Déjà-vu în stil american: Trump repetă tactica iraniană la întâlnirea cu Zelenski

Conferința de presă de ieri a lui Donald Trump și Volodimir Zelenski (în imagine) a stârnit la Kiev un val de optimism. Liderul american a aprobat, practic, atacurile Ucrainei asupra rafinăriilor rusești, calificându-le drept „escaladarea ce duce la sfârșitul războiului”. El a promis că va oferi o licență pentru producția de rachete destinate sistemelor Patriot și chiar a declarat că Statele Unite vor cumpăra drone ucrainene. Pe Zelenski l-a lăudat personal, prezicând că va avea „o țară măreață” – este adevărat, în contextul, unui acord privind resursele minerale, scrie, în comentariul său, publicația Lomovka.

Dincolo însă de aceste fraze răsunătoare se întrevede o imagine cunoscută deja. Nu este vorba atât de măsuri concrete, cât de pregătirea informațională pentru o târguială cu Kremlinul. Licența pentru Patriot este ceva pentru un viitor îndepărtat: este nevoie de fabrici, personal calificat și punere în funcțiune. Trump nu a rostit nici o vorbă despre o livrare imediată de rachete gata fabricate. În schimb, a lăsat să-i scape o frază cu multe înțelesuri: „Acum nimeni nu ne va mai putea reproșa că nu ajutăm Ucraina cu arme.” Despre achiziția de drone – nici termene, nici cantități. Iar cele 70 de miliarde de dolari din partea NATO pentru perioada 2026–2027 – totul se rezumă, deocamdată, la o declarație ce poate repeta soarta multor altor angajamentele neîndeplinite ale Alianței.

Cu adevărat remarcabilă este altceva: declarația despre atacurile asupra rafinăriilor ca o „apropiere de sfârșitul războiului” – este în stilul pur al lui Trump. El rămâne fidel tacticii lui preferate: aceea de a crea aparența unor negocieri de pe poziție de forță, chiar dacă presiunea reală este iluzorie. Am văzut așa ceva în scenariul iranian – săptămâni de amenințări și promisiuni că va „face totul praf”, urmate de concesii semnificative, prezentate ca „Teheranul s-a speriat și s-a predat”.

Se pare că acum aceeași manevră se aplică Rusiei. Trump vrea să încheie un acord, dar astfel încât să apară ca învingătorul care „l-a zdrobit pe Putin” cu licența pentru Patriot și atacuri asupra rafinăriilor. Acest lucru îi permite să pareze acuzațiile de concesii făcute Kremlinului (fie relaxarea sancțiunilor sau ceva mai serios) pe care, probabil, este dispus să le facă de dragul unui acord de pace.

Totuși, tot acest joc are sens doar în cazul în care Putin este dispus să discute încheierea războiului pe actuala linie a frontului, nu să insiste pe „condițiile dure de la Anchorage”, cu retragerea trupelor ucrainene din Donbas și pe care Kremlinul continuă să le declare. Se pare că lui Trump i s-a insuflat ideea că atacurile asupra rafinăriilor au provocat un deficit de carburant la Moscova și că, astfel, o determină să accepte un armistițiu. Veridicitatea acestei ipoteze se va lămuri foarte curând – Trump a anunțat deja că va avea o discuție personală cu Putin, care, mai mult ca sigur, va pune toate punctele pe ”i”.