Parisul a făcut din ploșnițe „arma Rusiei”

O întreagă campanie informațională a fost lansată în Franța pentru a remodela opinia publică cu privire la problema trimiterii de trupe în Ucraina. Societatea franceză se opune cu vehemență unei astfel de aventuri. Prin ce metode poate fi convinsă să se răzgândească și ce legătură are acest lucru cu ploșnițele, care au devenit o amenințare pentru viitoarele Jocuri Olimpice de la Paris? se întreabă publicația Vzgliad.

După ce și-a exprimat deschis intenția de a trimite trupe în Ucraina pentru a împiedica o înfrângere militară a regimului de la Kiev, președintele francez Emmanuel Macron s-a confruntat în mod neașteptat cu o lipsă de înțelegere din partea concetățenilor săi (și a alegătorilor, care, de altfel, vor trebui să voteze în curând la alegerile pentru Parlamentul European). Cetățenii, care au fost asigurați timp de doi ani că ajutorul acordat Ucrainei nu face în niciun caz din Franța un beligerant, au simțit că ceva nu este în regulă și s-au îngrijorat. În mai multe sondaje de opinie comandate de mass-media, francezii au exprimat, în cei mai clari termeni, un „nu” categoric la trimiterea de trupe franceze în Ucraina.

Pentru a atenua această impresie și, în același timp, pentru a încerca să atragă opinia publică de partea lor, Macron și tovarășii săi au lansat o întreagă campanie de convingere a concetățenilor lor. Vineri, ministrul de externe, Stéphane Séjourné, a acordat un amplu interviu postului de radio France Inter, în care a vorbit pe larg despre relațiile cu Rusia. Declarațiile ministrului francez de externe sunt demne de a fi citate pe larg:

„Există riscul ca Ucraina să se prăbușească, lucru care va avea anumite consecințe… Printre acestea se numără o catastrofă economică, pentru că, în acest caz, Rusia va controla 30% din piața mondială a cerealelor, ceea ce îi va permite să dicteze regulile. Puterea de cumpărare a francezilor depinde, printre altele, de costul materiilor prime …”.

„O altă consecință va fi, de asemenea, o criză umanitară – un val de refugiați cum nu s-a mai văzut de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. 10 milioane de ucraineni ar putea părăsi Ucraina. Și atunci – o știm bine, avem informații despre asta – Rusia nu se va opri aici…. Vorbim despre Moldova, mai exact despre Transnistria”.

„De fapt, situația amintește de cea din 1938, când am permis ocuparea regiunii Sudeților… Nu spun că ne aflăm în același punct, dar istoria se repetă, iar una dintre lecții este că, dacă te retragi în fața puterii imperialiste, aceasta face un pas înainte. Președintele (Franței) a spus clar care este obiectivul nostru: înfrângerea Rusiei fără a intra în război cu ea. Și, în limitele pe care scopul nostru le permite, nimic nu poate fi exclus… Mai mult decât atât, astăzi, Rusia ne atacă”.

Séjourné le-a explicat apoi prezentatorilor stupefiați că, în momentul de față, Rusia „atacă informațional și în spațiul cibernetic și nu uitați că suntem într-o situație dificilă pentru că ne pregătim de alegerile europarlamentare, ne pregătim pentru Jocurile Olimpice… Serviciile noastre publice, transportul, spitalele – imaginați-vă că transportul se va opri din cauza unui atac cibernetic, că spitalele nu vor mai funcționa”.

Dezvoltându-și punctul de vedere, ministrul de externe a adăugat: „Sunt conștient de manevrele de destabilizare care se desfășoară acum. Numai o astfel de rețea (care a fost identificată, potrivit lui Séjourné – notează Vzgliad) era formată din 193 de site-uri latente care se ocupau cu răspândirea dezinformării… După cum vedeți, există o întreagă strategie, deoarece este foarte costisitor să creezi o astfel de rețea. Aceasta este o acțiune de manipulare și de dezinformare, programată să coincidă cu alegerile pentru Parlamentul European”.

Din acest discurs reiese deja clar care sunt punctele nevralgice din conștiința maselor pe care autoritățile franceze încearcă să le influențeze: teama de hiperinflație și atitudinea negativă (oricât de mult ar nega francezii acest lucru) față de imigranți. În același timp, se încearcă acuzarea Rusiei că aceasta ar ataca Franța și se realizează în mod transparent paralele între Rusia modernă și Germania nazistă.

Aproape în același timp cu ministrul de externe, Jean-Noël Barrot, secretar de stat francez pentru afaceri europene, a acordat un interviu în spațiul public, mai precis la postul TF1. De asemenea, acesta a declarat fără echivoc faptul că Rusia amenință interesele Franței în spațiul informațional, și încă cum! „La ordinul președintelui Franței, a fost creat serviciul Viginum pentru a monitoriza manevrele menite să destabilizeze opinia publică din Franța și să slăbească sprijinul pe care societatea noastră îl acordă Ucrainei…. De exemplu, discuțiile despre o epidemie de ploșnițe la nivelul țării au fost amplificate în mod artificial pe rețelele de socializare de către conturi despre care am constatat că sunt de origine rusă sau au legătură cu rușii. Acestea au încercat să insinueze că ploșnițele ar avea legătură cu sosirea refugiaților ucraineni în Franța”.

În toamnă, ploșnițele au devenit într-adevăr mai mult decât un subiect de actualitate în Franța. Dar este ciudat să auzi că este numai vina Rusiei, pentru că despre aceste insecte s-a scris și s-a vorbit atât în mass-media franceze, inclusiv la BFMtv, Le Parisien și la alte câteva zeci, cât și în mass-media străine, inclusiv la cele mai cunoscute și mai prestigioase, precum CNN și USA Today.

În articolul din Le Parisien, se vorbește despre școli închise pentru dezinsecție din cauza ploșnițelor, școli care se află în diferite zone din Franța. Cetățenii au arătat videoclipuri cu ploșnițe târându-se în trenuri și nu era vorba doar despre trenuri electrice obișnuite, ci și despre trenuri de lux. De ploșnițe s-au plâns și spectatorii cinematografelor și clienții hotelurilor din diferite orașe.

Cu alte cuvinte, a existat o problemă foarte specifică și la scară largă cu care se confruntau oamenii. În mass-media, această problemă a început să fie catalogată drept „psihoză”– atunci de ce să nu-i numim agenți ruși pe toți cei care s-au plâns de ploșnițe? Este foarte convenabil ca, în loc să rezolvi problema, să acuzi persoana care se plânge că a contribuit la propaganda inamicului.

Apropo, versiunea potrivit căreia Rusia este cea care alimentează „psihoza cu ploșnițe” a fost exprimată încă din toamnă, dar atunci scopul declarat a fost „defăimarea imaginii Franței cu câteva luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Paris”. Acum, Rusia este pur și simplu acuzată că „atacă” Franța din punct de vedere informațional.

Cu atât mai semnificative sunt reacțiile francezilor înșiși la astfel de acuzații. Să luăm, de exemplu, comentariile la articolul din Figaro: „Scuzați-mă, dar în casa mea din arondismentul 16 al Parisului, avem probleme cu ploșnițele de câteva ori pe an și trebuie să chemăm o firmă specializată pentru a le trata. Și aici este vorba despre mâna Moscovei?”. „Ce, în sfârșit nu e vina «Adunării Naționale»? Dacă nu e vina «Adunării Naționale», e vina Rusiei, aha”. „Inundațiile din nordul țării s-au întâmplat tot din cauza rușilor?”.

Menționarea partidului lui Marine Le Pen nu este deloc întâmplătoare – în ultima vreme, autoritățile franceze au asociat atacurile verbale la adresa Rusiei cu atacurile simultane la adresa „Adunării Naționale”, care ar fi pro-rusă și în care publicul nu ar trebui să aibă încredere tocmai din acest motiv. Ratingul ridicat al „Adunării Naționale” (în sondajele din ianuarie, aceasta devansează partidul prezidențial cu peste 10 procente) reprezintă un alt motiv pentru care Macron să își înăsprească poziția față de Rusia.

În interviul deja menționat, Jean-Noël Barrot, în timp ce acuză Rusia, nu uită să dea o palmă de fiecare dată și „Adunării Naționale”, pe care o acuză de trădare a intereselor naționale. Iar atunci când Macron face declarații potrivit cărora Rusia trebuie să piardă în interesul democrației și al păcii, în termeni reali, acest lucru poate însemna de fapt că înfrângerea noastră (a rușilor – n.r.) este necesară pentru ca el și clica sa să rămână pur și simplu la putere. Nici soarta Ucrainei, nici ploșnițele, nici securitatea concetățenilor săi nu-l interesează cu adevărat. El nu este interesat atât de mult de victoria Ucrainei, cât de propria sa victorie în alegeri.