Corneliu Vlad: În relațiile ruso-germane, Berlinul schimbă cărțile

Relația dintre Rusia și Germania, cea mai importantă și mai dramatică sinergie interstatala bilaterală din Europa, de care depinde în mod decisiv pacea, securitatea și viață normală a continentului, este pusă din nou la încercare. Din fericire nu în mod grav, dar suficient de preocupant.

Epoca Merkel se încheie, cea a lui Putin continuă, iar raporturile ruso-germane se află în față unui semn de întrebare care crește. În ultima sută de ani, cele două mari puteri europene au conlucrat ori s-au confruntat, inclusiv în cele două războaie mondiale și în războiul rece, dar au avut și perioade de armonizare a intereselor și de colaborare reciproc benefică. Președintele Putin și cancelarul Merkel, ambii știutori de rusă și de germană, și-au vorbit, s-au înțeles direct și au asigurat relațiilor bilaterale o baza solidă de încredere și conlucrare pașnică, în care un loc preeminent revine magistralelor energetice Nord Stream. Este greu de imaginat, de acum încolo, un război între cele două țări, care sunt acum legate de acest cordon ombilical care le împiedică să intre, ca în trecut, în război una împotriva alteia. Dar Germania face parte din NATO și UE, iar Rusia din angrenajul geopolitic și instituțional eurasiatic și gestionarea relațiilor dintre ele nu este ușoară. Cu Merkel la Berlin, politician versat, lucrurile au mers bine, chiar dacă Germania și-a asumat riscul răcirii și distanțării legăturilor cu principalul său aliat, Statele Unite și cu alte state vestice (în primul rând Franța).

Succesoarea la conducerea partidului UCD și probabil viitorul cancelar Annegret Kamp-Kassenbauer, nu va mai urma întocmai aceeași politică, după cum ea însăși și mai toți comentatorii politici, inclusiv ruși, confirmă. Viitorul cancelar a anunțat că va continua relațiile cu Rusia, dar numai în plan economic și al contactelor la nivelul societății civile. Noua “politică estică” a Berlinului (dacă ea va exista) nu va mai privilegia Rusia, căci va pune accent și pe relațiile cu celelalte state din Europa Centrală și Răsăriteană, fie ele membre ale NATO ori state din spațiul post-sovietic.

Și totuși, apreciază politologul rus Andrei Kortunov, viitorul cancelar nu poate să nu păstreze moștenirea geopolitică postbelică a Berlinului, edificată în timp de la Adenauer și Brandt până la Schroeder și Merkel, o zestre prețioasă care nu poate fi ușor aruncată peste bord. Iar Rusia, remarcă același politolog, “nu va avea un aliat mai predictibil și un partener mai semnificativ în Europa și în Vest ca Germania”. Mai circumspectă, poate chiar prea, Liana Fox de la Korder Stiftung, afirmă că relațiile Germania-Rusia sunt într-o stare de “criză severă”, ca urmare mai ales a situației din Ucraina. Oricum, în politica sa externă, Germania va trebui să țină seama și de SUA și de NATO și de UE, nu se poate izola de contextul european și internațional al momentului. Merkel putea să o facă, lui Kamp-Kassenbauer nu-i va fi ușor.

Berlinul și Moscova au în față două variante: cooperare extinsă ori conflict. Responsabilul UE pentru politica externă, Federica Mogherini a definit cinci principii pentru politica Europei Unite, deci și a Germaniei, față de Rusia: implementarea acordurilor de la Minsk privind Ucraina, relații strânse cu vecinii Rusiei, reziliență europeană față de interferență străină, combaterea terorismului, conlucrare și contacte umane cu Rusia. Acceptabil. Dar mai dificilă este armonizarea pozițiilor Washingtonului și ale Berlinului, în primul rând în ce privește relațiile cu Rusia, căci America vede în Rusia un adversar, iar Germania un “stat partener” și “vrea să includă Rusia în sistemul european”, cum se exprimă politologul american George Friedman. Relațiile cu Rusia sunt principalul măr al discordiei între America și Germania. Neted spus, Washingtonul nu dorește cu niciun chip un bloc ruso-german în Europa, o perspectivă istorică văzută ca un coșmar peste Atlantic și pe care America o respinge și o contracarează de un secol (inclusiv prin intrarea sa în cele două războaie mondiale).

Berlinul este așadar în față unei mari opțiuni. Moscova așteaptă evoluția frământărilor interoccidentale în materie, mai precis rezultatul actualei confruntări politico-diplomatice America-Germania.