Exclusiv! Interviu cu Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Valeri Kuzmin: Și în condiții de criza mondială, Rusia promovează o politică cât se poate de responsabilă

Interviul acordat portalului Vești din Rusia, cu ocazia Zilei Naționale a Rusiei, de 12 iunie

Riscuri reale, principalul jucător distructiv

– Din păcate, limitarea și controlul armelor au intrat în faza de destrămare, de instabilitate și de neîncredere ca urmare a retragerii etapizate (începând încă din 2002) a Statelor Unite din acordurile internaționale privind măsurile de dezarmare, limitarea și reducerea armamentelor, documente ce au reprezentat arhitectura de securitate și de încredere în lume. Ce se află în spatele acestor demersuri ale SUA și care este poziția Rusiei în această situație, dintre cele mai serioase, apărută în ultimii câțiva ani?

Valeri Kuzmin: – Evenimentele din ultima vreme creează riscuri reale la adresa menținerii arhitecturii stabilității strategice globale. Principalul jucător distructiv sunt SUA, care încearcă prin toate mijloacele să-și păstreze hegemonia mondială în pofida raportului de forță în schimbare – și nu în favoarea lor – pe arena internațională. Începând din 2002 (Tratatul privind limitarea sistemelor de apărare antirachetă) și până în prezent (retragerea din Tratatul Cer Deschis), Washingtonul distruge constant sistemul de acorduri interstatale din domeniul controlului și restrângerii armelor de distrugere în masă. În pericol sunt și măsurile de încredere în domeniul militar, astfel că, în final, crește drastic amenințarea reală a unui război mondial, izbucnit inclusiv ”din greșeală”. O catalogare ce apare și mai convingătoare, dacă ne amintim că, nici până acum, Washingtonul nu și-a distrus rezervele de arme chimice (conform Convenției privind interzicerea armelor chimice), a creat un comandament militar spațial și a desfășurat de-a lungul graniței Rusiei și, parțial, a Chinei o rețea de baze de apărare antirachetă și de laboratoarele biochimice, aparținând Ministerului Apărării. Tot mai îngrijorătoare sunt semnalele privind intențiile Washingtonului de a îngropa și ultimul document, dintre cele mai importante – Tratatul privind limitarea armelor strategice ofensive (START-3), ce expiră la începutul anului 2021. În același timp, Pentagonul provoacă activ o escaladare a activității militare a NATO de-a lungul liniei de frontieră a Rusiei.

Până în prezent, toate tentativele diplomației ruse de a relua un dialog consistent privind noua arhitectură a stabilității strategice globale nu au dat un rezultat pozitiv, din cauza poziției colegilor americani. Administrația Statelor Unite nu dorește să recunoască principiul fundamental al stabilității strategice – interacțiunea și necesitatea unui echilibru între armele ofensive și cele defensive. Washingtonul dezvoltă ”focoase nucleare tactice” de capacitate redusă, acuzându-ne pe noi că ne înarmăm cu un concept, inexistent în doctrina militară a Rusiei, cel al ”escaladării conflictului (cu utilizarea acestor arme) de dragul dezescaladării”. Încălcând Tratatul de neproliferare nucleară (NPT), americanii propun deschis aliaților lor non-nucleari din NATO să-i coopteze la folosirea bombelor de aviație modernizate, depozitate în bazele lor din Europa. Nu poate fi exclusă nici reluarea, de către SUA, a testelor nucleare interzise.

Totodată, în pofida acestui tablou negativ, conducerea Rusiei se pronunță constant pentru coordonarea eforturilor marilor puteri ale lumii în vederea formării unei noi arhitecturi atât globale, cât și europene, a stabilității strategice. De altfel, acesta este obiectivul inițiativei președintelui Vladimir Putin de a organiza o întâlnire la nivel înalt a celor cinci puteri nucleare – fondatoare ale ONU și care a primit, practic, o susținere unanimă.

Pandemia și acutizarea divergențelor

– Atmosfera internațională traversează o perioadă de degradare și de încordare din cauza apariției unor factori de destabilizare, precum pandemia de Covid-19, o criză economică mondială previzibilă, o nouă evoluție a prețurilor la petrol și altele. Ce face Rusia în fața acestor provocări care afectează, practic, toate statele, întreaga viață internațională? Ce măsuri sunt prevăzute în economie?

Valeri Kuzmin: – Din păcate, pandemia de coronavirus a condus mai mult la acutizarea divergențelor decât a determinat o coordonarea eforturilor statelor în lupta împotriva acestei provocări existențiale a însăși supraviețuirii omenirii. Politica iresponsabilă a unui mare stat exportator de petrol, Arabia Saudită, a provocat, recent, prăbușirea prețurilor la petrol în condițiile unei scăderi a cererii pe fondul pandemiei. De fapt, noi am intrat, deja, în faza unei serioase crize economice mondiale odată cu scăderea producției într-o serie de domenii, cu zecile de milioane de oameni ajunși în șomaj, pe fondul periculoasei pandemii ce continuă să facă ravagii pe toate continentele.

Rusia a intrat în această situație mai bine pregătită decât mulți alții. Eforturile constante ale Guvernului nostru în condiții de sancțiuni ilegale internaționale au permis reducerea substanțială a dependenței economiei de exportul de hidrocarburi (mai puțin de 41% din veniturile bugetului de stat în 2019 cu perspectiva de scădere la 35% în 2022). Practic, am devenit independenți față de importurile de produsele alimentare (încasările din exportul de cereale au fost, în 2019, egale cu 25 miliarde de dolari), peste 550 miliarde de dolari reprezintă rezervele de valută și aur, ca să nu mai vorbim despre raportul deosebit de favorabil al datoriei noastre la PIB (sub 25%).

Subliniez: în aceste condiții de criză, Rusia încearcă să promoveze o politică cât se poate de responsabilă. La summitul G20, președintele Vladimir Putin a avansat o serie de inițiative menite să contribuie la depășirea problemelor apărute: în primul rând, în planul acordării de ajutor țărilor celor mai afectate de pandemie, renunțarea la sancțiuni ilegale unilaterale și unirea eforturilor pentru combaterea Covid-19. Grație poziției constructive a Moscovei, s-a reușit, într-o mare măsură, prevenirea tendințelor catastrofale pe piețele petrolului pe baza reducerii cotelor de producție, decizie convenită nu doar de OPEC, dar și de un grup de mari state producătoare.

În Rusia, Guvernul a pus la punct o serie de măsuri de susținere a populației: o lună și jumătate de ”zile libere plătite”, o majorare substanțială a ajutoarelor direcționate acordate familiilor cu copii, dar și șomerilor; stimulente fiscale și plăți suplimentare destinate lucrătorilor independenți, întreprinderilor mici și mijlocii, sprijin financiar pentru anumite domenii economice și regiuni. De o atenție deosebită s-a bucurat susținerea materială a personalului medical.

În total, pentru măsuri anticriză, statul a alocat, deja, circa 500 miliarde de ruble (6,4 miliarde de euro – n.r.), o sumă care, desigur, nu este limita.

Nu pot să nu menționez, măcar în treacăt, colaborarea cu statele CSI pentru combaterea pandemiei, ajutorul important acordat, în acest scop, în cele mai critice momente Italiei, Serbiei, Venezuelei.

Resetarea relațiilor internaționale, în urma pandemiei

– Experții anticipează că, după pandemie, se va produce o reconfigurare a relațiilor internaționale, dar nu în favoarea Statelor Unite, care își vor pierde poziția dominatoare la nivel global – mai degrabă, va fi în favoarea Chinei. Sunteți de acord cu astfel de afirmații? În acest caz, ce rol i se pregătește Rusiei?

Valeri Kuzmin: – Combinată cu profunda criză economică, pandemia își va spune, desigur, cuvântul asupra repartizării forțelor pe arena mondială. Se observă, deja, cum China va ieși, probabil, întărită din această zonă de criză, lucru demonstrat și de succesul înregistrat în stăvilirea Covid-19 și de măsurile destul de eficiente de redresare a economiei acestei țări. O concluzie susținută inclusiv de masivele manifestații de protest civic din SUA, degenerate în violențe, jafuri și distrugeri fără precedent prin amploarea lor și care confirmă existența unei profunde crize politice în societatea americană contemporană.

De fapt, nu este nimic nou în aceste tendințe. De câteva decenii, diplomația rusă promovează ”o agendă unificatoare” pentru găsirea răspunsurilor la provocările globale care amenință umanitatea, precum și ideile unei diplomații colective, dacă doriți o diplomație de rețea (network). Spre deosebire de ”Occidentul colectiv” (vezi, înainte de toate, SUA), Rusia insistă asupra necesității de a păstra un model al ordinii mondiale având în centru ONU și bazată pe normele în vigoare ale dreptului internațional. În același timp, nimeni nu exclude posibilitatea perfecționării acestor norme, dar, pe o bază consensuală cât mai largă, cu respectarea drepturilor suverane ale tuturor statelor.

Acuzând Rusia de un așa-zis ”revizionism”, adică de dorința de a fărâma ordinea mondială existentă, Alianța Nord-Atlantică, în frunte cu SUA, Uniunea Europeană și unii dintre aliații lor, încearcă, de fapt, ei înșiși să o distrugă, avansând ca obiectiv crearea ”unei ordini mondiale fondată pe reguli”, ba chiar promovând principul ”multilateralismului”. În acest sens, se ridică întrebarea ce fel de reguli sunt acestea, cine le va stabili, de ce ”multilateralismul” este contrapus actualului sistem ONU și dreptului internațional?

Repet, cel puțin de la renumitul discurs al președintelui Vladimir Putin de la Conferința de securitate de la
Munchen, din 2007, Rusia își îndeamnă partenerii ei internaționali să ia în considerare schimbările care au afectat echilibrul general, apariția unor noi centre de putere și, prin urmare, să ajusteze în mod corespunzător relațiile internaționale. Chiar în SUA, majoritatea politologilor recunosc faptul că ”momentul lumii unipolare” (vezi hegemonia absolută a SUA) a trecut ireversibil, dar politicienii de la Washington nu pot renunța la învechitele păreri legate de construcția mondială.

Și acum, și în perioada post-criză, Rusia rămâne una dintre marile puteri suverane – care, în urmă cu 75 de ani, au fondat ONU – care deține, de asemenea, drept de veto în Consiliul de Securitate, ceea ce presupune o responsabilitate aparte pentru menținerea păcii internaționale. Baza fundamentală a politicii noastre externe este aceeași: crearea celor mai favorabile (pașnice!) condiții internaționale pentru dezvoltarea internă a Rusiei, pentru bunăstarea cetățenilor ei. Altă componentă dintre cele mai importante: promovarea intereselor naționale legitime pe arena internațională, pe baza principiilor dreptului internațional.

Motivele demonizării Rusiei nu s-au modificat de 500 de ani

– În loc să devină una dintre liniile de colaborare dintre Occident și Rusia, pandemia de coronavirus s-a transformat într-un nou front de luptă. Rezultatele bune înregistrate de Rusia în lupta împotriva noului virus, rezultate pe care unii le consideră chiar ”un miracol rusesc” (un nivel de mortalitate deosebit de scăzut, ajutorul oferit altor țări, reușitele în dezvoltarea unui vaccin, ș.a.m.d), deranjează Occidentul și antrenează un nou val de rusofobie. Ce îi neliniștește cel mai tare, în opinia dumneavoastră, pe partenerii noștri occidentali?

Valeri Kuzmin: – O foarte bună întrebare! În ochii oricărui observator imparțial devin absurde, ba chiar jignitoare pretențiile formulate la adresa Rusiei în legătură cu faptul că ajutorul acordat Italiei, spre exemplu, în cel mai critic moment al epidemiei, ar fi urmărit dezbinarea Uniunii Europene, a NATO și așa mai departe. Conștientizând parțial că asemenea acuzații nu se înscriu în tabloul real al evoluției evenimentelor, când aliații occidentali nu se grăbeau să sară în ajutorul italienilor, preocupați mai mult de propriile interese naționale, strategii euroatlantici și-au comutat atenția asupra unei presupuse ”campanii subversive de informare”, desfășurate de Rusia, cu aceleași scopuri. Principalul motiv: aici nu mai este nevoie de nici o dovadă, de fapte concrete – este suficient să repeți la nesfârșit acuzații false, cu utilizarea formulei magice ”highly likely”, etc.

Poziția noastră față de această campanie evident orchestrată, la dimensiunile ”Occidentului colectiv”, împotriva Rusiei se bazează pe înțelegerea clară a provenienței ei ca mijloc de demonizare a Rusiei, a conducerii ei și a rușilor, în general, cu scopul obținerii unor avantaje ilegale în lupta concurențială de pe piețele mondiale și, într-un final, pentru realizarea dorințelor lor geopolitice hegemonice. De fapt, adevăratele motive ale acestei politici în privința Rusiei nu s-au modificat de mai bine 500 de ani, iar popoarele țării noastre au opus, deja, în repetate rânduri ”o rezistență eficientă” în fața unor astfel de pretenții agresive.

– În anul celei de-a 75-a aniversări a Victoriei asupra Germaniei naziste, am asistat la încercări frenetice și uneori grotești de a rescrie istoria, de a pune în aceeași oală Germania fascistă și URSS, de a atribui URSS vină egală pentru dezlănțuirea celui de-al Doilea Război Mondial (rezoluția Parlamentului European, demersurile poloneze, ieșirile diplomatice americane, etc). Care este scopul final al acestei falsificări? Tocmai în zilele celei de-a 75-a aniversări a Victoriei, miniștrii de externe din țările est-europene, membri ai NATO și UE, au adoptat o rezoluție (pe care au semnat-o și SUA, aparent curatorul lor), în care neagă rolul de eliberare al Armatei Roșii în Europa Centrală și de Est și susțin că nu le-a adus libertatea, ci ocupația și înrobirea sovietică. Se creează impresia că elitele acestor țări regretă profund că au fost eliberate de nazism și că ar fi preferat să trăiască sub Hitler. Ce ați putea spune despre această poziție “originală”?

Valeri Kuzmin: – Este pur și simplu imposibil să scoți din istorie contribuția decisivă a URSS și, prin urmare, a Rusiei ca stat succesor, la înfrângerea nazismului, la încetarea Holocaustului, la eliberarea popoarelor din Europa de sub înrobire și anihilare de către ”al treilea Reich”. Cel puțin, atâta timp cât amintirea acestui lucru trăiește în poporul nostru, atâta timp cât evaluările contemporanilor – și nu cele ale trubadurilor hegemoniei americane din secolul al XXI-lea – rămân criteriul decisiv pentru evaluarea evenimentelor istorice, până când documentele istorice obiective nu pot fi distruse sau uitate. O manifestare marcantă a memoriei istorice privind Victoria poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei a devenit mișcarea publică de masă “Regimentul Nemuritor”. Falsificatorii de istorie și parlamentarii europeni, politicienii și propagandiștii occidentali ar trebui să studieze mai atent numeroasele documentele de arhivă autentice care se publică în Rusia, în aceste zile. Ele dovedesc foarte clar adevărurile, care sunt incontestabile pentru noi, despre adevărații vinovați de cea mai mare tragedie din istorie, despre intențiile lor rasiste (colonialiste) și despre crimele naziștilor și ale complicilor lor, săvârșite împotriva umanității și care nu au statut limitat, în conformitate cu deciziile Tribunalului de la Nürnberg.

O nostalgie după ocupația hitleristă?

O falsificare retrospectivă a istoriei și destul de subțire, din punctul de vedere al dovezilor, este bine-cunoscuta rezoluție a Parlamentului European “privind importanța memoriei istorice” (octombrie 2019) și declarația recentă a statelor Europei Centrale și de Est cu privire la unele vinovății istorice ale URSS (iar, în acest concept, ele includ cu îndrăzneală și Rusia modernă ) pentru situația postbelică din această regiune. Există multe contraargumente pe această temă, dar principala înșelăciune pe care o săvârșesc est-europenii sub conducerea curatorilor lor de la Departamentul de Stat al SUA este, în esență, afirmația că o alternativă la distrugerea nazismului și a fascismului în Europa ar fi putut fi o oarecare “libertate de cel mai înalt standard”. În realitate, Armata Roșie a eliberat popoarele Europei nu numai de înrobire, ci și de distrugerea treptată în interesul “supraoamenilor” lui Hitler. Consecințele relativ ușoare ale dominației ”celui de-al treilea Reich” în Europa pentru o serie de state și nu numai pentru aliații Germaniei naziste (Italia, România) și, de asemenea, să spunem, pentru Franța ocupată, se explică doar prin faptul că URSS în alianță cu alte puteri ale coaliției antihitleriste, a distrus, în cele din urmă, regimul nazist, eliminând însăși posibilitatea ca acesta să-și pună în aplicare planurile de viitor.

Dar, în ceea ce privește “calitatea” libertății câștigate, ar fi bine să adresăm pretențiile în această privință către “părinții Războiului Rece” din Occident, care, suferind un prejudiciu minim în timpul războiului, au impus Uniunii Sovietice o confruntare fără compromisuri, folosindu-și, cu scopul de a șantaja, monopolul temporar asupra armelor nucleare. În același timp, în Europa de Est și în țările baltice sovietice, cu ajutorul Uniunii Sovietice și în mare parte pe seama bunăstării cetățenilor URSS, se făcea maximul posibil pentru reconstrucția postbelică, se înregistra o creștere economică rapidă, se dezvolta sistemul de educație și de sănătate gratuit, precum și știința și arta. Este lipsit de sens să negi aceste fapte.

Având în vedere toate aceste circumstanțe, se prezintă părerea întemeiată că europenii estici de astăzi, în mod voluntar sau involuntar, au o nostalgie pentru vremurile ocupației naziste, afirmând demagogic (la sugestia Washingtonului), că participarea lor la crimele “celui deal treilea Reich”, chipurile, le-ar deschide “calea către eliberarea națională”. În documentele istorice autentice nu se spune nimic în acest sens despre planurile lui Hitler.

Evenimentele aniversare transferate în spațiul virtual

– O altă linie de luptă împotriva adevărului istoric este demolarea monumentelor soldaților sovietici și profanarea mormintelor în unele țări din Europa de Est. În zilele celei de-a 75-a aniversări a Victoriei, ambasada Rusiei în România a participat la depunerea de coroane de flori la monumentele și mormintele ostașilor sovietici din România. Care este starea acestor monumente și
cimitire? Cum colaborează cele două state ale noastre în păstrarea memoriei ostașilor căzuți?

Valeri Kuzmin: – În ultima vreme, vedem din ce în ce mai des, în unele țări europene, încercări de a profana monumentele soldaților-eliberatori sovietici. Consider că este o rușine, pentru democrațiile europene, devenite obiect de publicitate, acțiunile autorităților lor sau îngăduința lor prea mare în legătura cu demontarea monumentelor dedicate comandanților sovietici și soldaților Armatei Roșii. În același timp, știm că și în aceste țări, mulți oameni prețuiesc memoria părinților și bunicilor noștri care și-au sacrificat viața și sănătatea pentru a-i salva pe europeni de sclavie și de distrugere, precum și pentru a le salva orașele și monumentele istorice – de la distrugerea de către barbarii naziști.

În 2005, guvernul Rusiei și cel al României au semnat un acord special cu privire la statutul memorialelor militare de pe teritoriul celor două țări, care, în ansamblu, este implementat cu succes în practică. De exemplu, ambasada României la Moscova, în calitate de coordonator, se bucură de regimul celei mai favorizate părți atunci când amenajează locurile de înhumare militară a compatrioților lor care au căzut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul Rusiei, ca urmare a politicii de aventură de alianță cu Hitler, promovate de criminalul militar Ion Antonescu, care, ulterior, a fost condamnat.

La rândul său, Ambasada Rusiei la București și reprezentanța Ministerului rus al Apărării pentru activități de memorare militară, care funcționează pe lângă Ambasadă, organizează, anual, pe seama bugetului rus, lucrări de restaurare a memorialelor militare sovietice din România. Continuă și munca pentru identificarea și precizarea numelor prizonierilor de război care au murit în lagăre de prizonieri, spitale, precum și în timpul operațiunilor militare comune ale Armatelor Sovietice și Române pentru eliberarea teritoriului românesc de forțele de ocupație ale Germaniei naziste și ale Ungariei hortiste.

Din păcate, inițial, multe locuri de înhumare militară au fost amenajate din materiale perisabile și necesită o atenție constantă și renovare. În acest sens, aș dori să exprimăm o recunoștință specială față de organizațiile nonguvernamentale românești, precum Asociația Națională de Cinstire a Eroilor ”Regina Maria” și altele, și, de asemenea, multor persoane private, pentru asistența lor în această muncă.

Multe dintre evenimentele planificate de Ambasadă în acest an, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la Marea Victorie, au trebuit să fie organizate luându-se în considerare restricțiile impuse în legătură cu pandemia de coronavirus, în virtutea stării de urgență din România. Cu toate acestea, am organizat depunerea de coroane de flori la peste 20 de memoriale militare și intenționăm să continuăm această activitate. Mai mult decât atât, este deosebit de îmbucurător faptul că, în mai multe locuri, activiștii ONG-urilor și cetățenii simpli se alătură reprezentanților Ambasadei.

În legătură cu epidemia Covid-19, o mare parte din evenimentele aniversare au trebuit transferate în spațiul virtual. Cu toate acestea, cu acordul veteranilor, eu și alți angajați ai ambasadei am avut ocazia să le înmânăm, personal, medalii comemorative dedicate celei de-a 75-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945. Cu această ocazie, fiecare dintre ei a primit și o adresă tradițională de felicitare înregistrată din partea președintelui Rusiei, Vladimir Putin.

Memoriei soldaților-eliberatori, luptătorilor mișcării de partizani și celor care au muncit în spatele frontului au fost dedicate și un concurs de eseuri literare și istorice și diverse expoziții de fotografie și recitaluri de poezie sau interpretarea unor cântece din perioada de război, difuzate pe internet și, bineînțeles, mai multe ședințe ale clubului istoric “Memoria” din școala de pe lângă Ambasadă, unde am avut ocazia să vorbesc despre zilele eroice ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei, despre faptele eroice și despre sacrificiul de sine ale bunicilor și străbunicilor școlarilor actuali.

Pe măsura relaxării restricțiilor impuse din cauza Covid-19, mai târziu, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la Marea Victorie, vom organiza neapărat și o mare recepție la ambasadă și o conferință științifică și practică, dedicată inclusiv și celei de-a 75-a aniversare a ONU, precum și o serie de alte evenimente.

Motto-ul principal al activității noastre este și va fi: “Nimeni nu este uitat și nimic nu este uitat!”.