9 Mai – Ziua Victoriei

9 Mai este, prin excelenţă, o mare sărbătoare pentru Rusia şi poporul său. Este sărbătoarea triumfului vieţii, curajului şi a spiritului de sacrificiu. Nu s-a înţeles plenar, din păcate, de către toţi oamenii acestei planete, ce a însemnat câştigarea războiului, pentru ruşi. Cu ce costuri umane şi materiale s-a materializat această Victorie! Popor vechi, cu simţul istoriei, ruşii au înţeles că, pentru a primi, trebuie să dea, mai întâi. Şi au dat – cea mai mare jertfă în vieţi omeneşti (adică peste 27 de milioane de militari şi civili), pentru salvarea poporului lor şi, implicit, pentru salvarea şi eliberarea, astfel, a multor alte popoare!

Cea de-a doua conflagraţie mondială a început la 1 septembrie 1939, cu invadarea Poloniei de către Germania hitleristă; urmează, în scurt timp, cotropirea Europei de Vest. La 22 iunie 1941 are loc invadarea URSS de către nazişti (şi aliaţii lor – români, unguri, italieni, finlandezi, etc.), adică începe, pentru ruşi, Marele Război pentru Apărarea Patriei. Dacă, iniţial, armata sovietică nu s-a descurcat prea bine (nefiind foarte pregătită pentru confruntarea pe care, teoretic, o anticipase în anul 1942), după Bătălia Moscovei (care a mobilizat integral forţa şi energiile poporului rus), a început, practic, coşmarul pentru nemţi – Blitzkrieg-ul rusesc!
Moscova, Stalingrad, Leningrad, Kursk… Locuri sacre, în care spiritul, voinţa, dragostea de ţară a ruşilor au învins, plătindu-se preţul suprem. Şi nu doar acolo, ci pe fiecare palmă de pământ care a fost răscolită de şenilele tancurilor germane şi luată înapoi cu sânge rusesc. Mult.
Armatele sovietice i-au fugărit, realmente, pe hitlerişti, prin mai toată Europa. Ar fi fost inteligent din partea lor (a nemţilor) să conştientizeze că nu mai au nici o şansă şi, astfel, să reducă din pagubele materiale şi umane din ambele tabere(a lor şi cea a şi aliaţilor). N-a fost să fie, au preferat să lupte pentru un ideal caduc, mort din faşă.
Ultima ofensivă importantă a nemţilor, în Vestul Europei, a fost la finele lui 1944. Spre Est, nici nu se punea problema, acolo erau armatele sovietice care-i vânau, deja, din iulie 1943, avansând implacabil pe teritoriul sovietic şi, mai apoi, pe direcţia Bucureşti- Budapesta – Viena – Praga şi eliberând, astfel, popoare şi teritorii de sub dominaţia fascistă. Acţiunile germanilor în Vest nu s-au bucurat, însă, de succesul dorit, iar intervenţia armatei americane i-a trimis înapoi la ei în ţară. Între timp, însă, sovieticii le “băteau la poartă”, la frontiera estică.

Anul 1945 aduce finalul demenţei numite al doilea război mondial. Asaltul final al trupelor ruseşti asupra Berlinului a început la 16 aprilie 1945, iar, la 2 mai, capitala germană capitulează, prin predarea comandantului apărării Berlinului, generalul Weidling, în faţa generalului sovietic Vasili Ciuikov. Hitler nu a mai apucat să asiste, personal, la marele final, găsindu-şi sfârşitul la 30 aprilie, prin suicid. La fel procedează şi alţi capi ai regimului hitlerist (Goebbels, Himmler, etc.).
Capitularea Germaniei s-a desfăşurat, practic, în două acte. Mai întâi, la 7 mai, la Reims (Franţa), a fost semnat actul de capitulare necondiţionată în faţa aliaţilor. Este stipulată clar încetarea tuturor operaţiunilor militare a forţelor germane începând cu ora 00.01 (GMT), adică ora 23.01 (pentru Europa Centrală), la data de 8 mai 1945. Semnatarii actului de capitulare au fost generalul Alfred Jodl (comandantul suprem al armatei germane) şi amiralul Karl Dönitz (noul preşedinte al Reich-ului, conform dispoziţiei testamentare a lui Hitler) din partea germană, generalul Ivan Susloparov (ofiţer de legătură al Armatei Sovietice cu aliaţii), generalul Bedell-Smith (şeful Statului Major aliat). Martor a fost generalul francez Sevez.
A urmat semnarea actului de capitulare a Germaniei hitleriste faţă de URSS, la Berlin. La 9 mai, ora 6.00, Radio Moscova anunţa că “ieri, la 8 mai 1945, a avut loc, la Berlin, solemnitatea semnării actului capitulării totale şi necondiţionate a forţelor armate germane”. Actul a fost semnat de către mareşalul Gheorghi Jukov (reprezentant al Comandantului Suprem al Armatei Roşii, I.V.Stalin), mareşalul Arthur Tedder (adjunctul lui Eisenhower, Comandantul suprem al Forţelor Aliate) – pe de-o parte şi de către feldmareşalul Keitel (şeful Statului Major al Wehrmacht-ului), amiralul von Friedeburg (comandant suprem al Kriegsmarine) şi generalul Stumpff (reprezentant al Luftwaffe) – pe de altă parte. Martori au fost generalul american Carl Spaatz şi generalul francez de Tassigny.
Marii eroi ai victoriei ruseşti au fost ostaşii de pe front, conduşi de strategi excepţionali – generalii Konev, Malinovski, Yeremenko, Rokossovski, Jukov, Vatutin, Tolbuhin şi mulţi alţii.

Astfel, oficial, se încheie războiul în Europa; finalul real al conflictului care a antrenat toată planeta pentru a doua oară, a fost la 2 septembrie 1945, când a capitulat Japonia.

Din perspectivă astrologică, data de 7 mai 1945, ora 02.41 (ora semnării actului de capitulare a Germaniei), oferă o paletă largă de aspecte. Soarele este poziţionat în Taur, semn de Pământ, unde, în ultimii şase ani (1939-1945), numai linişte nu a fost – tranzitele lui Uranus, Saturn, Jupiter, Lilith, Nodul Sud Lunar au răscolit [la propriu (mai mult) şi la figurat (mai puţin)] teritorii şi posesiuni, schimbând ordinea, proprietarii şi influenţele. Atât decanul care găzduieşte Soarele (al doilea), cât şi gradul Soarelui (al 17-lea) sunt patronate de Lună, ceea ce explică marea încărcătură emoţională, dar indică şi personajul principal al acţiunii – poporul, oamenii, indiferent de steag. Este drept, unii sunt învingători, alţii, învinşi.
Soarele face trigoane cu Jupiter (din Fecioară) şi cu Nodul Sud Lunar (din Capricorn), promiţând, parcă, să facă dreptate şi să vindece răni, să schimbe structuri de putere, să pedepsească…
Luna în Peşti accentuează importanţa sacrificiului omenesc prin care s-a ajuns la acest act, iar Mercur, Venus şi Marte (în Berbec), în opoziţie cu Lilith (din Balanţă) dinamitează relaţiile anterior constituite.
Saturn este în Rac, semnul popoarelor, alături de Nodul Nord Lunar (adică Sensul Vieţii). Este vorba tot despre dreptate, dar şi despre ceea ce a urmat – reconstrucţia, luatul vieţii de la capăt. Pentru toate acestea, energia vine de la trigonul lui Marte cu Pluton, trigon de Foc, care a mobilizat energiile reconfigurării lumii, în antiteză cu distructiva cuadratură Pluton/Saturn de la debutul războiului, în 1939.
Ascendentul evenimentului este plasat în Vărsător, semn al viitorului, iar Uranus (stăpânul Vărsătorului) este în Gemeni (actul, semnăturile, dialogul, etc.).

La 9 Mai, toată Europa ar trebui să fie, cu sufletul, măcar, în Piaţa Roşie din Moscova! Ar fi un gest de eleganţă şi civilizaţie. Un bun prilej pentru meditaţie, pentru reflecţie. Europenii datorează continuitatea civilizaţiei lor sacrificiului rusesc şi ar fi corect să nu uite asta! Oare, cum ar fi sărbătorit, astăzi, “Ziua Europei”, dacă nu se schimba soarta războiului pe frontul de răsărit şi Germania nazistă îşi ducea planurile la “bun” sfârşit?!?