Ziarul de Investigații: Interviu exclusiv cu Ambasadorul Federației Ruse, despre Marea Neagră, Ucraina, fake news, Iohannis, Kovesi și Dragnea

Ziarul de Investigații a publicat prima parte a interviului în exclusivitate cu Ambasadorul Federației Ruse la București, Valeri KUZMIN. Vă prezentăm cele mai interesante fragmente din acest interviu:

La întrebările reporterului ZI privind zona Marii Negre: cum vede Rusia transformarea Mării Negre într-o scenă a noului ”Război Rece”, în speță, activitățile sporite ale NATO în această regiune, care reprezintă, de fapt, ”demonstrații de forță”, Ambasadorul Valeri Kuzmin a răspuns:

• Marea Neagră și securitatea în această regiune reprezintă, în primul rând, o chestiune care se află în grija statelor riverane. De altfel, binecunoscuta Convenție internațională privind regimul strâmtorilor Mării Negre, semnată la Montreux, încă din 1936, se bazează, în mare măsură, pe acest principiu. După finalizarea perioadei Războiului Rece, au fost înființate și funcționau cu succes astfel de formate internaționale, precum Blackseafor, Sinergia Mării Negre și altele. Posibilitatea de a continua calea cooperării pașnice în regiunea Mării Negre o confirmă, de exemplu, semnarea la București, în luna mai a acestui an, a Agendei maritime comune pentru Marea Neagră…

• Sunt profund convins că, pur și simplu, NATO nu are ce să caute în Marea Neagră. Iar dacă, de exemplu, forțele sale de marină militară vor veni acolo, într-o vizită de prietenie și nu pentru o “demonstrație de forță”, suntem gata să le întâmpinăm cu toată ospitalitatea.

• Desfășurarea, pe propriul său teritoriu național, a Marinei militare ruse suplimentare și a altor forme de armament în bazinul Mării Negre, reprezintă un răspuns adecvat la sporirea artificială a prezenței NATO, care, din păcate, adesea prezintă un caracter foarte provocator și impertinent. În plus, recent, Statele Unite au început construcția bazei lor militare, în sudul Ucrainei…

• Efectuarea manevrelor Marinei militare este practica normală a majorității statelor lumii care posedă flote militare semnificative. În ceea ce privește intensificarea unor astfel de manevre, din partea NATO în Marea Neagră – în acest caz, suntem obligați să constatăm că ele sunt organizate practic, în mod deschis, pentru a demonstra puterea și a “descuraja (citiți: intimida) Rusia”.

• Ținta aceasta este una de neatins și, de aceea, noi susținem, în mod activ, reluarea activității diferitelor formate (pe care le-am menționat, deja) de cooperare între puterile regionale ale Mării Negre, inclusiv în domeniul securității, prevenirii incidentelor, protecției mediului etc.

Cu privire la caracterul relațiilor ruso-ucrainene în perioada de după așa-numita Criză a Crimeii, diplomatul rus a spus, printre altele:

• Le-aș dori ucrainenilor să scape de hipnoza obsesivă a propagandei naționaliste, din partea susținătorilor moderni ai lui Bandera, despre “agresiunea rusă, etc.” și să-și aducă aminte că atât cultura ucraineană independentă, cât și condițiile favorabile pentru stabilirea statalității moderne independente din Ucraina, inclusiv alipirea a multor teritorii vecine, au apărut și s-au format în cadrul Rusiei (mai întâi imperiale, iar apoi sovietice).

• În 1991, Rusia și poporul său au tratat cu respect dorința multora dintre ucraineni de a-și exercita dreptul la autodeterminare, consacrat în Carta ONU și, prin urmare, noi avem toate motivele să ne așteptăm ca poporul ucrainean să respecte, în mod egal, voința de reunificare cu Rusia, exprimată de către locuitorii Crimeii, la referendumul din martie 2014. Țara noastră este deschisă spre normalizarea relațiilor cu o țară apropiată și cu un popor apropiat – de fapt, frățești. Cuvântul următor este al ucrainenilor.

Abordând tema relațiilor comerciale dintre Rusia și România, ambasadorul a subliniat faptul că potențialul semnificativ al acestor relații este slab utilizat:

• În anul 2018, am constatat, cu satisfacție, o recuperare aproape completă a volumului schimburilor comerciale dintre Rusia și România, la nivelul din ajunul crizei din 2014 (aproape 5 miliarde de dolari). Sunt convins – cooperarea comercială și economică dintre țările noastre are un potențial semnificativ neutilizat.

• Situația geopolitică turbulentă, escaladarea unei adevărate isterii din partea NATO și a Uniunii Europene, cu privire la mitica amenințare rusă, desigur, nu contribuie la realizarea acestor oportunități. După cum știe, deja, toată lumea, atât războaiele comerciale (să zicem, între SUA și China), cât și diversele crize politico-militare (de exemplu, cea actuală din Golful Persic) și, bineînțeles, diversele tipuri de sancțiuni politizate și ilegale, din punctul de vedere al dreptului internațional (cum ar fi sancțiunile UE împotriva Rusiei), afectează negativ dezvoltarea economiei globale și a relațiilor comerciale și economice internaționale. Prin aceleași motive, experții explică acum seriozitatea așteptărilor pentru debutul unei recesiuni globale, ale cărei consecințe vor fi inevitabil negative și pentru relațiile economice ruso-române.

Răspunzând la întrebarea dacă există o voință politică din partea ambelor state pentru îmbunătățirea relațiilor și ce trebuie făcut, în perioada următoare, pentru a îmbunătăți aceste relații, Valeri Kuzmin a spus:

• Dacă guvernele noastre vor reuși să manifeste voința politică corespunzătoare – iar Rusia are această voință, atunci, s-o spunem sincer, urmând exemplul marii majorități ale celorlalte state membre NATO și a Uniunii Europene, relațiile interstatale ar putea fi ameliorate în mod semnificativ, în baza unei cooperări pragmatice reciproc avantajoase.

• Aflându-mă în București de mai bine de 3 ani, văd o dorință crescândă, în acest sens, din partea cercurilor de afaceri din țările noastre. Dar, acesta este un subiect separat.

• La nivel oficial, este necesar să fie recuperate, în totalitatea lor, activitățile Comisiei interguvernamentale ruso-române de colaborare economică și tehnico-științifică, începând cu selecția simultană/paralelă și numirea co-președinților acesteia, la un nivel destul de înalt: după tradiție, la nivelul membrilor guvernului.

În calitate de absolvent al Facultății de jurnalism internațional, Ambasadorul rus a comentat fenomenul numit “fake news” și pericolul pe care îl reprezintă acesta:

• Se spune că un fost jurnalist din Europa de Est, fost disident în perioada comunismului, după prăbușirea URSS și a Tratatului de la Varșovia, a spus odată: “Spre regretul meu profund, tot ceea ce s-a scris înainte, de către propaganda comunistă despre socialism, s-a dovedit a fi fals; dar, spre regretul meu și mai profund, tot ceea ce s-a scris de către propaganda comunistă despre lumea capitalismului s-a dovedit a fi adevărat”.

• De la sfârșitul secolului al XX-lea, omenirea a intrat într-o nouă epocă informațională. Informația devine, din ce în ce mai mult, principala forță de producție (și chiar forță politică) a societății moderne. Acest lucru mărește considerabil responsabilitatea profesională a jurnaliștilor și a editorilor. În același timp, asistăm la moartea de facto a “jurnalismului cinstit”, în sensul clasic al acestei expresii.

• În primul rând – și nu numai – “mainstream mass-media” de vârf, din țările occidentale, se transformă în difuzoare de propagandă complet controlabile, cu o practică voluntară de autocenzură, în spiritul “totalitarismului liberal” al propriilor guverne, al cercurilor financiare și altor “grupuri de interese”.

• Fără niciun fel de scrupule și de remușcări ale conștiinței, fără a se obosi să-și fundamenteze publicațiile și concluziile cu fapte verificate, ele au creat o “industrie de știri false/fake news”, activând în baza principiilor de “foarte probabil/highly likely”, “în absența altor explicații plauzibile”, etc.

• De fapt, mass-media sunt cele care devin principala armă a “războaielor hibride” moderne, inventate și dezlănțuite de către
Occident, deși, acolo se dorește ca acest merit, într-un mod “complet dezinteresat”, să se atribuie Rusiei, Chinei și altor state care aspiră să-și păstreze suveranitatea și independența. Suntem acuzați de toate “păcatele” inimaginabile și de cele de neconceput și, toate acestea, de dragul de a răsfăța dorința nostalgică a SUA de a-și menține propria dominație globală într-o lume care, ireversibil, a devenit, deja, multipolară.

• Există pericolul ca “falsele realități”, create de industria “fakenews” – aceste “false realități”, care, având scopul de a înșela și de a dezorienta opinia publică, să formeze împreună o imagine complexă de “post-truth reality”, care sunt capabile nu doar să agraveze tensiunea internațională, dar, de asemenea, în anumite circumstanțe, să provoace adoptarea deciziilor militare-politice fatale din lumea noastră, care este suprasaturată cu cele mai diferite tipuri reale de armament: de la cele nucleare la cele care nu sunt mai puțin distructive – cibernetice…

• Vă sugerez să evaluați gradul de eficiență al mass-media, care se confruntă, pe scena mondială, după următoarele criterii. În Rusia, de exemplu, în ciuda unei înăspriri a legislației vizând “agenții străini”, copiate din SUA, activează nestingherit, până în prezent, multe difuzoare de propagandă occidentală, cum ar fi BBC, CNN, “Deutsche Welle”, etc., care intervin activ în politica noastră internă. În Occident, le este atât de frică de “influența malignă” din partea “Russia Today” și “Sputnik”, care sunt unice în felul lor, încât se încearcă, în mod activ, ca acestea să fie eliminate din emisie, să li se impună amenzi pentru că “nu au oferit cuvântul” urmașilor naziștilor și li se interzice să participe la conferințele de presă a președintelui Franței și așa mai departe. Unde este, aici, “libertatea de exprimare” și a discuțiilor, pluralismul de opinii?

• Cu toate acestea, în producția industrială de “fake news”, liderii sunt, cu siguranță, mass-media de mainstream occidentale: de la faimoasa “eprubetă Powell” cu “armele biologice ale lui Saddam Hussein”, prin “agresiunea Rusiei” împotriva Georgiei, până la “Boeing-ul malaezian doborât de ruși”, “forțele armate” în Donbas și intoxicarea cu substanța toxică fatală de luptă a celor doi Skripal, care, în ciuda tuturora, continuă să fie în viață și sănătoși, dar, în continuare, nu sunt prezentați publicului. Să nu mai vorbim despre o putere regională – Rusia, care a fost sfâșiată “în bucățele” de către președintele Obama, Rusia, care nu numai că a intervenit în alegerile americane, ci și “a zguduit bazele Democrației”… Totul pare coerent, dar, în continuare, nu există fapte care să convingă…

În ceea ce privește percepția Rusiei în România, Valeri Kuzmin a ținut să menționeze următoarel:

• Ceea ce mă înduioșează în România, cel mai mult, este ceea ce urmează: dacă, de exemplu, ambasada Rusiei expune poziția oficială a Guvernului său și punctul de vedere dominant al rușilor, cu privire la orice aspect al istoriei relațiilor ruso-române, reacția cea mai caracteristică (formulată, uneori, într-un mod oarecum alegoric) este: “cum îndrăznesc acești ruși să ne învețe, pe noi, istoria noastră ?!?”.

• Pornind de la această logică – românii moderni, de fapt, și-au atribuit monopolul asupra interpretării acelei istorii pe care străbunii noștri au creat-o în comun și, de regulă, ignorând complet faptul că, în epoca corespunzătoare, rușii și românii nu au perceput și nu au evaluat deloc relația lor după cum și-ar dori mulți “lideri actuali ai opiniei publice românești”.

• De fapt, chiar “din aceeași operă” au fost împrumutate și nenumăratele acuzații față de Rusia, cu privire la o oarecare “agresivitate”, “anexare ilegală”, “amplificare nejustificată de armament” pe teritoriul său național etc., în special cu referire la “toată umanitatea progresivă” (chiar la fel ca “în zilele comunismului”), la “comunitatea mondială” etc.

• În același timp, sensul conceptelor menționate mai sus este, în mod clar, substituit, deoarece se vorbește, maxim, în numele țărilor NATO și al “Occidentului colectiv”, unde trăiește abia un sfert din populația lumii… Rusia rămâne deschisă, în același timp, pentru a relua dialogul cu Statele Unite, cu Occidentul și în formate mai largi, în vederea dezvoltării unei noi arhitecturi de stabilitate și de securitate globală, în contextul defalcării constante de către Washington a sistemului de tratate internaționale privind limitarea și neproliferarea armelor de distrugere în masă moștenite din perioada primului “Război Rece“. Trebuie să spun că, pe multe probleme internaționale, abordarea rusă este împărtășită de către majoritatea omenirii…