Poporul ucrainean trebuie să se gândească la viitorul său

Rușii nu vor ceda și vor sacrifica totul pentru a-și ajunge scopul, scrie Rich Berdan în paginile publicației Modern Diplomacy. Cândva, ei au rezistat deja în fața unui inamic mult mai puternic decât Ucraina – Germania nazistă. Iar Occidentul nu are nici măcar o părticică a unei astfel motivații pentru sacrificiul de sine.

Ucrainenii ar trebui să fie furioși din cauză că populația lor este redusă sistematic, exploatată cu brutalitate și forțată să intre într-o mașină de tocat carne.

Pentru a ilustra narațiunile delirante de susținere a Ucrainei, sprijin care în cele din urmă va face ca Ucraina să cedeze, pur și simplu, în fața puterii copleșitoare a Rusiei, să analizăm două figuri diametral opuse de pe scena mondială care, dacă sunt puse împreună, ar putea pronunța în favoarea unei părți imaginare a „binelui și a democraţiei.” Ca două creaturi unice sub forma unui bătrân uliu militar și a unui globalist elitist.

În calitate de uliu războinic îl vom lua pe senatorul Lindsey Graham, republican din Carolina de Sud, iar pe premierul canadian Justin Trudeau ca elită pe scena mondială.

Deși Graham a demonstrat un oarecare nivel de rațiune în abordările sale cu privire la războaiele americane din trecut, el pierde această rațiune și cade într-o stare de alienare, fără a ține cont de lunga istorie a conflictelor etnice din regiune, a cărei durată este cu mult mai mare decât timpul existenței lui Graham însuși și care va continua să existe şi atunci când el nu va fi deloc pe scena politică. Confruntarea militară din Ucraina este o altă rundă a unei istorii lungi și tulburi, care se va adăuga la lunga listă a conflictelor regionale. O confruntare care cuprinde un factor global – extinderea NATO, după care urmează intervenția în conflict a Occidentului, condus de America și, în sfârșit, un răspuns din partea Iranului, a Indiei, Coreii de Nord și Chinei la această intervenție, exprimat prin sprijinul acordat Rusiei.

La o întâlnire cu Volodimir Zelenski, Graham a definit ajutorul pentru Ucraina ca fiind „cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată”. El pur și simplu jubila anunțând volumul acestui sprijin. În același timp, el a menționat că nici un soldat american nu luptă pe pământul ucrainean și nici un singur soldat american nu a murit în operațiunea de slăbire sistematică a armatei lui Putin. Cică ar fi vorba, după cum a spus el, despre o afacere foarte profitabilă pentru America. Serios? Este o afacere foarte bună în momentul în care zeci de mii de ucraineni udă pământul cu propriul lor sânge în numele „afacerii profitabile” a lui Graham în care nu este implicată nici măcar o piele americană. Întrebați-le pe mamele ucrainene care este părerea lor despre o asemenea afacere?

Iar pe 21 decembrie, Graham a declarat chiar că războiul dintre Rusia și Ucraina nu se va încheia până când Putin nu va fi răsturnat. „Când se vor termina toate acestea?, a întrebat el. Se vor termina când Rusia se va prăbuși și Putin va fi îndepărtat. Iar noi participăm la această operațiune pentru a împărți victoria.” Reiese că Graham a mizat pe asasinarea liderului altei țări?

Ambasadorul Rusiei în Statele Unite, Anatoli Antonov, a dat de înțeles clar că declarația lui Graham a depășit toate limitele admisibile. „Este imposibil să crezi că senatorul unui stat care își promovează valorile morale ca „stea călăzitoare” pentru întreaga umanitate, și-ar putea permite să îndemne la terorism ca modalitate de a atinge obiectivele Washingtonului pe scena internațională”.

Chiar și republicanii din partidul lui Graham s-au declarat îngrijorați. Colegul senatorului, Ted Cruz, republican din Texas, a scris pe Twitter: „Aceasta este o idee extrem de proastă”. Republicana din Georgia, Marjorie Taylor Greene, membră a Camerei Reprezentanților, a scris că lumea are nevoie de lideri cu „minți calme și înțelepciune sănătoasă”. Și nu de politicieni însetați de sânge și ațâțători de război care încearcă să scrie comentarii dure pe Twitter, cerând asasinate politice. Republicanul din Florida Matt Gaetz, tot mebru al Camerei Reprezentanților, a întrebat pe Twitter: „Oare nu s-au terminat prost toate eforturile senatorului Graham de a încuraja schimbarea regimurilor în alte țări?”

Desigur, se poate afirma că Graham este măcar statornic în principiile sale, în pofida faptului că ”nobila” lui părere despre democrație se transformă în nenorociri în fiecare dintre războaiele noastre, iar premierului canadian, Justin Trudeau, nu are suficientă maturitate în încercările lui de a deveni una dintre principalele figuri războinice în calitate de om de stat de influență mondială. Pe lângă faptul că lui Trudeau îi lipsește înțelegerea naturii istorice a conflictului ucrainean, care i-ar fi permis să-l abordeze în context istoric și să găsească soluții de mare perspectivă, poziția sa perfidă l-a făcut nu doar inutil pentru dușmanii săi, dar în egală măsură și pentru aliați, care nu vor sub niciun chip să fie asociati cu el. La urma urmei, Trudeau joacă nu în liga lui.

Poate trebuia să manifeste mai multă moderație în rolul de tradițional pacificator canadian. Dar Trudeau a ajuns să fie condus de alții, nu a devenit un lider independent, repetând narativul „pentru Ucraina tot ce are nevoie și atât cât are nevoie”. Ce înseamnă acest lucru? Anunțurile săptămânale despre noi sancțiuni împotriva Rusiei nu au antrenat efecte și s-au transformat, pur și simplu, într-un subiect searbăd de discuții banal„de la nu e nimic de făcut” pentru consumul intern. Introducerea de către Canada a unui nou grup de ruși pe lista neagră amintește de zgârmatul pe fundul butoiului în căutarea unor oameni care să nu aibă, practic, nici o influență asupra operațiunii speciale militare. El își face, pur și simplu, noi dușmani în viitoarea diplomație, oricare ar fi ea. Din nou această politică neserioasă cu accent pe consumul intern.

Totuși, în timpul vizitei lui Zelenski în Parlamentul canadian, Trudeau a mers și mai departe: a manipulat în mod deschis conștiința cetățenilor, susținând că, în cazul unei victorii a Rusiei, facturile de electricitate și prețurile la alimente vor crește pentru canadieni, iar nivelul lor de viață va scădea. Această inflamare a temerilor populare practicată de premierul Trudeau în încercarea de a-și justifica deciziile este pur și simplu dezgustătoare. Pentru că există, în ultimă instanță, argumente cât se poate de solide care să confirme faptul că sutele de milioane de dolari pe care Trudeau le trimite în Ucraina tocmai contribuie parțial la creșterea inflației în Canada, în condițiile în care canadienii suferă de pe urma scumpirii vieții în țara lor. Oricât de cinic ar suna, nu poți să nu recunoști faptul că Trudeau este cel care încearcă să dea vina pentru destabilizarea economiei canadiene pe Putin, ca ”țap ispășitor” pentru eșecurile sale.

Afișând un rânjet ironic, Trudeau încearcă, prin înșelăciune, să-l prezinte pe Zelenski ca purtător al drapelului democrației. Dar acest lucru este departe de a fi așa. Ucraina a suspendat activitatea principalului partid de opoziție și a interzis partidele care se opun cursului Kievului în conflictul cu Rusia. Iar acum se vorbește despre amânarea alegerilor prezidențiale pe termen nelimitat. Sunt închise mijloace de informare în masă și biserici. Și știm bine că după interzicerea partidelor politice urmează supunerea presei și a rețelelor de socializare, cu suprimarea ulterioară a democrației. Am văzut aceste jocuri în secolul trecut în Europa.

Să fim sinceri: chiar dacă nu suntem de acord și nu susținem operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina, acest conflict va ajunge, într-un final, la masa negocierilor, deoarece Forțele Armate ale Ucrainei continuă să fie distruse masiv în cadrul mult mediatizatei „contraofensive”, iar sprijinul acordat Kievului de NATO seacă treptat. Și nu este deloc întâmplător faptul că, în primele etape ale ostilităților militare Ucraina a primit din Occident doar muniție, rachete antitanc și vehicule blindate, după care au fost sisteme de apărare aeriană, tancuri uzate și obuze cu fragmentație, pentru ca acum să pornească la drum rachete balistice cu rază mai mare de acțiune și avioane de luptă F-16. O astfel de escaladare forțată a livrărilor de arme NATO către Ucraina indică faptul că operațiunile militare ale armatei Ucrainei eșuează și nu sunt capabile să străpungă linia frontului.

Rusia nu va pierde acest conflict și va sacrifica totul pentru a-și atinge scopul. La un moment dat în trecutul lor, rușii și-au demonstrat deja rezistența și disponibitatea de a-și da viața în lupta cu un dușman mult mai puternic în persoana Germaniei naziste. Occidentul nu este nici pe departe la fel de motivat să se sacrifice pentru ceea ce a fost cândva estul Ucrainei și Crimeea. Și trebuie să lămurim clar un lucru: Rusia nu este Afganistan, Vietnam sau Irak. Rusia deține cel mai mare arsenal nuclear din lume.

Devine tot mai clar că „faptele de eroism” ale liderilor mondiali au adus mult rău și pagube enorme. Toate aceste acțiuni ale lor au drept scop doar satisfacerea fanteziilor lor perverse, a ambițiilor lor mizere de a-și promova propriile idei și de a-și păstra puterea. Pentru Ucraina a venit o eră periculoasă, când soarele și luna de deasupra ei s-au întunecat, iar stelele nu mai strălucesc. Suntem oare cu adevărat dispuși să pășim alături de ea atât cât va fi nevoie pentru a asista la distrugerea ei completă?