„O istorie sângeroasă”. Nikolai Patrușev a explicat ce a devenit NATO în 75 de ani

Pe 4 aprilie se împlinesc 75 de ani de la înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO

Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, a vorbit, într-un interviu pentru săptămânalul ”Argumentî i faktî” (aif.ru), despre rolul jucat de această Alianță în politica mondială și cum a devenit ”descurajarea” Rusiei principalul ei obiectiv.

„O sursă îndelungată de pericol, crize și conflicte”

Vitali Țepliaev, aif.ru: – Nikolai Platonovici, șefii statelor membre NATO intenționează să sărbătorească această aniversare în iulie, la summitul Alianței de la Washington. În restul lumii multora nu le va arde de sărbătorit, deoarece în ochii lor această organizație a dobândit, în toți acești 75 de ani, reputația de principal agresor al lumii. Sunteți de acord cu acest punct de vedere?

Nikolai Patrușev: – Judecați singuri. Aniversarea înființării NATO a coincis practic cu împlinirea a 25 de ani de la masivele bombardamente lansate asupra Iugoslaviei, când, folosindu-se de sloganul despre „apărarea drepturilor omului și a democrației”, avioanele NATO au tras fără milă în oameni neînarmați. În urma bombardamentelor au murit peste 2.500 de oameni, au fost răniți mai mult de 12.000 de civili. Nici până acum nu a fost stabilit numărul exact al celor care au murit pe parcursul operațiunii. Folosirea muniției cu uraniu sărăcit a dus la contaminarea solului și la o creștere multiplă a cazurilor de cancer în rândul populației, boală care continuă să ucidă oameni la un sfert de secol de la agresiunea NATO.

În cei 75 de ani de existență, NATO a desfășurat peste 20 de mari operațiuni militare. În plus, anumite țări ale Alianței au participat deseori la coaliții militare nealiniate, formate de Statele Unite pentru satisfacerea ambițiilor lor globale în diferite regiuni ale lumii – în Vietnam, Irak, Libia, Afganistan și în zeci de alte conflicte armate. De aceea încercările blocului de a se dezice de dovezile existente ale distrugerii de orașe și țări, ale distrugerii a mii de oameni pașnici, și cu atât mai mult încercarea de a le trece sub tăcere sună aberant.

Nu voi intra în detaliile istoriei sângeroase a NATO, dar ea trebuie cunoscută, pentru a înțelege esența Alianței ca sursă îndelungată de pericol, crize și conflicte.

— Conform textului Tratatului Atlanticului de Nord, Alianța este nu doar o uniune militară, dar și una politică. În ce constă, după părerea dumneavoastră, politica ei?

— Întreaga politică a NATO se bazează pe indicațiile Washingtonui. El folosește Alianța pentru a-și păstra prezența armată în Europa și pentru a demonstra faptul că sateliții îl sprijină pentru că este de neînlocuit în asigurarea securității acestui continent. În plus, aflat sub controlul Statelor Unite, blocul militar este menit să exercite presiuni ilegale ale așa-numitului „Occident colectiv” asupra statelor suverane ale lumii, folosind, în acest scop, resurse militare, economice, informaționale și alte resurse.

Alianța Nord-Atlantică este folosită în calitate de instrument al Washingtonului pentru derularea de „războaie hibride”. Membrii ei îndeplinesc fără să crâcnească instrucțiunile de aplicare a sancțiunilor economice, de „înghețare” a resurselor financiare, de realizare a unor activități de recunoaștere, operațiuni psihologice și atacuri cibernetice, fiind implicate, de asemenea, în acțiuni de sabotaj și dezorganizare a sistemelor de guvernare a țărilor care nu sunt de acord cu politicile anglo-saxonilor. Mai mult, Alianța nu ezită să folosească în interesele ei organizații teroriste.

– Se știe că, inițial, în NATO au intrat 12 țări din Europa și America de Nord cu scopul de a contracara influența Uniunii Sovietice, până nu demult aliata lor în coaliția antihitleristă.

— La vremea respectivă, Statele Unite, Anglia și sateliții lor nu s-au sfiit să mintă, declarând că Alianța a fost creată pentru a contracara „aspirațiile agresive” ale Organizației Pactului de la Varșovia. În același timp, ei trec sub tăcere faptul că Pactul de la Varșovia a fost semnat pe 14 mai 1955, după 6 ani de la apariția NATO. Merită amintit că tocmai datorită formării Pactului de la Varșovia în Europa s-a stabilit pentru mulți ani o paritate militară și s-a consolidat pacea.

Din momentul formării ei și până la sfârșitul Războiului Rece, Alianța Nord-Atlantică a crescut cu doar patru membri. În schimb, după prăbușirea Uniunii Sovietice și dizolvarea Organizației Pactului de la Varșovia, au fost efectuate mai multe valuri ale extinderii NATO, în primul rând prin înghițirea foștilor aliați europeni ai URSS. Astăzi, NATO numără 32 de țări, cu un efectiv militar total de aproximativ 4 milioane de oameni. Alte cinci state participă la programele NATO de extindere a parteneriatelor.

„Întăresc potențialul de la Marea Barents la Marea Neagră”

— Rod al Războiului Rece, blocul NATO părea să-și fi pierdut rațiunea de a exista după prăbușirea URSS și a Organizației Pactului de la Varșovia. S-a discutat în mod serios inclusiv problema aderării Rusiei la NATO. După părerea dumneavoastră, pe cine avantaja faptul că noi ne-am trezit din nou adversari?

— În anii ’90, membrii NATO au încercat în mod insistent să ne convingă că ei sunt pragmațici, interesați să promoveze cu Rusia o cooperare militaro-politică unificată și de menținere a păcii și stabilității în Europa. În realitate însă, Occidentul a văzut în destrămarea Uniunii Sovietice doar una dintre etapele confruntării cu Rusia. Slăbirea țării noastre în calitate de concurent economic și politic, iar în continuare, îndepărtarea ei de pe harta politică a lumii prin dezmembrare reprezintă, de ani de zile, obiectivele strategice ale Washingtonului, Londrei și ale țărilor Occidentului colectiv controlate de acestea. Tocmai de aceea, oficialii de la Bruxelles au definit statul nostru în calitate de principală sursă de amenințări pentru securitatea europeană și au consfințit acest lucru direct în conceptul strategic al NATO.

— Zilele trecute, șeful comitetului militar al NATO, Rob Bauer, a declarat că Alianța Nord-Atlantică este pregătită pentru un război deschis cu Rusia. Se pare că acolo nu se gândesc la reconciliere?

– Această declarație este în spiritul întregii politici a NATO. În martie, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a prezentat raportul anual privind activitatea acestei organizații pe anul trecut. Întregul document se concentrează pe misiunea principală – „descurajarea” Rusiei și, ceea ce este de remarcat, a Chinei, adică Alianța Nord-Atlantică a depășit, fără nici o jenă, limitele mandatului său geografic și și-a declarat deschis ambițiile globale.

NATO își întărește sistematic potențialul militar de-a lungul granițelor noastre, de la Marea Barents până la Marea Neagră. În discursurile liderilor țărilor membre și în documentele blocului a apărut chiar și termenul de „Flancul Estic al NATO”, în care au fost incluse toate țările Europei de Est care se învecinează cu Rusia și cu Republica Belarus aliată, precum și România și, de curând, Suedia și Finlanda. Conducerea Alianței nu ascunde faptul că cele mai ample manevre militare de la destrămarea URSS, Steadfast Defender 2024, în plină desfășurare acum în Europa, în apropierea granițelor ruse, vizează tocmai ”descurajarea” Rusiei. Numai anul trecut NATO și țările membre au efectuat 130 de aplicații de coaliție și peste o mie de exerciții și antrenamente militare naționale. Rețineți, nu într-un deceniu, ci în doar un singur an, 2023.

„Obiectivele de demilitarizare a Ucrainei rămân actuale”

— În Rusia mulți sunt convinși că, din primii ani de la prăbușirea URSS, Washingtonul a încercat să transforme Ucraina într-un avanpost militar pentru a aplica țării noastre o înfrângere strategică. Împărtășiți această părere?

— Exercițiile NATO au început să se deruleze în mod regulat pe teritoriul Ucrainei începând din 1995. Iar în 2004, sacrificând suveranitatea țării de dragul Alianței, Rada Supremă a adoptat o lege privind accesul liber al forțelor NATO pe teritoriul Ucrainei.

Militarizarea intensă a Ucrainei a început după lovitura de stat de la Kiev, realizată de Occident în februarie 2014, și după genocidul populației vorbitoare de limbă rusă organizat de naționaliștii ucraineni. Există dovezi irefutabile a faptului că, la instigarea Statelor Unite și a NATO, Kievul intenționa să rezolve problema cu ”încăpățânatele” regiuni prin forță într-o manieră extrem de dură.

De-facto, Alianța Nord-Atlantică este parte a conflictului ucrainean, participând activ la organizarea atacurilor întreprinse de naționaliști asupra teritoriilor ruse. În cadrul Alianței sunt adoptate decizii colective cu privire la noi livrări de armament cu creșterea capacităților lor tehnice și cu rază lungă de acțiune, iar instructorii NATO din mai multe țări pregătesc mercenari și sabotori pentru participarea lor la operațiuni anti-ruse.

În planurile Statelor Unite și ale NATO intră păstrarea Ucrainei, sau cel puțin a unei părți din ea, ca teritoriu anti-rus aflat în întregime sub controlul lor, dedicat în totalitate slujirii intereselor blocului nord-atlantic. În acest sens, misiunea de demilitarizare a Ucrainei rămâne de actualitate.

— Comandantul armatei olandeze, Martin Wijnen, a declarat că trebuie recrutați urgent până la 3.000 de voluntari, gata să participe la un conflict armat cu Rusia. Credeți că europenii chiar intenționează să lupte?

— Incitarea rusofobiei și intimidarea propriilor cetățeni cu imaginara „amenințare rusă” a devenit o componentă majoră a politicii autorităților europene, care încearcă astfel să abată atenția oamenilor de la tot mai multele probleme politice și economice interne.

În plus, rusofobia este folosită de Washington și de Londra pentru a lega ferm de ele alte țări NATO cu obligații economice. Statele Unite fac bani din creșterea capacității industriei apărăii, dictând aliaților condiții pentru achiziția unor tipuri de armament absolut concrete și echipamente militare de la producătorii lor.

Cheltuielile pentru apărare ale țărilor membre NATO au crescut anul acesta la 50% din totalul global. Bugetul Alianței crește pentru al nouălea an consecutiv, iar în 2023 a ajuns la peste 1,1 trilioane de dolari.

Zilele trecute, premierul Estoniei a anunțat că, pentru a crește cheltuielile militare, va majora taxele în țară. Ea este forțată să meargă la acest act de sinucidere politică, întrucât membrii Alianței sunt obligați să se supună disciplinei „de bloc”, sporind cheltuielile militare. În cursul acestui an, 18 țări ale Alianței au îndeplinit deja „ordinul” Washingtonului, majorând cheltuielile pentru nevoile militare ale NATO la 2% din PIB.

— În opinia dumneavoastră, sunt liderii europeni pregătiți să îndeplinească supus indicațiile Casei Albe, chiar dacă acest lucru dăunează țărilor lor?

— Țările europene ale blocului și-au pierdut de mult multe dintre elementele suveranității lor și, de fapt, sunt doar piloni de sprijin economic și politic ai Alianței. În aceste condiții, toate planurile militare ale NATO sunt îndeplinite fără crâcnire de autoritățile europene, pentru care idealurile de independență și responsabilitate față de populația propriilor țări și față de viitorul lor au cedat în fața dorinței de a mulțumi pretențiile globale ale Washingtonului.

Dimpotrivă, securitatea internațională ar trebui privită ca un bun unitar și indivizibil, de care ar trebui să se folosească în egală măsură toate țările, fără excepție. Este exact abordarea pe care Rusia o pune în aplicare, mai ales că țara noastră are peste hotare un număr uriaș de oameni care gândesc la fel, număr care continuă să crească.