Un călător prin lumi şi lume – Nikolai Rerih. Din însemnările astrologului Sergiu Bălan

Cel care a fost arheolog, pictor, scenograf, eseist, poet, avocat, filosof, istoric, explorator, activist pentru păstrarea patrimoniului cultural al Rusiei și de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 145 de ani, a spus, la un moment dat: “Mozaicul este un fragment al eternităţii. În cele din urmă, toată viaţa noastră este tot un fel de mozaic…”

Faceţi cunoştinţă cu Nikolai Konstantinovici Rerih (sau Roerich, adică “bogat în glorie” – în norvegiana veche), o personalitate de excepţie a culturii ruse şi mondiale, născut la 9 octombrie 1874, în familia unui cunoscut notar din Sankt-Petersburg. Că lui Nikolai i-au fost hărăzite gloria şi notorietatea o demonstrează atât numele, cât şi ceea ce a exclamat directorul gimnaziului particular la care a mers Nikolai, în momentul în care l-a văzut: “El va fi profesor!” Copilăria îi este marcată excepţional de către prietenii familiei, oameni de ştiinţă, artişti, personalităţi ale vremii – Mendeleev, Mikeşin şi alţii. Tânărul Nikolai manifestă interes, de la vârste fragede, pentru pictură, istorie şi pentru arheologie; observându-i pasiunea, arheologul Lev Ivanovski îl ia cu el, pe şantierele arheologice, iniţiindu-l în secretele acestei ştiinţe. Şi, fiindcă pasiunea se transformă în interes ştiinţific (dublat de multă muncă), chiar din timpul liceului, Nikolai Rerih este angajat ca arheolog, iar, în timpul studenţiei, devine membru al Societăţii Arheologilor.
În anul 1893, Nikolai intră la Facultatea de Drept a Universităţii din Sankt-Petersburg (după dorinţa tatălui), dar şi la Academia de Arte, unde îl chema vocaţia de artist; înainte de aceasta, începând cu 1891, începe să publice diverse eseuri în revistele “Zvezda”, “Jurnalul de vânătoare” şi “Vânătorul rus”. La Academia de Arte, atrage atenţia celebrului peisagist Arhip Kuindji, care se ocupă intensiv de formarea sa ca artist plastic; la aceasta contribuie şi relaţiile strânse pe care le stabileşte cu criticul de artă Vladimir Stasov, pictorul Ilia Repin (tot o celebritate a timpului) şi cu foarte cunoscutul maestru coregraf Serghei Diaghilev. Cu acesta, Nikolai Rerih are o colaborare excelentă – va fi scenograf pentru spectacolele Companiei de Balet Rusesc a lui Diaghilev şi, mai târziu (între 1910-1916), preşedinte al Societăţii “Lumea Artei” a aceluiaşi artist. Reuşind să-şi echilibreze preocupările, Nikolai va descoperi, în 1897, o necropolă foarte veche, în Regiunea Sankt-Petersburg. În acelaşi an, devine absolvent al Academiei de Arte, cu lucrarea de diplomă “Mesagerul”, care a fost achiziţionată, urgent, de către colecţionarul Tretiakov. După un an, în 1898, Nikolai va absolvi Facultatea de Drept, dar va deveni şi lector la Institutul de Arheologie din Sankt-Petersburg şi director adjunct al Muzeului Societăţii Imperiale pentru Încurajarea Artelor.

Nikolai Rerih. ”Oaspeți de peste mări”. 1901. Galeriile Tretiakov

Fidel semnului zodiacal natal, Balanţa, Rerih echilibrează foarte bine viaţa socială cu cea personală, începând cu anul 1901, când se căsătoreşte cu Elena Şapoşnikova (nepoata compozitorului Modest Musorgski). Cei doi sunt perfect complementari, Elena (o intuitivă fină, cu mult gust artistic) fiind şi ea abonată la filonul spiritual oriental; ei studiază, împreună, scrierile lui Ramakrishna, Vivekananda, poeziile lui Tagore, teozofia şi, desigur, Bhagavat Gita. În acelaşi an, Rerih se implică activ pentru formarea Comisiei pentru înregistrarea monumentelor antice din Provincia Sankt-Petersburg. Între timp, el călătoreşte foarte mult şi citeşte, se informează, fiind interesat de tot ceea ce reprezintă rădăcinile culturii ruse, icoanele vechi, folclorul străvechi, legendele, misticismul, dogma religioasă; toate acestea îşi vor găsi locul în lucrarea “Puterea lumii”, într-o armonizare desăvârşită. Rerih a fost, toată viaţa sa, un pacifist, un permanent căutător al soluţiilor paşnice, cu accente puternice pe cultură (de altfel, de numele său este legată constituirea, la 15 aprilie 1935, a Tratatului internaţional pentru păstrarea patrimoniului cultural – Pactul Roerich), care să asigure evoluţia spirituală a tuturor oamenilor; în toate demersurile sale, Rusia a ocupat locul central.
După Revoluţia Bolşevică (1917), Rerih începe să călătorească mult în străinătate (unde se va şi stabili, în final), expunându-şi lucrările în Europa şi în SUA. Va întreprinde şi expediţii – în India, Tibet, Mongolia, Manciuria, unde, în paralel cu documentarea ştiinţifică, arheologică, devine şi ucenic al maeştrilor lamaişti, rafinându-şi cunoaşterea. Rerih pleacă din această lume la 13 decembrie 1947, lăsând în urma sa o uriaşă moştenire culturală şi spirituală – peste 7000 de picturi, desene, fresce şi lucrări în mozaic pentru biserici şi temple, 30 de cărţi ( “Mitul Atlantidei”, “Modalităţi de binecuvântare”, “File de jurnal” – 3 volume, “Shamballa”, “Inima Asiei”, “Altai-Himalaya”, “Agni Yoga”, etc.) şi, bineînţeles, rezultatele muncii sale de arheolog, care îmbogăţesc, şi acum, muzee din toată lumea. Doar în Rusia, îi sunt dedicate Muzeul de Stat “Rerih” al Artelor Orientale şi Muzeul Rerih din Centrul Internaţional al Familiei Rerih – în Moscova, iar lucrările sale sunt la loc de cinste în Galeriile Tretyakov, Muzeul de Artă din Novosibirsk, etc. Pe locul incinerării sale (în India) este un monument, inscripţionat cu: “Marele prieten rus al Indiei”.

Nikolai Rerih. ”Guga-Ciohan” (străvechiul cneaz indian de proviniență caucaziană – n.r.). 1931. Galeriile Tretiakov

O incursiune în lumea lui Rerih, mediată de pictura sa, este o experienţă aparte, care te solicită şi stimulează spiritual – artistul a urmărit să conecteze observatorul la esenţa lucrului pe care l-a reprezentat pe pânză. Nikolai Rerih s-a inspirat, iniţial, din istoria străveche a Maicii Rusia, redând, într-un stil unic de culoare şi transparenţă, războinicii, oraşele medievale, ţăranii – “Oaspeţi de peste mări”, “Construiţi oraşul”, “Slavii pe Nipru”, etc. Iubitor şi cunoscător al icoanei ortodoxe ruseşti, Rerih pictează şi tablouri care conţin personajele surprinse în icoane – “Sf. Pantelimon”, vindecătorul, “Sf. Serghie din Radonej”, înfăţişat ca protector al Rusiei şi al ruşilor pe toate cele trei coordonate spaţio-temporale: ieri, astăzi, mâine. Cu totul aparte este înfăţişată Maica Domnului, în special în lucrările “Maica Lumii” şi “Madona Oriflamma” – o sinteză a trăsăturilor culturilor cu care Rerih a avut contact, exprimând ideea că Fecioara Preacurată veghează asupra tuturor oamenilor, ca o Mamă Universală (o referire, probabil, la Principiul Feminin al Creaţiei).
După ce a luat contact direct cu Orientul care-l fascinase, pictura lui Nokolai Rerih începe să abunde în reprezentări ale munţilor, folosindu-se de culori profund spirituale – albastru, violet, indigo, alb. Contemplându-i lucrările, simţi gerul şi viscolul din Himalaya, auzi cum scârţâie zăpada şi vezi (cu ochiul spiritual) multitudinea spiritelor pure care sălăşluiesc acolo.

Nikolai Konstantinovici Rerih este o Balanţă cu Ascendent în Săgetător. Chiar şi fără ora de naştere (rectificată), derularea vieţii sale confirmă acest ascendent – călătoriile îndelungate, multitudinea valenţelor (artist, arheolog, eseist, avocat, etc.), domiciliile în schimbare şi, poate, cel mai important, verbul care i-a guvernat existenţa – a cunoaşte. Zodia natală, Balanţa, i-a dăruit talentul şi rafinamentul artistic, eleganţa, instinctul foarte bun în materie de parteneriate (şi-a ales o soţie care i-a împărtăşit preocupările spirituale). Soarele activează Seginus, o stea fixă norocoasă, care l-a orientat către ştiinţele juridice, dar şi către ezoterism. În plus, astrul face conjuncţie cu Jupiter (stăpânul Arcaşului, ceea ce accentuează trăsăturile ascendentului) şi cu Luna (la orb destul de mare) – ceea ce îi permite o îmbăiere cu energiile Lunii Noi. Tripla conjuncţie Soare/Jupiter/Lună face trigoane cu Saturn (rigoare, disciplina necesară studiului, puterea de muncă, organizarea, elevarea socială) şi sextile cu Uranus din casa a IX-a (a spiritualităţii), aspecte care explică atracţia către învăţătura spirituală orientală (nonconformismul) şi capacitatea de a integra, la nivel superior, aspectele religiei tradiţionale ortodoxe cu cele ale lamaismului. Mercur în Scorpion i-a dat curiozitate, abilitatea de a descoperi şi de a merge la esenţa lucrurilor, iar Marte în Fecioară i-a furnizat toată energia care i-a permis să aibă mai multe preocupări, în paralel. De unde îi vine lui Nikolai Konstantinovici talentul artistic? De la Neptun, astrul inspiraţiei artistice, în casa a V-a (a artei), plasat chiar pe Sensul Vieţii (Nodul Nord Lunar); această combinaţie astrală explică de ce Rerih este născut artist, având conexiune directă la sursa de inspiraţie. Un om cu “canal”, ca să folosim termeni ezoterici. Ca să nu mai spunem şi că patronul decanului care-l găzduieşte pe Neptun este Venus (responsabilă cu arta; tot Venus este şi stăpâna casei a VI-a a muncii din Taur, explicând de ce activitatea zilnică a nativului a fost arta), iar patronul gradului lui Neptun este Soarele (maestrul creativităţii). Neptun mai reprezintă şi Divinitatea, relaţia omului cu Creatorul, credinţa, interesul pentru fiinţa interioară, psihismul; acest astru a făcut posibilă arta lui Rerih. În concluzie, nu putem spune că marele artist şi ezoterist nu s-a achitat exemplar de misiunea sa – de a ne aduce, prin artă, mai aproape de o înţelegere superioară a vieţii şi a rostului aici, pe Pământ, unde, ar trebui să ne avem ca fraţii, independent de ceea ce ne deosebeşte. Iată, deci, cum un rus ne arată calea către noi înşine, cu un popas, atunci când obosim, la umbra rădăcinilor propriei ţări şi istorii !