Lumea până în anul 2050. Ce spune Peskov și experții în relații internaționale

La Forumul „Lecturile Primakov” s-a vorbit despre forțele care vor domina până la mijlocul secolului, informează cotidianul Vedomosti.

Unde se vor afla marile state, care va fi sistemul relațiilor internaționale în ansamblul lor până în anul 2050: sunt subiecte dezbătute, pe 24 iunie, la Moscova, în cadrul celui de-al XII-lea Forum Internațional „Lecturile Primakov”, la sesiunea „Scenarii ale ordinii mondiale până la mijlocul secolului XXI”. Moderatorul discuțiilor purtate a fost secretarul de presă al președintelui Rusiei, Dmitri Peskov.

De la bun început, reprezentantul Kremlinului a precizat că cei 25 de ani rămași până la jumătatea secolului reprezintă „o întreagă generație”. Peskov a afirmat cu convingere că, în zilele noastre „este absolut evident că sistemul relațiilor internaționale și organizațiile internaționale, în frunte cu ONU, se devalorizează”. „Se devalorizează fundamentele economice internaționale, se devalorizează chiar principala monedă de rezervă”, a adăugat Peskov. El nu a putut însă să nu recunoască faptul că ponderea dolarului american rămâne, deocamdată, ridicată în tranzacții. Există daoar o tendință de reducere a cifrei de afaceri.

În același timp, secretarul de presă al președintelui a calificat dorința Statelor Unite de a păstra o abordare hegemonică drept „o poziție foarte puternică”. În ultimă instanță, actuala politică externă a Administrației americane se justifică prin conceptul „pace prin forță” și prin fraza „I’m your boss today” („Eu sunt bosul vostru astăzi”), rostită de președintele SUA, Donald Trump, la recentul summit G7, din Franța.

Luând primul cuvântul după Peskov, președintele centrului analitic Observer Research Foundation (India), Samir Saran, a identificat principalii factori care vor influența viitorul. Este vorba despre diferite materiale și materii prime, inclusiv hrană, apă, produse alimentare. Apoi inteligența artificială. „Demografia este destinul” – așa a sunat unul dintre punctele discursului lui Saran, care a amintit o recentă prognoză, conform căreia China poate îmbătrâni mai rapid, înainte să devină o țară foarte bogată. (Peskov a punctat și el acest factor, deosebit de dureros și pentru Rusia). În sfârșit, expertul indian este convins că, mai departe, oamenii vor acorda extrem de multă atenție propriei identități, iar țările – suveranității.

Referindu-se la viitorul relațiilor internaționale, expertul din India a recunoscut drept posibil ca ”lunga bătălie” dintre SUA și China să iasă în prim-plan, țări pe care el le-a catalogat însă drept cvasi-hegemoni, deoarece este greu de crezut că vor reuși să obțină o dominare absolută. Rolul țării lui și al Rusiei este de a le echilibra forțele. Este posibilă atât o luptă darwinistă a tuturor cu toți, cât și un scenariu în care țări ne-occidentale din diferite zone se pot uni în anumite chestiuni, ceva în genul BRICS. Nu fără satisfacție, Peskov a remarcat că Saran nu a exclus nici una dintre variante, cu excepția celei hegemonice. Expertul indian a fost de acord, cu referire la faptul că hegemonul nu mai poate, acum, nici măcar să oblige Iranul să deschidă Strâmtoarea Ormuz.

Așa cum se cuvine unui istoric, directorul programului rus al Centrului Henry Stimson din SUA, Piotr Slezkin, a abordat subiectul din perspectivă istorică, amintind de originile statelor-națiune, ale naționalismului civic, precum și de prăbușirea imperiilor la începutul secolului XX și crearea altora noi (de genul URSS). Acum însă, este de părere Slezkin, lumea s-a apropiat de o criză a imperiilor în manieră americană, în condițiile în care și ordinea mondială liberală traversează o criză încă din 2008. Iar în zilele noastre, state-națiune în formă pură, de exemplu în Europa (Letonia, Franța, Suedia) nu mai există deja din cauza efectelor migrației. În schimb, lui Slezkin i se pare interesant să se vorbească despre viitorul statelor-civilizație” (Rusia se include oficial printre ele, a confirmat Peskov), la fel cum interesant i se pare să se vorbească și despre alte procese de integrare, greu de imaginat deocamdată. Expertul speră că stabilirea obiectivelor în politica externă a Statelor Unite, care rămân o putere puternică, va dobândi o abordare mai puțin aventuristă decât cea din Iran.

Profesorul emerit de științe politice al Universității Kent, din Marea Britanie, Richard Sakwa, a subliniat, la rândul său, că proiectele internaționale existente, care sunt create în „Estul politic” (inclusiv fără dorința de a face o alegere univocă în favoarea uneia dintre părți), nu sunt deloc revizioniste în ceea ce privește sistemul internațional, dar pot influența raportul de forțe în politica mondială. Sakwa prezice pentru Europa de Vest o stagnare în următorii 25 de ani, inclusiv din cauza calităților personale ale liderilor ei politici.

Serghei Kislițîn, director adjunct pentru activitate științifică al IMEMO al Academiei Ruse de Științe, nu crede în revenirea bipolarității în forma clasică a primului Război Rece, cu înlocuirea, aparent logică doar la o primă vedere, a URSS cu China. În ultimă instanță, China s-a integrat în instituțiile internaționale și, spre deosebire de țările occidentale, nu creează blocuri, adică ea singură se conturează ca un fel de o polaritate și jumătate”. Iar într-o astfel de situație, multe vor depinde de țări precum India și de modelul lor de comportament – în ce măsură vor juca un rol proeminent în noua ordine și vor putea contribui la policentricitate. În plus, liderii politici de la mijlocul secolului XXI vor depinde și de accesul la tehnologii avansate. Deoarece pârghia „comutatorului” va fi acționat, în privința lor, tot mai des, după toate probabilitățile.

Ceea ce Rusia numește superputere sau hegemonie, americanii înșiși consideră un lidership meritat, a explicat Pavel Koșkin, cercetător științific la ISKRAN (Rusia). „Încă din momentul fondării lor, ei s-au considerat excepționali, erau animați de ideea mesianismului religios și, sub acest pretext, și-au propus să-și exporte modelul de democrație, pe care îl considerau cel mai bun”, a subliniat Koșkin. În opinia expertului, situația se va schimba doar atunci când pe scena internațională va apărea o putere cu adevărat competitivă, capabilă să „eclipseze Washingtonul pe toate fronturile”. Deocamdată însă, acest lucru nu se observă – China și Rusia pot constitui o contrapondere parțială, dar nu vor reuși să devanseze SUA. Și nici măcar schimbarea liderilor și a generațiilor nu va ajuta să elibereze SUA de triumfalism: acest lucru nu i-a reușit, de exemplu, lui Barack Obama, care, în calitate de candidat la președinție, se gândea și el la multipolaritate și dorea să reducă prezența globală a Americii. Nici Trump nu a reușit, în ciuda promisiunilor de a se concentra pe probleme interne, nu vor reuși nici succesorii lui – nici vicepreședintele SUA, James Vance, și cu atât mai puțin Secretarul de stat Marco Rubio. „Establishmentul, grupurile de interese și istoria au întotdeauna câștig de cauză în această luptă internă”, subliniază Koșkin.

Organizațiile internaționale și dreptul internațional traversează deja o criză gravă, la fel cum scade și eficacitatea instrumentelor tradiționale ale diplomației multilaterale, afirmă Andrei Kortunov, expert al Clubului Internațional de Dezbateri ”Valdai”. În același timp, principiul multilateralismului nu își pierde, în opinia lui, relevanța, iar marii actori internaționali, inclusiv Rusia, participă la formarea unor noi structuri internaționale. „Trăim într-o perioadă de tranziție, când are loc o schimbare a raportului de forțe între statele tradiționale: actorii vechi nu vor să cedeze pozițiile, iar cei noi pretind la un rol mai activ în stabilirea regulilor jocului. Iar aceste procese vor avea un caracter dureros și periculos”, a admis Kortunov.

În opinia lui, noua arhitectură a securității internaționale nu va semăna cu „Concertul marilor puteri” din secolul al XIX-lea. În primul rând, acum a crescut drastic numărul actorilor mari din politica mondială și toți pretind, dacă nu la independență, cel puțin la autonomie politică. În al doilea rând, continuă expertul, astăzi este extrem de dificil să stabilești un echilibru de forțe, întrucât jocul se desfășoară pe mai multe platforme, de la o zonă-problemă la alta, pe o arie foarte extinsă. „În trecut, acordurile dintre marile puteri erau încheiate în urma unor ample conflicte. Astăzi, ele nu-și permit o confruntare militară directă din cauza riscurilor prea mari. De aceea, în relațiile internaționale contemporane sunt elemente de unipolaritate, bipolaritate, multipolaritate și policentrism. Iar acest lucru determină complexitatea sarcinilor de gestionare a acestui sistem”, a explicat expertul.

Lumea trebuie pur și simplu să treacă prin perioada în care multe acorduri vor avea un caracter tactic și conjunctural, constată Kortunov. După toate aparențele, consideră expertul, în sistemul internațional se vor forma în continuare coaliții în jurul unor probleme și soluții concrete. Dar dacă acest lucru va duce la consolidarea încrederii și se va acumula experiență în materie de cooperare, atunci, treptat, astfel de coaliții tactice vor putea dobândi un caracter strategic și va deveni posibil să se vorbească despre renașterea unor organizații internaționale mai stabile și de lungă durată, concluzionează Kortunov.