Eveniment științific dedicat aniversări a 60 de ani de la Declarația din aprilie 1964

La 16 mai, Casa Oamenilor de Știință a Academiei Române a găzduit conferința pe tema: ”Șase decenii de la adoptarea Declarației din aprilie 1964. Implicații politico-diplomatice, economice și sociale”. Evenimentul științific a fost organizat de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INTS) și s-a bucurat de participarea unor cercetători de seamă ai României de astăzi.

Conferința s-a desfășurat în trei sesiuni, acestea fiind moderate de drd. Alexandru-Cristian Voicu, dr. Florin-Răzvan Mihai și dr. Carmen Stratone.

Cu acest prilej, dr. Vasile Buga, directorul Centrului de Studii Ruse și Sovietice care ființează în cadrul INST, a prezentat o comunicare privind reacția conducerii sovietice la Declarația CC al PRM. Vorbitorul a subliniat că, în pofida faptului că demersul Partidului condus de Gheorghe Gheorghiu Dej a fost ieșit din comun și promova un curs independent de politică externă a României, nu a provocat o reacția dură din partea conducerii sovietice, îngrijorată mai mult de zvonurile privind manifestările antisovietice care, potrivit informațiilor ei, s-ar fi produs în timpul dezbaterii Declarației în adunările organizațiilor primare de partid (nemulțumiri privind colaborarea pe linie de CAER, critici aduse calității echipamentului sovietic livrat în România, redenumirea străzilor ca parte a campaniei de ”derusificare” etc.) Aceste îngrijorări au fost împărtășite părții române în timpul vizitei delegației române în URSS din vara anului 1964, și mai târziu la întâlnirile bilaterale la nivel înalt.

În același timp, după cum a susținul dr.V.Buga, conducerea sovietică nu a dorit să agraveze relațiile cu România. În special după demiterea lui N.Hrușciov, liderii sovietici au ținut să fie mai toleranți față de partidele frățești din țările socialiste. Interesantă a fost reacția lui Iosif Broz Tito vizavi de Declarația din aprilie, a menționat Vasile Bugă. Potrivit spuselor sale, Tito a rămas rezervat în ceea ce privește poziția României, iar unul dintre cei mai apropiați colegi de partid ai lui Tito, Koca Popovic, a spus că, adoptând Declarația, conducerea României ”a sărit calul”. În cadrul celor două întâlniri Tito-Dej liderul iugoslav i-a sugerat lui Dej să fie mai prudent.

”Aceasta este și părerea mea: cu această Declarație am forțat nota” a subliniat dr.Vasile Buga în cadrul discuțiilor care au urmat după prima sesiune.

În continuare, dr. Dan Cătănuș a realizat o prezentare despre „Reacțiile occidentale la declarația PMR din 1964”. În discursul său, Dan Cătănuș a evidențiat faptul că Declarația din aprilie 1964 a avut ca principal adresant lumea comunistă, reprezentată de URSS și R.P.Chineză, fără a neglija, însă, țările occidentale. În cadrul acesteia, s-au reluat tezele sovietice și chinezești, subsumate intereselor românești, însă singura reacție favorabilă a venit din Vest. Totodată, acesta a menționat că prin Declarație s-a urmărit „dezvoltarea comerțului și relațiilor economice pe baza avantajului reciproc, ca modalități de promovare a destinderii și păcii în lume”. În acest sens, „impresia pozitivă produsă în Vest a fost cheia care a deschis porțile cooperării cu cancelariile occidentale”. Ca urmare, România a început să fie un exemplu de urmat pentru celelalte țări est-europene, deschiderea spre Vest fiind o decizie de succes, al cărei principal beneficiar a fost societatea românească.   

Bazându-se pe numeroase documente din arhivele americane, inclusiv arhiva CIA, dr.Constantin Buchet, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor de Securitate/INST, în comunicarea sa ”SUA, România și ,,declarația de

independență” a PMR. Abordări strategice, de la containment la roll back și politica ,,diferențierii” – maverick”, s-a concentrat asupra strategiei americane în raport cu țările socialiste: încurajarea ”disidenței politice” și a ”derusificării culturale”, ”oprirea procesului de comunizare a Europei de Est”, încurajarea independenței economice a țărilor socialeste, o abordare de ”diferențiere” a relațiilor cu România și ideea de a construi poduri cu aceste țări.

Prima sesiunea a fost încheiată de dr. Mioara Anton de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga/ INST, cu o prezentare intitulată, „După Declarație: regimul Ceaușescu și mizele politicii externe (1965-1975)”. Potrivit acesteia, Declarația din aprilie 1964 a avut ca puncte de referință independența, autonomia și suveranitatea și a evidențiat o schimbare a cursului politicii externe, precum și afirmarea unei identități proprii a României comuniste în relațiile internaționale. De asemenea, Mioara Anton a evidențiat

faptul că în urma Declarației, relațiile cu statele occidentale s-au dinamizat prin schimburi economice și culturale. Aceasta a adăugat că pentru limitarea influenței sovietice, Ceaușescu a căutat noi orizonturi de afirmare și a continuat să proiecteze o politică consistentă a apropierii de Occident.    

Cea de-a doua sesiune a fost deschisă de dr. Florian Banu (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor de Securitate), care a discutat despre „Pregătirea de artilerie a Declarației din aprilie 1964: măsurile de derusificare a societății românești”. În acest sens, Florian Banu a scos în evidență faptul că Declarația din aprilie 1964 a fost un act prin care s-a demonstrat că, în realitate, coordonatele geopolitice au fost altele, precum și că aceasta reprezintă chintesența unor eforturi îndelungate de îndepărtare de „farul călăuzitor de la Kremlin”. În privința aspectelor legate de desovietizare, reputatul cercetător a susținut că acestea nu s-au rezumat doar la schimbarea denumirilor unor străzi sau orașe, ci au fost mult mai profunde. Schimbările au presupus un proces derulat pe un interval mare de timp, nu doar în domeniile cu încărcătură ideologică maximă, ci și în domenii precum geografia.  

A urmat Dr. Andrei Popa, cu o prezentare referitoare la „Impactul social al adoptării Declarației din aprilie 1964”. În cadrul alocuțiunii sale, acesta a vorbit despre modul în care Declarația a fost receptată în rândul populației, precum și despre reacția pe care populația a avut-o față de guvernanți. În acest context, Andrei Popa a conchis că adoptarea Declarației s-a realizat în concordanță cu dorința generală a poporului român.  

Ce-a de-a doua sesiune s-a finalizat cu prezentarea „Spiritul memorandist și calea societății românești la finalul epocii Gheorghiu Dej: activitatea petiționară a lui Onisifor Ghibu”, realizată de dr. Corneliu Beldiman de la INST. Aceasta s-a axat pe redarea aspectelor vieții și activității marelui savant enciclopedist și pedagog național militant, Onisifor Ghibu, care a demonstrat că „lupta nu trebuie abandonată”. 

În debutul celei de-a treia sesiuni, dr. Florin-Răzvan Mihai (INST)a susținut o comunicare cu tema „Între hegemonie și policentrism. Crize și sciziuni în mișcarea comunistă internațională (anii 1950–1960)”, în care a făcut o scurtă trecere în revistă prin momentele de contestare a hegemoniei sovietice. Prezentarea a continuat cu argumente referitoare la contextul în care a avut succes demersul PMR din 1964. Totodată, acesta a evidențiat că prin acest demers, România a păstrat o atitudine echidistantă, fără a provoca Kremlinul.  

Sesiunea a continuat cu dr. Brândușa Costache de la Banca Națională Română, care a prezentat publicului o serie de date statistice referitoare la „Rolul rezervei de aur de la Banca Națională a României în susținerea orientărilor economice conturate prin Declarația din aprilie 1964”.  

Conferința a fost încheiată de drd. Alexandru-Cristian Voicu (INST), printr-o comunicare despre „Planul Valev și tentativele sovietice de integrare și specializare economică și cooperare în producție”. În cadrul intervenției sale, autorul a prezentat perspectiva politică asupra acestei problematici și a explicat care au fost factorii care au condus la realizarea proiectului de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în 1964. 

Foto: Vești din Rusia