tratează astfel aceste figuri și structuri politice. Acest lucru este deja înfricoșător.

Dmitri Kiselev: – Care sunt principalele tendințe ale dezvoltării internaționale în zilele noastre?

Serghei Lavrov: – Apariția unei lumi multipolare. Aceasta mai este numită  și o lume policentrică. Conceptul este vechi. El a fost formulat de E.M. Primakov, atunci când a fost creat grupul RIC (Rusia, India, China). După ce a fost adăugată Brazilia, a devenit BRIC. Apoi, Africa de Sud l-a transformat în BRICS. Acum se transformă în format de zece membri. Iar alte 27 de țări „stau la rând” pentru a obține cel puțin statutul de stat partener. Pentru că este imposibil să „explodeze” numărul de membri de 5 ori într-o astfel de perioadă. Vom introduce treptat cultura BRICS în politica globală.

Atunci când s-a discutat despre multipolaritate în etapele anterioare, mulți, inclusiv oamenii de știință și experții noștri, și-au exprimat temerea că, dacă nu va exista o lume bipolară, care a asigurat o stabilitate rigidă, deși negativă, dacă nu va exista o lume unipolară, care a încercat să o înlocuiască pe cea bipolară după dispariția Uniunii Sovietice, dar a eșuat, că din această multipolaritate, care reflectă apariția unor noi centre de creștere economică, putere militară și influență politică, lumea va ajunge la haos și nu va exista un principiu de organizare. Cred că temerile sunt în zadar.

După prăbușirea globalizării americane (mai întâi a fost afectată de pandemie, când lanțurile au fost rupte, apoi de campania anti-rusească, iar sancțiunile au rupt ceea ce a fost odată o economie mondială unificată), există un proces natural de regionalizare. Avem UEEA (Uniunea Economica Eurasiatică – n.r.), OCS (Organizația de Cooperare de la Shanghai – n.r.), ASEAN. S-au stabilit deja parteneriate între aceste trei organizații. Acesta este un prototip al sistemului continental eurasiatic de cooperare. Problemele de securitate discutate în cadrul OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă – n.r.), OCS și CSI sunt abordate din perspectivă economică. Proiectul chinezesc „O Centură, Un Drum” se adugă, de asemenea și aici există un acord cu UEEA.

În alte regiuni, există Uniunea Africană și structurile subregionale din Africa. CELAC include toate țările din America Latină. Există structuri subregionale și pe acest continent. ALBA, care a fost creată de Venezuela, CAIS, MERCOSUR.

Acestea sunt structurile care își asumă cu adevărat principala responsabilitate pentru dezvoltarea lor și încearcă să își coordoneze relațiile externe. Modul în care se dezvoltă în prezent arată, de asemenea, o dorință de a scăpa de dependența excesivă de dolar. Aceasta este multipolaritatea, când nu doar și nu atât de mult țările devin poli (Brazilia, India, China, Rusia vor fi întotdeauna poli independenți), dar și asociații de țări mai puțin mari, medii și chiar mici. Regionalizarea se încadrează organic în tendința de extindere a BRICS, oferind o rețea de legătură între procesele subregionale și regionale. Aceasta nu se va încheia în acest an.

Dmitri Kiselev: – Lumea policentrică – unu, tendința de dedolarizare – doi.

Serghei Lavrov: – Una merge împreună cu cealaltă.

Dmitri Kiselev: – Și cursa nerestricționată a înarmării? Este aceasta o tendință? De fapt, ea continuă.

Serghei Lavrov: – Dacă luăm americanii, apetitul lor, ultimele date privind bugetul lor militar și ne uităm la pregătirile din strâmtoarea Taiwan și din jurul acesteia, cu siguranță vedem că ei nu renunță la metodele de forță pentru a rezolva problemele pe care le consideră proprii.

Secretarul de stat american, E. Blinken, a declarat că vor promova dialogul cu China și vor acționa de pe o poziție de forță pentru a reglementa rivalitatea. Ei acționează peste tot „de pe o poziție de forță”.

Am început să vorbim despre Asia, Marea Chinei de Sud, unde americanii încearcă în toate modurile posibile să submineze dialogul dintre China și ASEAN, să creeze niște formate noi subordonate lor și, în general, se amestecă în treburi care nu îi privesc în mod direct. Acum, China și Statele Unite stabilesc întâlniri, iar militarii par să se fi întâlnit.

China este în mod constant îngrijorată de ceea ce fac americanii cu Taiwanul. Cel mai recent, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a declarat că, dacă americanii recunosc principiul „o singură China”, este inacceptabil să livreze armament, să pompeze arme într-un stat care nu există (Taiwan).

SUA au, de asemenea, o poziție foarte interesantă și vicleană: recunosc principiul „o singură China”, dar, spun ei, status quo-ul nu poate fi încălcat. Totul este clar. Statu-quo-ul lor este exact ceea ce China numește modalitatea inacceptabilă de a trata Taiwanul ca pe un stat independent. Colegii noștri occidentali s-au distins mereu prin discursurile viclene.

Întotdeauna încercăm să spunem adevărul, să vorbim direct. Acest lucru este deosebit de necesar în circumstanțele actuale, când toată lumea trebuie să știe cine este cine, cine ce reprezintă și cine face eforturi pentru ce. Ne străduim să îndeplinim cel mai important principiu stabilit în Carta ONU. Acesta este respectul pentru egalitatea suverană a statelor.

(Interviul realizat pe data de 28 decembrie 2023)