Maria Zaharova: „Presiunea colonială”

În două articole – 73 și 74 -, din Carta ONU, există un termen extrem de rar întâlnit astăzi – „teritorii non-autonome”. Conform definiției din Carta ONU, este vorba de teritorii „ale căror popoare nu au ajuns încă la o autguvernare deplină”, scrie reprezentanta oficială a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, într-un articol pentru cotidianul Izvestia.

De fapt, subliniază diplomatul, este vorba despre colonii.

Că așa stau lucrurile o confirmă lista provizorie, aprobată de Comitetul special al ONU privind modul de punerea în aplicare a Declarației cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale („Comitetul special 24”), cu teritoriile ce intră sub incidența acestui document.

ONU este mandatată să actualizeze și să publice în mod regulat lista „teritoriilor non-autonome” ale căror popoare se află încă în dependență colonială față de metropole.

Ultima dată, ea a fost actualizată în urmă cu doar trei luni, pe 10 mai. ”Comitetul special 24” a numărat 17 colonii. Vă puteți imagina așa ceva: 17 colonii în secolul XXI, în anul 2023:

– Trei depind de Statele Unite (Insulele Virgine Americane, Samoa Americană, Guam);

– Franța are două (Polinezia Franceză, Noua Caledonie);

– Zece revin Marii Britanii (Anguilla, Bermude, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Malvine, Montserrat, Sfânta Elena, Insulele Turks și Caicos, Gibraltar, Pitcairn).

Când monarhul britanic își „cere scuze” pentru crimele coloniale comise de strămoșii lui în Africa și în alte părți ale lumii, el își amintește cu siguranță că, până și în evaluările ONU, unde Marea Britanie încă deține drept de veto în Consiliul de Securitate, el continuă să fie șeful unei țări colonialiste. Iar guvernul său este pregătit să ucidă și să moară pentru aceste colonii (amintiți-vă de relativ recentul Război din Insulele Falklands).

Dar asta nu este tot.

În SUA există forțe care luptă pentru recunoașterea unor popoare care nu au o guvernare proprie, cum ar fi triburile din Alaska. Astfel, organizația ”Alaska Inter-Tribal Council” a obținut, în 1994, recunoașterea, la nivel federal, a 227 de triburi din Alaska. Este un proces foarte lent, dar în plină derulare. În 2001, triburile au primit dreptul de a comunica cu autoritățile Statelor Unite după principiul ”de la stat la stat”. Nu este o soluție rea pentru o țară care și-a început existența cu un genocid sângeros al populației indigene.

Puterile colonialiste nu pot suprima la nesfârșit independența și suveranitatea popoarelor. Deși dorința lor de a dobândi noi colonii este destul de logică, priviți cum tremură Parisul, când în Africa se întâmplă ceva nu după scenariul lui.

Dar lumea liberă va învinge cu certitudine, iar procesul de decolonizare, odată început, nu se va încheia până când ultimul dintre teritoriile non-autonome nu își va câștiga independența, așa cum s-a întâmplat deja cu New Hebrides (Vanuatu), Fernando Po (Guineea Ecuatorială), Hondurasul Britanic (Belize), Basutoland (Lesotho), Bechuanaland (Botswana), Gambia, Fiji și multe alte țări.Țări care dețineau, la rândul lor, statutul de teritorii non-autonome, dar care acum își controlează liber propriul destin.