Nikolai Patrușev: Noua armă va asigura securitatea Rusiei

Este lumea în pragul unei noi curse a înarmării și cum au apărut în Rusia noile tipuri de arme? De ce a devenit Marea Britanie principalul centru al rusofobiei în lume și vor fi noi provocări din partea Kievului? Răspunde secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, într-un interviu acordat ziarului ”Rossiiskaia Gazeta”.

– Suntem atrași într-o nouă cursă a înarmării?

– Banii pentru crearea de noi sisteme de armament figurează atât în anteriorul program de înarmare, cât și în cel în vigoare. Finanțare este suficientă și a fost trecut vârful cheltuielilor. Consorțiile industriale trec la producția de serie a prototipurilor, inclusiv ”Avangard” și ”Kinjal”. Dar nu este cazul să vorbim despre o cursă a înarmării.

După cum știți, bugetul Pentagonului este de 15 ori mai mare decât cel al Ministerului rus al Apărării. Țara noastră a ales calea ripostei asimetrice la amenințările și pericolele din partea Statelor Unite și a aliaților lor. De aceea am avut nevoie de variante moderne de armament, care să nu aibă analog în lume. Acest armament sporește potențialul armatei și al flotei, asigurând securitatea Rusiei pentru următoriele decenii.

– În ce măsură dispozitivele noastre defensive devansează modelele similare mondiale și sunt suficiente pentru intimidare strategică?

– În crearea noului armament am avut o abordare nouă – am mizat pe tehnologiile avansate. Rolul cheie revine tehnologiilor digitale, inteligenței artificiale, pe baza cărora putem crea armamentul viitorului. În ultimii ani, am făcut un progres calitativ în dezvoltarea sistemelor cu destinație militară și specială.

Multe dintre noile noastre arme au trecut botezul focului în Siria, iar pe baza experienței dobândite au fost luate măsurile de rigoare în vederea îmbunătățirii carateristilor lor de luptă. Pentru intimidare, inclusiv și pentru o eventuală agresiune împotriva Rusiei, întârim triada nucleară, care joacă un rol cheie în păstrarea parității strategice.

– Care sunt amenințările biologice cu care s-ar putea confrunta Rusia în viitorul apropiat?

– Ca urmare a extinderii legăturilor de transport, a migrației, a schimbărilor climatice, la nivel mondial au apărut noi boli infecțioase, crește schimbul de infecții de la un continent la altul. Pe lângă riscurile epidemiologice, ia amploarea problema rezistenței la antibiotice. Introducerea de noi tehnologii în agricultură și industrie are reversul ei. Oamenii nu doar se luptă cu amenințările biologice, dar le și creează.

Deosebit de îngrijorătoare este dezvoltarea biotehnologiilor, care pot fi incluse în categoria cercetărilor cu dublă destinație. Nu excludem posibilitatea elaborării unor arme biologice de generație nouă într-o serie de țări. Astfel, Pentagonul lucrează consecvent la un laborator biologic.

În prezent, SUA au dat în exploatare peste 200 de laboratoare biologice în întreaga lume, inclusiv în CSI, în Ucraina, în Georgia, în Afganistan. Activitatea lor nu prea are legătură cu știința pașnică. Deosebit de îngrijorătoare sunt informațiile privind experimentele pe oameni. În acest sens, de o tot mai mare actualitate devine necesitatea înăspririi măsurilor globale de monitorizare epidemiologică și a studiilor științifice din domeniul securității biologice.

– Washingtonul acuză Moscova de încălcarea tratatului privind rachetele cu rază medie și mică de acțiune.

– Merită amintit că, în virtutea tratatului, fiecare dintre părți nu trebuie să dețină rachete balistice cu staționare la sol cu rază medie (de la 1000 la 5500 km) și mică (de la 500 la 1000 km), precum și instalațiile de lansare. În opinia americanilor, Rusia încalcă prevederile tratatului pentru că ar fi testat rachete cu rază de acțiune de peste 500 km. Ei au în vedere racheta noastră modernizată 9M729 cu caracteristici îmbunătățite, dar a cărui rază de acțiune nu a depășit, la teste, 476 km. Partea americană a fost informată și s-a putut convinge singură.

Alt motiv evocat de americani drept justificare pentru o eventuală retragere din Tratat a fost faptul că la el nu participă țări care dețin astfel de rachete, cum ar fi, spre exemplu, China, Iran, Coreea de Nord și alte câteva.

În același timp, nimic nu împiedică demararea de negocieri și de aderare a altor state la tratatul în vigoare sau de discuții pe marginea unui nou acord. Rusia are întrebările ei pentru Washington în legătură cu respectarea INF. Astfel, în România și Polonia americanii au înființat baze, catalogate oficial antirachetă. Dar în aceste baze au fost desfășurate, de asemenea, instalații de lansare, dar și nave ale US Navy, care folosesc rachete de croazieră. În plus, SUA au produs și desfășoară aparate de zbor fără pilot. ȘI astea sunt tot rachete cu staționare la sol.

Și încă un aspect. În calitate de țintă pentru testarea sistemelor antirachetă, americanii folosesc rachete balistice. Dacă sunt echipate cu sisteme corespunzătoare de ghidare și elemente de luptă, ele pot intra sub incidența tratatului și pot reprezenta un anumit pericol. Ieșirea SUA din INF va avea consecințe negative, va slăbi considerabil securitatea regională și globală. De fapt, pe termen mediu, s-ar putea vorbi despre o degradare și chiar prăbușire a arhitecturii sistemului de control a armamentului și de neproliferare a armelor de distrugere în masă.

– Alte provocări?

– Practic, administrația SUA conduce puterea de la Kiev și personal pe Poroșenko. Rezultatele celor patru ani de mandat ai lui Petro Poroșenko sunt evaluate cu scepticism chiar și de experții ucraineni.

Nu au fost rezolvate cele mai acute probleme de politică internă, reformele din domeniul socio-economic bat pasul pe loc, continuă conflictul din Donbass, țara și-a pierdut independența pe arena internațională.

Poroșenko încearcă să corecteze acest tablou trist prin poziționarea sa ca luptător neobosit cu amenințarea de la Kremlin. De aici și permanentele provocări cu scopul incitării stării de spirit, a agravării tensiunilor din nord-estul țării cu aruncarea responsabilității pe umerii Moscovei. Nu exclud apariția în Ucraina a unor noi provocări împotriva Rusiei, pentru că este singura modalitate de a aminti comunității internaționale, în primul rând Statelor Unite și Uniunii Europene de existența Ucrainei. În plus, aceste provocări sunt folosite în relațiile internaționale. Astfel, incidentul din Strâmtoarea Kerci a devenit motiv de anulare a întâlnirii liderilor Rusiei și SUA la Buenos Aires. În ceea ce privește scenariul escaladării unui conflict armat în Donbas, el este sortit să se soldeze cu urmări negative dintre cele mai serioase pentru Ucraina și Occident. În același timp, nu pot fi excluse acțiuni de forță.

– Unul dintre centrele campaniei antirusești poate fi considerat Londra.

–  Dacă vorbim despre politica britanică modernă, trebuie să amintim de istorie. De curând, Marea Britanie a fost centrul unui imperiu, care conducea a cincea parte din teritoriul pământului și o pătrime din populația lumii. După care, dintr-un foc și-a pierdut statutul de lider al lumii, cedând locul fostei ei colonii – Statele Unite. În timpul Primului război mondial, Londra se ruga de Washington  să-i dea credite pentru a evita defaultul, iar în ajunul celui de-al Doilea război mondial, Churchill a fost nevoit să ”dăruiască” americanilor zeci de baze străine în schimbul unor nave pe care SUA se pregăteau să le dea la fiare vechi.

Astăzi s-a ajuns în situația în care despre deciziile de mare importanță ale Casei Albe, conducerea britanică află din presă. În plus, Marea Britanie nu a reușit să păstreze nici chiar rolul de lider al Lumii vechi. În Europa continentală lumea e obosită din cauza politicii unilaterale și arogante a Londrei, care, după vechiul obicei, încearcă să impună reguli proprii ale jocului. Iar confirmarea este chiar Brexit-ul, care îi rupe pe britanici de Europa.

Nu este de mirare că, ajungând într-o astfel de situație vulnerabilă, autoritățile britanice au decis să-și asume rolul de purtător de drapel în campania anti-rusă. Astfel, ei speră să ridice autoritatea actualei puteri și să unească o societate divizată. În același timp, Marea Britanie se consideră un model de democrație. Nu este foarte clar, e adevărat, cum se împacă acest lucru cu, să spunem, cenzura din presă. Ca să nu mai vorbim de faptul că BBC s-a transformat într-o fabrică de știri false, care îi fac să zâmbească chiar și pe britanici. Trebuie să spunem însă adevărul, subliniind că, în politica ei rusofobă, Marea Britanie nu este singură. Iar principalii ei susținători sunt în Europa de Est.

– De ce au deschis americanii 800 de baze militare în întreaga lume?

– Orice evaluare trebuie să se bazeze pe dovezi. Haideți să le analizăm. În timpul războiului rece, în lume erau desfășurate 1200 de baze americane. Odată cu încheierea stării conflictuale dintre SUA și URSS, numărul lor s-a redus, astfel că astăzi au rămas 800. Nu trebuie uitat, totodată, faptul că SUA susține cel mai mare număr de portavioane și grupări amfibie din lume, care înlocuiesc bazele terestre.

În ceea ce privește granițele de vest ale Rusiei, observăm o concentrare a prezenței militare a SUA și a altor membri NATO. În 2019, în Letonia, Lituania, Estonia și Polonia va continua desfășurarea a patru batalioane multinaționale. Grupări tactice. Iar Bruxelles nu ascunde faptul că scopul este intimidarea Rusiei.

Continuă întărirea segmentului european al sistemului global de apărare antirachetă al SUA. Darea în exploatare a sistemului antirachetă din Polonia ca o completare la baza deja funcțională din România va avea loc, probabil, în 2020. Pe ansamblu, analiza noastră arată că prezența militară americană la granițele noastre va spori. Iar astfel de pași nu plac, desigur. Sporirea prezenței militare NATO reprezintă un pericol militar pentru statul nostru, un element clar de destabilizare a situației în lume, care în locul politicii de parteneriat generează politica de neîncredere.

Politica SUA reprezintă nu doar un simplu amestec în treburile interne ale statelor suverane, dar și o amenințare hibridă a securității internaționale.