”L-a prins abil pe Blinken”. Presa, fascinată de trucul liderului rus
23/02
Răspunsul Rusiei la noile sancțiuni ale UE
24/02În exclusivitate. Politologul Andrei Sușențov: Învingători și învinși
Foto: Izvestia/ iz.ru
La 24 februarie 2024 se împlinesc doi ani de când a început operațiunii militare speciale a Rusiei din Ucraina. Lupta continua. Potrivit președintelui rus, Vladimir Putin, pacea va fi stabilită numai după ce obiectivele operațiunii vor fi atinse. Cu prilejul acestei aniversări, l-am rugat pe politologul rus Andrei SUȘENȚOV să răspundă la o serie de întrebări.
Întrebare: – Una dintre concluziile raportului dumneavoastră făcut în cadrul Clubului Internațional de Dezbateri ”Valdai” este că, ”indiferent de locul pe unde va trece linia finală a graniței după încheierea operațiunii militare speciale, se poate spune că acest conflict din Ucraina a devenit deja un serios eșec strategic al SUA”. Pe ce se bazează, concret, o asemenea concluzie?
A.Sușențov: – Obiectivul Statelor Unite era să aplice o înfrângere strategică țării noastre. Asta însemna: eliminarea Rusiei ca forță semnificativă la scară mondială și o lecție pentru celelalte state care îndrăznesc să ridice capul. În asta consta planul minim.
Planul maxim a vizat schimbarea guvernului din Rusia și asigurarea controlului asupra potențialului ei economic. Ca urmare, Statele Unite plănuiau să-și consolideze hegemonia pentru întreg secolul XXI, după care să mute atenție spre confruntarea cu China, cu o Rusie slăbită și suprimată în spatele liniei frontului.
Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins. Rusia a trecut la industrializarea și militarizarea propriei economii, la creșterea armatei.
Probabil că în momentul de față, armata Rusiei este cea mai experimentată din lume pe partea de utilizare a mijloacelor moderne de război. La sfârșitul campaniei ucrainene, Rusia va fi nu o problemă mai mică pentru SUA, ci mai mare decât la începutul operațiunii militare speciale. Statele Unite nu au reușit să descurajeze Rusia să înceapă operațiunea militară specială, să o conducă spre o înfrângere rapidă, protejând Ucraina, satelitul lor, de victime și distrugeri.
Sancțiunile împotriva Rusiei au lovit Occidentul, iar confiscarea activelor rusești din străinătate a stimulat procesul de renunțare la dolar și la infrastructura financiară occidentală în întreaga lume.
Întrebare: — Dumneavoastră afirmați că „Statele Unite pregătesc terenul pentru ca războiul din Ucraina să se poate încheia cu o încetare a focului, dar fără o reglementare politică atotcuprinzătoare, după modelul războiului din Coreea”. Care sunt semnele unei astfel de pregătiri?
A.Sușențov: – Din primăvara anului 2023, experții americani analizează idea unui scenariu cu înghețarea conflictului după scenariu coreean. Cu o întârziere de câteva luni, mass-media occidentale cheie constată, acum, insuccesul eforturilor militare ale Ucrainei, în pofida ajutorului militar de amploare acordat de Occident. Se induce ideea că ”noi am făcut tot ce puteam”, dar ”ucrainenii nu au ascultat sfaturile noastre bune”, au dus războiul după schemele lor speculative și acum poartă responsabilitatea pentru tot. Pentru mulți din Occident, criza ucraineană este un fenomen mediatic, este „războiul de la televizor”, iar o victorie poate fi obținută și în plan virtual, prin accentuarea sau retușarea anumitor evenimente.
Acum, Ucraina iese treptat din câmpul atenției. Nu este exclus ca SUA să fi dorit o stabilizare a liniei frontului și crearea unei noi incertitudini. Dar acest scenariu presupune ca Rusia să fie observator pasiv și că nu va deține inițiativă. Nu văd nici un indiciu că așa va fi.
Întrebare: – Încetarea focului în Coreea este menținută deja de 70 de ani. Să admitem că în Ucraina totul se va termina tot cu o încetare a focului. Sunt oare șansa ca armistițiul să dureze nu șaptezeci, dar măcar șapte ani sau chiar șapte luni?
A.Sușențov: – Fără o soluționare profundă a problemelor care au determinat necesitatea operațiunii militare speciale, niciun armistițiu nu va fi definitiv.
Condițiile Rusiei au fost făcute publice la sfârșitul anului 2021 și nu s-au schimbat de atunci: printre ele se numără statut categoric de neutralitate, demilitarizarea, denazificarea Ucrainei, abolirea legilor discriminatorii adoptate de guvern pe motive religioase, naționale și de limbă, renunțarea la cinstirea elementelor pro-fasciste mânjite de crimele împotriva umanității comise și pe care actualul guvern al Ucrainei le-a ridicat în panteonul eroilor naționali.
Cu timpul, la aceste cereri ale Rusiei s-au adăugat altele noi – Ucraina și Statele Unite trebuie să țină cont de noua realitate a teritoriilor Novorossiei eliberate de Rusia. Cu cât mai târziu Statele Unite vor permite Ucrainei să înceapă negocieri, cu atât mai proastă va fi situația pentru Kiev în sfera controlului asupra teritoriilor.
1 Comment
De prea multe ori linia roșie a fost încălcată de Occident și SUA. De tot atâtea ori Rusia ar fi putut și ar fi trebuit să risposteze pe măsură. Dar n-a făcut-o tocmai pentru a lăsa deschisă o cale pentru negocieri. Însă aceste negocieri nu sunt dorite nici de SUA, nici de Occident și mai puțin de Ucraina. Și atunci, ce ar trebui să facă Rusia? Să stea, să privească atacurile asupra civililor și a infrastructurii, să accepte sancțiunille aberante, să permită la nesfârșit umilirea poporului rus? Lupta Statelor Unite și a Occidentului este împotriva Rusiei, a poporului rus, a culturii ruse, o încercare disperată de a desființa această țară. Nu are nimic de-a face cu Ucraina, cu democrația, cu libertatea și alte asemenea tâmpenii trâmbițate. Ucraina este o ,,țară” inventată de naziști în vremea în care i-au întărâtat pe localnici împotriva rușilor, infectați fiind de ideologia lui Bandera. Este un popor care s-a întins pe teritorii străine, care nu le aparțin (nordul Bucovinei, Transcarpatia, sudul Basarabiei, etc.) Sunt zone în care populația ucraineană este minoritară, zone care sunt intrate acum în componența Rusiei și care, de fapt, au aparținut Rusiei. Despre ce ,,țară” vorbim dacă toate teritoriile ar reveni celor de la care au fost luate? Acest teritoriu numit Ucraina a fost ales de SUA ca teritoriu de luptă împotriva Rusiei, iar ucrainenii ca forță de luptă. Agresiunea SUA asupra Rusiei cred că are aceleași caracteristici pe care le-au avut invaziile lui Napoleon și Hitler. Dar n-au învățat nimic din toate astea. Rusia a ieșit mereu învingătoare. Este adevărat că victoriile au fost obținute cu prețul vieții a milioane de oameni, dar poporul rus n-a fost învins și nici n-a dispărut. Planurile Statelor Unite au dat greș, și sunt conștiente de asta, iar acum urlă cu disperare că Rusia urmează să atace o țară NATO. Uite așa își maschează ele neputința, dar și își justifică înarmarea. Ursula se află iar la Kiev cu promisiuni mincinoase și cu dorința de a continua acest conflict. Că nu-i așa, un conflict presupune arme, iar industria armamentului îmbogățește elitele. Știe ea prea bine, că are experiență din perioada pandemiei și a afacerii cu vaccinuri. Aceste două femei, Ursula von der Leyen și Victoria Nuland, sunt mesagere care oriunde merg provoacă distrugere, haos, moarte. Europa se înarmează, își mobilizează trupele, finanțează Ucraina. Efortul de război începe să fie desprins de pe umerii SUA și transferat Europei, care va intra în colaps economic foarte curând. Banii din Planul Marshall, de refacere a Germaniei postbelice, s-au dus majoritatea către industriașii americani (specialiști în construcții, ziceau ei). Acum, banii pentru Ucraina, din buzunarele cetățenilor Europeni, se duc la Rython, Lockhead Martin, General Dynamics, marii industriași ai înarmărilor. Cum să nu dorească SUA continuarea conflictului? Rusia nu va fi înfrântă. Rusia nu dorește să atace nici o țară NATO. Obiectivele ei sunt cunoscute și va trebui să le ducă la îndeplinire. Însă continuarea atacurilor americane și occidentale asupra Rusiei nu vor fi tolerate la nesfârșit. Iar atunci, Rusia va fi obligată să riposteze. Este dreptul și obligația ei!