Cinci mistere în jurul ”antreprenorului individual” Aleksei Navalnîi

Acest material interesant, pe care vi-l propunem atenției dumneavoastră, l-am preluat de pe pagina de Facebook a Ambasadei Ruse din București. Traducerea în limba română aparține redacției noastre.

Primul mister. Cine a vrut să-l omoare pe Navalnîi?

Când, în august 2020, bloggerului Aleksei Navalnîi i s-a făcut rău, la bordul avionului, cineva a trimis un mesaj anonim cum că aeroportul din Omsk, unde intenționa să aterizeze avionul cu zbor ghinionist, a fost minat. Potrivit informațiilor Ministerului de Interne al Rusiei, scrisoarea anonimă a fost trimisă printr-un serviciu temporar de poștă electronică, de pe teritoriul Germaniei. Din fericire, în pofida alarmei false, aeronava  a aterizat, oricum, pe aeroportul din Omsk. Mașina de Salvare a tras imediat la trapa avionului, iar medicii ruși au reușit să-i salveze viața bloggerului. Orice întârziere s-ar fi putut termina fatal.

Din păcate, serviciile speciale germane, care au putut ”descoperi presupusa spargere a poștei electronice” a Bundestagului, din ordinul Guvernului Rus, nu au putut (sau nu au dorit), de această dată, să stabilească cine, folosind un server de pe teritoriul Germaniei, a încercat să împiedice salvarea ”unei victime a otrăvirii cu un agent chimic de război”.

Al doilea. De ce i s-a permis lui Navalnîi să zboare în Germania?

Răspunzând la întrebarea unuia dintre participanții germani la ședința Clubului de dezbateri ”Valdai”, Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a confirmat că a luat personal parte la eliberarea permisiunii ca bloggerul să fie transportat din Omsk în Germania, la rugămintea soției lui. În același timp, se știe că Navalnîi primise o condamnare la închisoare cu suspendare. Reiese că partea rusă nu intenționa să împiedice ca pacientului să-i fie prelevate probe biologice în străinătate, pentru că era convinsă că acolo nu se vor găsi substanțe otrăvitoare sau urmele acestora. De unde au apărut, totuși, dacă nu au fost descoperite nici la sosirea la clinica berlineză ”Charite”, ci doar în laboratoarele medicale ale Bundeswher-ului?

Al treilea. De ce, în Occident, se tem de deschiderea, în Rusia, a unui dosar penal legat de cazul ”otrăvirii”?

Organele de ordine din Germania nu au pus la dispoziția colegilor lor din Rusia documentele medicale sau biomaterialele care să confirme existența unor substanțe otrăvitoare în sângele pacientului. Drept justificare, au evocat faptul că Navalnîi nu le-a dat permisiunea. În același timp, în conformitate cu articolul 114 din Codul de Procedură Penală al Rusiei, organele de ordine ruse au dreptul, în cadrul îndeplinirii unor acțiuni procedurale, să obțină acces la datele personale ale cetățenilor Rusiei fără acordul lor, iar Navalnîi este cetățean al Rusiei. Este ceea ce Procuratura Generală a Rusiei a comunicat, încă de septembrie 2020, părții germane.

Medicii ruși au consemnat numai o tulburare metabolică la blogger, în timp ce otrăvirea a fost anunțată de partea germană. Organele de ordine din Rusia dispun numai de datele de la spitalul din Omsk. Dacă Berlinul ar fi răspuns cererilor părții ruse și ar fi pus la dispoziție documentele medicale din Germania, care să confirme declarațiile privind otrăvirea, ar fi apărut motive pentru deschiderea unui dosar penal. De ce Germania nu este interesată ca Rusia să deschidă o procedură penală?

Al patrulea. În ce constă ”ilegalitatea” sentinței pentru Navalnîi?

Navalnîi a fost condamnat în 2014, conform art. 159.4 din Codul Penal al Federației Ruse – ”Fraudă în derularea unor activități antreprenoriale”, în cadrul așa-numitului caz ”Yves Rocher”. În 2017, CEDO, la care a apelat bloggerul, a refuzat să recunoască existența unei motivații politice în decizia judecătorilor ruși. În conformitate cu recomandările organului european, Prezidiul Curții Supreme a Federației Rusie a reexaminat dosarul în 2018 și a lăsat neschimbată sentința dată în 2014.

Navalnîi a primit trei ani și șase luni de închisoare cu suspendare și o perioadă de probă de cinci ani. În această perioadă, el a încălcat de 50 de ori legislația Rusiei. În decursul anului 2020, înainte de incidentul din avion, bloggerul nu s-a prezentat la poliție de cel puțin șase ori – este obligația care, potrivit legii, trebuie efectuată de două ori pe lună, până la expirarea perioadei de probă (29 decembrie 2020). Caracterul sistematic al acestor încălcări este evident și a condus la înlocuirea unei pedepse cu suspendare la una cu executare,  în legătură ”cu imposibilitatea de obține, pe alte căi, o corectare de comportament”.

În ciuda acestui fapt, din capitalele occidentale se aud cuvinte de condamnare. Mai mult, Rusiei i se cere ”de îndată și necondiționat” să-și încalce propriile legi și să-l elibereze pe condamnat.

Al cincilea. De ce diplomații occidentali sunt atât de îngrijorați de soarta bloggerului?

La procesul lui Navalnîi au participat circa 20 de diplomați străini. Conform practicii existente, diplomații asistă la ședințele de judecată, pentru susținerea cetățenilor statelor lor, dar, în cazul de față, era vorba despre un cetățean al Rusiei. Ce scop și-au propus lucrătorii misiunilor diplomatice acreditate în Rusia, care s-au dus cu mic, cu mare, la deschiderea ședinței de judecată?

Unul dintre marile argumente ale Occidentului a fost inadmisibilitatea ”persecutării liderului opoziției politice”. Dar, la 2 februarie, ”domnul N.”, răspunzând la întrebarea judecătorului, s-a proclamat public, în prezența a zeci de martori, inclusiv străini, drept ”antreprenor individual”. Poate că nu s-a înțeles corect în capitalele occidentale? Se spune că unii dintre diplomații prezenți s-au plâns de cunoașterea defectuoasă a limbii ruse. Poate, mai întâi, trebuia să pună mâna pe carte și apoi să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala?

Și pentru că veni vorba, trebuie văzut cum stau lucrurile cu transparența proceselor de judecată împotriva cetățenilor Federației Ruse în alte țări. În martie 2019, la Vilnius, reprezentanții Ambasadei Rusiei și ai mass-media ruse din Lituania nu au fost lăsați să asiste la procesul care avea ca speță evenimentele din 13 ianuarie 1991, în cadrul cărora au fost declarați vinovați 67 de cetățeni ai Rusiei. Numeroase astfel de cazuri au loc în Europa Occidentală, ca să nu mai vorbim de Statele Unite, unde angajații consulari ruși sunt sistematic împiedicați să-i viziteze pe compatrioții deținuți, chiar și atunci când este nevoie de acordarea de ajutor medical.