Nikolai Gogol: un nume simbol care reunește sau desparte

Corneliu VLAD

 În Ajunul Crăciunului, într-un cătun ignorat de hărți de lângă Dikanka, un sat ucrainean, se întâmpla tot felul de ciudățenii. Locuitorii din Dikanka colindă veseli noaptea de la o casă la alta, iar printre săteni diavolii și vrăjitoarele sunt prezențe familiare. Iată, schițat, un scurt cadru al realității ucrainene descris de Nikolai Gogol în cartea sa de debut „Serile din cătunul de lângă Dikanka”.

„Vrăjită, zbuciumată și mitică – aceasta a fost Ucraina lui Gogol” – constată cronicarii literari Giorgi Lomsadze și Nikoloz Bejnișvili originari, după nume, tot din spațiul pontic postsovietic. Iar Gogol se impune în acest moment istoric crucial deopotrivă ca personalitate emblematică a identității ucrainene și a apartenenței sale organice la lumea rusă. Născut în Ucraina, făcut celebru în Rusia, Gogol întruchipează atât legăturile care leagă cele două țări, cât și diferențele care le deosebesc”, scriu autorii menționați.

Pe măsură ce relațiile dintre Moscova și Kiev s-au deteriorat, problema apartenenței naționale a lui Gogol a apărut în mod repetat pe lista disputelor dintre Ucraina și Rusia.

Figură proeminentă a culturii ruse, autorul uneia dintre capodoperele literaturii ruse – „Suflete moarte” – Gogol a fost și un corifeu al artei cuvântului care a proslăvit Ucraina natală. „Ai cunoscut o noapte ucraineană? Nu, nu știi o noapte în Ucraina… Luna strălucește în mijlocul cerului; bolta nemăsurată a cerului pare să se fi extins la infinit; pământul este scăldat în lumină argintie; aerul este cald, voluptuos și miroase a nenumărate mirosuri dulci. O noapte divină! O noapte magică!”

Când s-a mutat din Ucraina la Sankt Petersburg, la vârsta de 20 de ani, Gogol și-a luat cu el patria și legendele ei. Publicul din Rusia a fost fascinat de poveștile sale despre Ucraina – ode eroice și mitice ale istoriei și culturii ucrainene. Poveștile lui Gogol abundă în personaje din folclorul ucrainean. Dar Gogol a devenit totuși un scriitor prin excelență rus, a scris satire usturătoare la adresa societății imperiale ruse și a exercitat o influență de anvergură asupra tradiției literare ruse. „ Cu toții am ieșit din „mantaua” lui Gogol”, avea să spună Feodor Dostoievski.

Pentru unii exegeți, lupta Ucrainei pentru propria identitate se oglindeste și in lucrările lui Gogol, în special in „Taras Bulba” , roman despre faptele unui războinic legendar, un cazac din Zaporojie, care pune idealurile patriotice mai presus de sentimentele paterne. „Istoria cazacilor este fundamentul identității naționale ucrainene”, spune Pavlo Mykhed , doctor în filologie la Institutul de literatură ”Taras Sevcenko”.

Marelui scriitor i-a fost greu a răspunde la întrebarea mult disputată despre identitatea sa. „Nu știu dacă sufletul meu este ucrainean sau rus. Tot ce știu este că nu aș da niciodată preferință cuiva din Rusia Mică (Malorusia – n.n.) sau cuiva din Rusia”, a scris el în 1844. „Universul lui Gogol era mai mare decât Ucraina și Rusia”, afirmă autorii aici menționați.

„Gogol sau Hohol ? Marele scriitor a fost rus, ucrainean sau ambele?” , se întreabă autorul anglosaxon John Rodden. „Nikolai Vasilevici Gogol a fost un scriitor fără patrie? Sau a fost un scriitor cu două patrii care sunt acum în război una cu cealaltă?” Pentru că Vladimir Putin l-a numit odată pe Gogol „un patriot rus” și „părintele literaturii ruse”, iar Viktor Iuşcenko, al treilea preşedinte al Ucrainei, a declarat că Gogol „aparţine Ucrainei”. Pe fondul actualei crize ucrainene a reapărut un ciudat proces literar de paternitate, de fapt, o dispută mai veche cu privire la dreptul de a revendica moștenirea lui Gogol. Dispută prezentă constant în publicațiile culturale și chiar în cercurile oficiale din Moscova și Kiev încă de la independența Ucrainei în 1991. Întrebarea în disputa: care dintre cele două țări are dreptul să-l revendice pe Gogol, îndrăgitul scriitor din secolul al XIX-lea, cunoscut de fiecare școlar din ambele națiuni?

Născut în centrul Ucrainei, în regiunea cunoscută drept „Mica Rusie”, Gogol (1809–52) a plecat de acasă la vârsta de 19 ani pentru a-și face faimă și avere în capitalele culturale Sankt Petersburg și Moscova. Nu a publicat niciodată niciun rând în ucraineană, care era văzută ca o „limbă vorbită a poporului” sau chiar respinsă ca un simplu dialect de către autoritățile ruse.

Țarii din vremea lui Gogol, ca și comuniștii secolului al XX-lea, au încercat să suprime încercările de a-l publica în limba ucraineană: cenzura lor era o politică de stat severă, al cărei scop era să asigure loialitatea față de un naționalism panslav, în special rus. Iar ucrainenii țin să accentueze că Gogol s-a consacrat în toată Rusia ca autor ucrainean, nu ca unul rus. El s-a făcut cunoscut mai întăi ca autor de povești despre viața populară ucraineană, inspirate de lumea tinereții trăite în satul său.

Dezbaterea despre Gogol este de fapt, parte a conflictului amplu și acut de interpretare istorică, geopolitică, politică , civilizationala și culturală. Prin stabilirea unei „certificat de cetățenie literară” (ca să-i spunem așa) acestui scriitor de talie mondială, guvernul rus își întărește afirmația că granițele naționale, așa cum sunt ele astazi, sunt mai puțin importante decât „Lumea Rusă”, o civilizație a cărei constelație literară poate include orice scriitor care a scris în principal în limba rusă. După cum, prin revendicarea lui Mykola Hohol, Ucraina urmărește să reamintească lumii că propria sa cultura nu aparține mai mult Rusiei decât locului in care s-a nascut. (În ucraineană, numele marelui scriitor este Mykola Hohol.)

Într-o scrisoare de Crăciun către un prieten literar, în 1844, Gogol mărturisea: „Nu știu dacă sufletul meu este ucrainean sau rus. Tot ce știu este că nu aș da niciodată preferință cuiva din Rusia Mică sau cuiva din Rusia.” Și apoi, de parcă ar fi anticipat zbuciumul existential din țara sa natală, a adăugat: „Natura ambelor țări este atât de generos dăruită de Dumnezeu. Este ca și cum, intenționat, fiecare dintre ele cuprinde exact ceea ce este absent în celălalt – ceea ce este un semn clar că ar trebui să se completeze reciproc. De aceea, poveștile vieților lor anterioare le-au fost oferite diferit, astfel încât, crescând in timp, puterile distinctive ale personajelor lor să poată fi dezvoltate. Apoi, s-au contopit într-unul, pentru a forma împreună ceva perfect în omenire”.

Îi va ține în continuare despărțiți și învrăjbiți Gogol pe ruși și ucraineni sau îi va apropia și reuni tutelați de marele scriitor care le duce faima în lume?